Ce este stresul de compasiune si care sunt riscurile asociate profesiei medicale?

Stresul de compasiune, cunoscut si sub denumirea de soc secundar sau reactie secundara la stres, descrie un tip de stres care este rezultatul la confruntarea continua sau pe o perioada prelungita cu persoane traumatizate, contexte tulburatoare si iesite din comun, emotii puternice care declanseaza cele mai profunde sentimente de empatie umana. 

Este de la sine inteles ca in profesia medicala, alaturi de un alt sindrom – cel de burnout care este definit prin epuizare fizica si mentala –  stresul de compasiune (intalnit ca termen si sub forma de epuizare emotionala) este des intalnit, dar foarte putin constientizat, comunicat si analizat. 

Exista o platforma unde iti poti face o serie de teste online (in engleza) si unde poti estima propriul risc in fata acestor stresori. 

Intelegerea stresului de compasiune 

Desi stresul de compasiune este uneori asimilat sindromului de burnout, este un concept usor diferit. Spre deosebire de sindromul de epuizare (burnout), stresul de compasiune (epuizarea emotionala) este tratabil intr-un mod mai simplu si poate fi mai putin previzibil. Debutul stresului de compasiunie poate fi brusc, in timp ce, de obicei, surmenajul apare in timp. In plus, cazuri grave de epuizare impun celor care experimenteaza acest sindrom sa-si schimbe locul de munca sau chiar ocupatia. In cazul stresului de compasiune, pot fi luate masuri pentru prevenirea sau tratarea sa, inainte de a trece la masuri radicale precum cele mentionate mai sus. 

Stresul de compasiune poate fi un precursor sau un simptom al altor factori de stres. Deoarece terapeutii sunt instruiti si utilizeaza forme de compasiune si empatie pentru ca terapia sa fie eficienta, devin astfel deosebit de vulnerabili la stresul emotional. Pentru terapeuti de exemplu, stresul de compasiune poate avea implicatii etice si legale daca este lasat netratat. In acelasi mod, personalul medical, medicii care lucreaza in sectii sensibile (boli cronice, afectiuni agravante, precum cele de oncologie, terapie intensiva, pediatrie, psihiatrie, urgenta si traume majore etc.) sunt expusi la acest tip de stres emotional intr-un grad mai mare decat in cazul altor specialitati medicale mai putin expozante ( precum medicina muncii de exemplu). 

Citeste si: COVID-19 | Stresul traumatic secundar poate afecta personalul medical

Care sunt  principalele simptome ale oboselii compasiunii?

Stresul de compasiune poate avea efecte fizice, mentale, spirituale si emotionale asupra persoanelor care il experimenteaza. Simptomele obisnuite ale acestuia sunt: 

• Epuizare fizica si emotionala cronica
• Depersonalizarea
• Sentimente de inechitate fata de relatia terapeutica 
• Iritabilitate sau hipersensibilitate (sa plangi din senin si fara cauza aparenta)
• Sentimente de dispret de sine sau indoiala de sine (sindromul impostorului) 
• Tulburari de somn
• Pierdere in greutate, inapetenta 
• Dureri de cap, migrene constante 
• Satisfactie slaba in exercitarea profesiei, pierderea interesului fata de activitatile zilnice 
• Izolare sociala si emotionala 

Cine este in pericol sa dezvolte stres de compasiune? 

Stresul de compasiune poate afecta o gama larga de profesii, dar tinde sa fie comuna in randul profesionistilor care lucreaza regulat in institutii care au legatura cu zona medicala, asistenta sau terapeutica. Asa cum am precizat mai sus, terapeutii, psihologii, psihiatrii, ingrijitorii din azilele persoanelor vulnerabile (precum batranii) sunt expusi mai ales la povestile de viata si experientele detaliate si traumatizante ale pacientilor acestora. 

Asistentele medicale, deoarece empatia si compasiunea le sunt solicitate zilnic, pot suferi de stres de compasiune atunci cand se confrunta cu sarcini grele la munca, ture lungi si numar mare de pacienti. Baroul din SUA considera ca si avocatii sunt expusi acestui stres emotional, alaturi de profesionistii care lucreaza in departamente criminalistice, politie sau justitie, precum procurorii. Acestia sunt expusi constant si frecvent la scene de accidente, astfel incat sunt vulnerabili la stresul de compasiune. 

Factori predispozanti

Specializarea si supra-specializarea in profesiile de mai sus fac ca expertul in aceste specializari sa fie si mai expus la traume din ce in ce mai nisate. De exemplu, asistentii sociali care trebuie sa administreze cazuri sensibile social (violenta domestica, de exemplu), furnizarea de servicii terapeutice persoanelor considerate periculoase social, lucrul exclusiv cu persoanele care sufera de depresie, asigurarea terapiei pentru cineva care experimenteaza cazuri dramatice in familie, boli sau deces. 

Cum poate fi prevenit si tratat stresul de compasiune?

Practicarea auto-constientizarii si auto-monitorizarii pentru a recunoaste schimbarile in comportament, asigurarea unui echilibru casa – munca, activitati in aer liber si in general, orice tip de activitate care asigura detasarea de activitatile profesionale curente, sunt obiceiuri sanatoase si care pot reprezenta pasi salvatori in evitarea supraincarcarii emotionale. 

Dezvoltarea relatiilor de supraveghere si mentorat informale sau formale in mediul de lucru poate ajuta, de asemenea, la identificarea primelor simptome si semne: 

• Reducerea sarcinilor stresante de munca
• Monitorizarea modelelor activitatilor de detasare, recreere si odihna 
• Vacante regulate
• Meditatie
• Terapie personala
• Sport regulat

Cel mai important in privinta stresului emotional de acest tip este, alaturi de preventie, sa fie recunoscute primele semne ale acestuia, pentru a nu intra intr-un carusel al propriilor emotii a caror cauza devine foarte greu de identificat cu trecerea timpului. 

Ghid orientativ de recunoastere a semnelor de  stres emotional sau epuizare emotionala

O publicatie de psihologie au sumarizat cateva aspecte care se pot dovedi utile ca repere in auto-analizarea fiecaruia, mai ales a celor care stiu ca sunt expusi la contexte traumatizante si puternic emotionale, le puteti regasi mai jos. 

Raspunsul poate fi dat in functie de intensitatea experimentata: DA, NU, aproximativ. Daca scorul total tinde spre un DA sau DA aproximativ, atunci este bine sa luati in considerare ca sunteti vulnerabili in fata stresului emotional, ca experimentati o stare de hipersensibilitate si pasul urmator ar fi sa identificati presupusa cauza si sa accesati o forma de ajutor: dialogul cu familia, colegii la locul de munca, prietenii sau un psiholog. 

1. Zambesc mai rar decat obisnuiam, chiar si in situatii in care inainte, mi se parea amuzant 

2. Ma simt amortit, simturile mele par „ plictisite”. Nu am chef de nimic, mancarea nu are gust, muzica nu ma mai misca, as imbraca numai haine negre sau gri, nu vreau sa incerc nimic nou 

3. Nu pot dormi. Mi-e somn dar oricat as incerca, nu pot sa adorm. Daca dorm, sunt agitat si am cosmaruri. 

3. Imi este dificil sa socializez si sa particip activ la intalniri cu prieteniii. Cand sunt cu prietenii sau familia, ma simt deconectat si imi este greu sa acord atentie la ce spun ei.

4. Tresar usor la zgomote, voci sau miscari oarecare. Ma sperii usor.

5. Sunt mai iritabil decat eram, mai ales cad este vorba de a scrie mesaje, la telefon sau online

6. Nivelul meu de anxietate este mai mare decat de obicei, iar multimea de oameni si traficul ma fac sa ma simt claustrofob.

7. Plang mai usor, mai ales in timpul filmelor, a stirilor triste, a povestilor sentimentale si chiar a celor cu finaluri fericite.

Citeste si: Top 11 provocări cu care se confruntă profesioniștii din domeniul medical în 2020