Cercetarea medicală: cât de apreciată este în România și cât este de importantă într-o societate dezvoltată?

Am pornit acest articol chiar în tumultul eforturilor colective făcute de cei mai buni cercetători medicali din lume, pentru a produce vaccinul împotriva COVID-19. Este unul dintre cele mai aprinse subiecte ale zilei, care ne arată importanța reală a cercetării medicale, dar și faptul că aceasta primește atenție adeseori doar în perioadă de criză, și nu întotdeauna lipsită de controversă. 

Europa, în special, se confruntă cu provocări grele și alegeri imposibile în domeniul sănătății – și nu numai. 

Pe 25 martie, OncoGen – institut de cercetare medicală din Timișoara și cel mai mare centru de terapii personalizate pentru cancer, din estul Europei – anunța că deține echivalentul a 1000 de doze de vaccin împotriva coronavirusului, pe care a început să le testeze pe celule umane. O veste incredibil de bună, însă nu lipsită de obstacole. După ce au anunțat pe pagina de Facebook că un grup de cercetători chinezi i-a contactat pentru o colaborare binevenită, de altfel,  institutul a declarat că aceștia “au publicat un articol aproape identic” despre tehnologia folosită de români pentru a produce vaccinul.    

Probleme, dileme și întrebări dificile există și vor mai exista, iar subiectul cercetării va continua să fie unul fie impresionant, fie subestimat complet. Mai ales în perioada aceasta de criză și teamă generală, există motive întemeiate pentru care merită să ne întrebăm cât este de apreciată cu adevărat – sau de ce nu e apreciată mai mult – această ramură a medicinei, în România. Care este importanța ei pentru orice societate sau, mai bine zis, de ce trebuie să fim conștienți de importanța cercetării medicale în evoluția umanității? Vom încerca să abordăm aceste întrebări cât mai clar posibil. 

Zilele trecute, cei de la OncoGen mărturiseau despre problema avută: “Așa că în timp ce presa românească relata uneori și cu ironie, cercetătorii chinezi se inspirau la greu. Oricum noi mergem înainte cu punerea în practică a tehnologiei noastre,… deși autoritățile române au văzut nenumărate referințe la acest vaccin, nimeni nu s-a oferit să ne întindă o mână de ajutor”. Chiar și această declarație scoate la iveală problemele actuale, cel puțin în România: cercetarea medicală românească are potențial incredibil, însă e mereu în umbră și în lipsă de fonduri.

Ce rol are cercetarea medicală într-o societate? Cum este văzută în România?

Într-un limbaj cât mai simplu, cercetarea medicală are rolul de a oferi soluții eficiente la problemele medicale care pun în pericol omenirea și care nu pot fi rezolvate cu medicina actuală. 

Specialiștii cercetează, testează și identifică soluții de prevenire a bolilor, de a pune diagnostice mai sigure și clare, de a aplica terapii eficiente și de a produce medicamente eficace, pentru ca oamenii să ducă o viață sănătoasă și lungă. 

Din punct de vedere societal, această ramură reprezintă și un factor puternic de dezvoltare a unei națiuni – inclusiv dezvoltare economică – și un canal prin care crește prestigiul științific al unei țări, pe harta lumii. De asemenea, este un domeniu care cere timp, răbdare și multe resurse pentru a ajunge la obiectivele dorite. Este un domeniu al performanței și al inovației.

Practic, sistemul medical dintr-o țară este o radiografie a situației din prezent, în timp ce cercetarea medicală arată potențialul de a inova și, deci, de a evolua. În România, cercetarea medicală a fost foarte mult timp neglijată, deși are nevoie constant de cele mai prețioase resurse: 

• infrastructură specială, resurse medicale și dotări moderne, pentru a fi la nivelul laboratoarelor și centrelor occidentale
• fonduri și granturi gândite în funcție de fiecare centru de excelență și proiect, 
• și echipe excelente de specialiști focusați pe inovație. 

Acestea sunt extrem de importante pentru că centrele de cercetare se ocupă atât de studii observaționale (cu intervenție minimă asupra pacientului), cât și de studii clinice, pentru a îmbunătăți sănătatea populației. În țara noastră, sunt realizate studii clinice exploratorii și confirmatorii ale medicamentelor noi, în cadrul clinicilor și spitalelor acreditate de Ministerul Sănătății (mai multe detalii despre studiile clinice în România se pot afla pe site-ul Asociației Companiilor Conducătoare de Studii Clinice din România). De asemenea, există foarte puține studii clinice realizate în România, spre deosebire de alte țări precum Olanda, Germania, Franța sau Belgia. 

Cercetarea medicală românească din ultimii ani s-a focusat foarte mult pe două teme de cercetare – studiul genomului și terapiile celulare, care sunt prioritare și la nivel european. 

Printre centrele și laboratoarele dedicate cercetării medicale în România se numără marile centre universitare din București, Cluj, Iași, Timișoara, marile spitale din România, cât și centre private moderne, recunoscute la nivel internațional. 

Cum văd cercetătorii medicali acest domeniu, în România?

O analiză rapidă a statisticilor pe anul 2017 arată marea problemă din cadrul cercetării medicale românești: 

• Există doar 891 de cercetători în România, la un milion de locuitori (2017) 
• Numărul cercetătorilor din țară este în descreștere
• Acest număr este cel mai mic, dintre țările europene din regiune (Ucraina înregistra 994 cercetători, Germania 5003, Austria 5137, Bulgaria 2125, Belgia 4946, Ungaria 2922 ca să enumerăm doar câteva) 
• Paradoxal, numărul mediu de articole publicate pe cap de cercetător între 2016-2018 este foarte mare, fiind al doilea după cel al Poloniei – deși avem unul dintre cele mai mici numere de cercetători din Europa (sursa și calculul se pot găsi aici). Majoritatea jurnalelor în care au fost publicate aceste articole sunt editate în România, acest lucru stârnind mari îndoieli privind relevanța și calitatea acestor demersuri. 

Obstacole în calea dezvoltării cercetării medicale în România:

• Din păcate, România nu are un istoric foarte bun privind cercetarea medicală, în condițiile în care multe granturi și fonduri se câștigă datorită performanțelor academice ale universitarilor – cu rezultate destul de slabe în ultimii ani. 
• De asemenea, există și tendința de-a bifa anumite cerințe academice fără un scop benefic sau inovator, prin urmare anumite jurnale medicale în țară, documentații sau chiar produse “cercetate de dragul cercetării” nu sunt întotdeauna relevante, cum spuneam mai sus.
• Și, mai mult decât atât, puțini cercetători aplică pentru programe europene de cercetare medicală, față de alte țări precum Germania sau Mare Britanie. Toate acestea, în contextul în care domeniul este văzut chiar și de către reprezentanți ai Academiei de Științe Medicale drept unul în prag de autodesființare în România, mai ales din cauza schimbărilor frecvente privind gestionarea fondurilor și-așa infime. 

Cine alocă cel mai mare PIB pentru R&D (cercetare și dezvoltare) din lume? 

Uniunea Europeană se mișcă lent în această direcție, cu investiții nu foarte crescute pentru research and development (cercetare și dezvoltare). Targetul pentru anul 2020 a fost de 3% din PIB pentru Europa – procent față de care încă este cam departe. În statisticile internaționale făcute cel mai recent în 2017, procentul alocat cercetării medicale era de 2.06%.

Pe primele locuri rămân mari puteri internaționale precum: Coreea de Sud, Japonia, Statele Unite ale Americii și China (2.13% din PIB în 2017), după cum se poate observa în graficul de mai jos. Acest lucru se datorează faptului că aceste națiuni fac eforturi pentru a dezvolta și implementa strategii naționale de susținere și reglementare a tuturor activităților de cercetare medicală. 

Revenind la cercetarea în România, situația arată astfel: 

• pe lângă faptul că procentul din PIB alocat acestui domeniu era printre cele mai mici din Europa, la finele anului trecut se anunța că Cercetarea este din nou pusă la coada listei de priorități naționale: se amână acordarea a 1% din PIB pentru cercetare pentru anul 2022. Momentan, se alocă doar 0,12% din PIB acestui domeniu critic pentru dezvoltarea unei societăți. 
• În 2017, alocările pentru cercetarea românească au fost de patru ori mai puține decât media europeană, iar o mare parte dintre fonduri au fost alocate, oricum, de mediul privat, nu de stat. 
• În 2016-2017, cheltuielile în domeniul R&D în sectorul farmaceutic și al biotehnologiilor au constituit 40 de miliarde de euro, ceea ce a transformat industria în al doilea cel mai mare investitor în cercetare și dezvoltare în Uniunea Europeană (după automobile) (sursa)

Cât e de importantă cercetarea medicală într-o societate modernă?

Este o întrebare al cărei răspuns este cât se poate de clar și pe care o bună parte dintre noi toți îl cunoaștem – și care se face auzit îndeosebi în contextul pandemiei de coronavirus. Această criză globală în domeniul sănătății se bazează întru totul pe activitatea cercetătorilor și a specialiștilor medicali: găsirea unui “leac”, a unui vaccin eficient împotriva COVID-19 care să protejeze sănătatea populației cât mai bine posibil. 

Totuși, iată câteva motive mai detaliate cu privire la cât de importantă este cercetarea medicală în cadrul oricărei societăți dezvoltate:

• Activitățile de cercetare oferă date valoroase despre tendințele și factorii de risc a diferitor boli, despre rezultatele tratamentelor sau ale intervențiilor de sănătate publică, despre modele de asistență medicală și costuri de utilizare.
• Studiile clinice pot oferi date importante privind eficacitatea, dar și efectele adverse ale intervențiilor medicale și ale diferitor tratamente sau medicamente; de asemenea, concluziile studiilor de cercetare sunt esențiale pentru compararea și îmbunătățirea consumului de medicamente, vaccinuri, dispozitive medicale și diagnostice oferite în fiecare societate.
• Cea mai cunoscută formă de cercetare –  studiul clinic – se realizează cu ajutorul pacienților voluntari pentru a testa eficacitatea și siguranța noilor tratamente sau intervenții medicale.
• Cercetarea medicală permite și descoperirea de cele mai bune direcții și bune practici medicale pentru a asigura cea mai bună îngrijire a pacienților, în acord cu provocările și pericolele moderne.
• Acest domeniu subestimat în România are multe avantaje și asupra economiei unei țări. Economiștii au confirmat că cercetările medicale pot impacta foarte mult starea de sănătate și longevitatea în rândul populației, prin urmare poate duce la creșterea productivității și a economiei naționale, pe lângă beneficiile individuale oferite.
• Descoperirile făcute în cadrul cercetării medicale au schimbat, de-a lungul timpului, și modul în care se practică serviciile medicale: informațiile rezultate pot duce la reducerea multor erori medicale, prin implementarea tehnologiilor potrivite, a strategiilor moderne și a unui sistem electronic de gestiune a informațiilor medicale. Spre exemplu, s-a arătat cum măsuri preventive precum mamografia pot reduce substanțial mortalitatea și morbiditatea, la costuri rezonabile. 
• Cercetarea medicală a permis o mai bună claritate asupra legăturii dintre calitatea sau lipsa asistenței medicale și rezultatele pacienților – pacienții din spitale cu mai puțini asistenți medicali sunt spitalizați mai mult timp și sunt mai susceptibili la complicații. De aceea, deficitul de asistenți medicali agravează situația (sursă)
• Avansările în cercetarea medicală ar putea facilita, de asemenea, direcția către medicina personalizată, ceea ce va face cercetarea în domeniul sănătății mai semnificativă pentru individ. Scopul medicinei personalizate este adaptarea strategiilor și a tratamentelor de prevenire, pe baza datelor genetice și a istoricului de sănătate a fiecăruia.

Sursă 

În cadrul pandemiei de coronavirus, multe grupuri de cercetători medicali din toată lumea muncesc cot la cot pentru a găsi și testa diferite tipuri de vaccin pentru COVID-19. De asemenea, OMS (Organizația Mondială a Sănătății) a anunțat recent că are loc un studiu global numit SOLIDARITY, pentru a testa deja patru tratamente promițătoare pentru coronavirus. Și, așa cum menționam și la începutul articolului, în ciuda lipsei crase de resurse, cercetătorii români reușesc să inoveze chiar și în aceste condiții, luptând alături de specialiști internaționali pentru cea mai bună soluție dezvoltată împreună pentru a proteja omenirea. Tot ce putem spera e ca lucrurile să se îmbunătățească considerabil după trecerea acestei crize, pentru a preveni evenimentele viitoare de acest gen și pentru a duce o viață demnă și mai bună.