INTERVIU Crina Leahu, medic rezident:“Nu mă văd făcând altceva în momentul de față”

Astăzi ți-o prezentăm pe Crina Leahu, medic rezident Anestezie și Terapie Intensivă. Crina a urmat cursurile Universitatății de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca și după ce a cochetat puțin cu ideea specializării în medicina de urgență, a ales un domeniu care îi oferă mai multă flexibilitate.

Dacă și tu vrei să urmezi o carieră în medicină, știi că cele mai bune informații și sfaturi le vei primi de la cei care au deja o carieră în domeniu.

În continuare vei afla cum arată o zi obișnuită de muncă și vei primi câteva sfaturi foarte utile dacă vrei să îi urmezi pașii:

Când ți-ai descoperit pasiunea pentru domeniul medical și când ți-ai dat seama că ai vrea să o transformi în carieră?

Pasiunea pentru medicină am descoperit-o abia după ce am intrat la facultate. Nu am avut contact cu domeniul medical înainte, ca alți colegi care veneau din familii de medici. Nu pot spune nici că am simțit o “chemare” către acest domeniu. Am ajuns întâi studentă la medicină, apoi rezident pe anestezie și terapie printr-o înlănțuire de alegeri, care au părut logice în  momentul în care le-am făcut. Cu toate astea nu mă văd făcând altceva în momentul de față.

Citește și 5 lucruri de stiut inainte sa incepi sa faci garzi ca rezident

Au fost persoane care au avut impact important asupra acestei alegeri? Povestește-mi
despre una sau mai multe care te-au determinat să alegi medicina.

În timpul liceului am participat în fiecare an la Olimpiada de Biologie. Pot spune că asta mi-a deschis apetitul pentru științele pe care le-am studiat apoi în anii preclinici. În toată perioada asta am fost susținută și îndrumată de dna dirigintă care ne era și profesoară de Biologie. Ea a avut un rol în alegerea pe care am făcut-o.

Cum a fost perioada studenției? Ai schimba ceva la aceasta?

Am avut noroc cu colegii de grupă, a existat mereu o concurență între noi, dar la modul productiv. În sesiuni învățam uneori împreună sau repetam înainte de examene.

Cum ți-ai ales specializarea, ce te-a atras spre acest domeniu? Ai cochetat și cu alte opțiuni?

Când am început rezidențiatul dna profesor care ne era coordonator ne-a întrebat dacă știm în ce ne-am băgat. Adevărul e că despre terapia intensivă mai aveam habar cu ce se mănâncă, despre anestezie mai puțin. Părerea mea e că mulți colegi de facultate nu știau în ce se bagă nici când au ales Chirurgie sau Endocrinologie. 

Stagiile din timpul facultății nu mi se pare că îți permit să îți formezi o viziune despre ce înseamnă să lucrezi în specialitatea respectivă. Una din variante e să faci gărzi, practică în facultate pe secții care te atrag și în felul ăsta să fii în temă când începi rezidențiatul. În studenție am făcut voluntariat ca paramedic la SMURD din anul 2 de facultate și așa am avut primul contact cu bolnavul, cu sistemul medical de la noi. 

Medicina de urgență a fost prima pasiune și una dintre opțiunile de la rezidențiat. Am ales totuși Anestezie și Terapie Intensivă pentru că m-am gândit că include clar și partea de urgențe și pacient în stare critică, dar ai alternative.

Citește și 5 sfaturi pentru a-ti gasi repede un job dupa rezidentiat

Cum arată o zi obișnuită când muncești?

Depinde de stagiu, dacă lucrez la blocul operator sau pe Terapie Intensivă. La sala de operații în general atmosfera e mai relaxată, Știi cu o zi înainte ce operații vor fi pe program și ai consultat pacienții, poți discuta dinainte cu medicii specialiști alături de care lucrăm cum va fi abordat cazul și ce fel de anestezie se va face, generală sau regională. 

Comparația clasică, anestezistul e ca un pilot de avion, e foarte valabilă: sunt două momente mai delicate “decolarea” – inductia anesteziei și “aterizarea” – trezirea, iar pe parcursul “zborului” trebuie să ai atenție distributivă, să urmărești pacientul, funcțiile vitale și să mai tragi cu ochiul și peste câmpul chirurgical la ce se întâmplă în plagă. 

Pe Terapie Intensivă, ziua începe cu raportul de gardă, după care fiecare pacient este consultat, se verifică analizele, se iau decizii în privința conduitei terapeutice și se pun în aplicare acele decizii. Pacientul de terapie are nevoie de îngrijiri deosebite, superioare celor de pe alte secții, majoritatea pacienților sunt intubați, au nevoie de suport ventilator și de medicamente care să le susțină funcția cardio-vasculară. De asemenea, au nevoie de monitorizare continuă, astfel încât, dacă un pacient are nevoie de o investigație RMN de exemplu, îl însoțim și îl asistăm pe toată perioada examinării. Pe Terapie, mi se pare că sunt două feluri de zile, fie vezi că toate eforturile echipei au rezultat, fie unii pacienți merg prost în ciuda tuturor manoperelor și tratamentelor pe care le aplici.

Citește și Tot Ce Trebuie Să Știi Ca Viitor Medic Rezident – Specializare Și Examenul De Rezidențiat

Cum ar arăta ziua perfectă de muncă?

Ziua perfectă de muncă ar fi cea în care aș putea să îmi desfășor activitatea fără să aud “nu putem fiindcă nu avem x material” sau “medicamentul y pe care vrei să îl administrezi nu mai e la farmacie”.

Ce planuri de viitor ai, cum ți-ai dori să muncești?

Mi-aș dori să lucrez într-un mediu prietenos, în care să existe colaborare între colegi și nu rivalități, în care să fie pus înainte pacientul și să se renunțe la orgolii. Într-un loc în care fiecare să își îndeplinească atribuțiile și să își asume responsabilitatea pentru ele, de la ministrul sănătății, la managerul de spital, la șeful de secție, la rezident, asistent, infirmieră. Într-un loc în care să nu trebuiască să fac compromisuri pentru că “merge și asa”.

Ce sfaturi ai da unor elevi sau studenți care își doresc să urmeze același domeniu ca tine?

Învățați învățați învățați. Citiți cât de mult puteți. Mergeți în cât mai multe stagii în alte centre, în străinătate sau chiar și în țară. Faceți gărzi în spitale din studenție, vă ajută să vedeți altfel și ce învățați pentru examene. Profitați de ocaziile de cercetare, dacă asta vă atrage, participați la congrese Orice experiență în plus ne ajutăm să ne dezvoltăm, fie că învățăm ce să facem sau ce să nu facem.

Otilia Dobos

Otilia Doboș crede că învățatul nu se oprește la școală, ci trebuie să continue pe tot parcursul vieții. Cu un background în Jurnalism, a ales să scrie pentru a împărtăși cititorilor informații relevante, prin articole atractive și bine documentate.