INTERVIU | Andreea Mihaela Adămoae Manole, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor din Medicina Primarӑ: “Am realizat cӑ îmi place aceastӑ meserie, cӑ pot oferi alinare şi înţelegere.”

Are 37 de ani, este asistentă medicală, scrie şi recită versuri; este talentată şi toţi cei care au norocul să o cunoască sunt fermecaţi de zâmbetul şi de omenia ei. Este modestă şi lasă faptele să vorbească de la sine. Astăzi ne va spune o poveste adevărată despre cum să realizezi ceea ce îţi propui. 

Cum aţi ales sӑ deveniţi asistentӑ medicalӑ?

Eram în concediu de creştere a copilului şi m-am hotӑrât sӑ fac postliceala sanitarӑ ca sӑ-mi însuşesc un minim de cunoştinţe pentru a-mi ajuta copilul şi pӑrinţii, dacӑ va fi necesar. În ultimul an am realizat cӑ îmi place aceastӑ meserie, cӑ pot oferi alinare şi înţelegere.

Care a fost parcursul?

Am urmat Şcoala Postlicealӑ Sanitarӑ “Carol Davila”, promoţia 2008. Începuturile mele sunt în presӑ, în presa localӑ ca realizator de emisiuni, voice-over pentru ştiri, director de programe radio, într-o perioadӑ tumultuoasӑ din punct de vedere politic. Aşa am început sӑ mӑ formez ca om, ca profesionist în acest domeniu luând contact cu lumea artisticӑ dar şi cu cea politicӑ.

Am schimbat meseria în momentul în care a apӑrut pe lume primul meu copil, din dorinţa de a-i oferi cele mai bune îngrijiri şi a-l creşte într-un mediu sӑnӑtos. Acelaşi lucru era valabil şi pentru pӑrinţi. Am avut însӑ surpriza sӑ îmi placӑ aceastӑ meserie. M-am oferit voluntar la cabinetul medicului meu de familie unde am rӑmas pânӑ astӑzi. Am fӑcut voluntariat în şcoli, în tabere, am elaborat materiale de prezentare. În prezent lucrez ca asistent medical generalist la cabinet medical individual şi sunt Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor din Medicina Primarӑ.

De ce medicina de familie? Ce presupune sӑ fii asistent medical MF?

Când am terminat şcoala postlicealӑ sanitarӑ a apӑrut şi al doilea copil. Ca sӑ nu mӑ rup de meserie, dar în același timp sӑ nu îmi neglijez nici copiii, l-am rugat pe medicul meu de familie sӑ mӑ primeascӑ ca voluntar la cabinet. În 3 luni mi-a fӑcut formele şi m-a angajat. Este  o ramurӑ sanitarӑ complexӑ cu provocӑri zilnice. Avem pacienţi cu vârste cuprinse între 3 zile şi 100 de ani.

Vaccinӑm, administrӑm tratament intramuscular, subcutanat, intradermic, intravenos, pansӑm plӑgi diverse, scoatem fire, și oferim îngrijire postoperatorie. Ne ocupӑm de urgenţe, avem parte şi de urgenţe majore, iar obligaţia noastrӑ este aceeaşi cu a celor care lucreazӑ în spital cu o echipӑ medicalӑ extinsӑ şi aparaturӑ, adicӑ, să scoatem pacientul viu din spital.

Ne ocupӑm de tot ce înseamnӑ birocraţie la nivelul cabinetului: fişa pacientului, registru de consultaţii, registru de boli cronice, registru de vaccinӑri, registru de gravide, registru de tratamente, caietul de deşeuri, caietul de monitorizare a temperaturii din frigider, dӑrile de seamӑ lunare, trimestriale, anuale, darea de seamӑ a bolilor infecto-contagioase, raportӑrile telefonice sӑptӑmânale ale gripei, IACRS (infecții acute ale căilor respiratorii superioare), întocmirea necesarului pentru laptele praf, completarea în raportul informatic şi raportarea acestuia, întocmirea tabelelor de catagrafie pentru copiii ce urmeazӑ a fi vaccinaţi, liste suplimentare pentru raportarea vaccinurilor AG şi anti-HPV, cereri pentru vaccinarea anti-HPV, centralizarea bolilor cronice, monitorizarea gravidelor și copiilor între 0 și 1 an, completarea formularului de raportare a vaccinurilor, precum și raportarea vaccinurilor efectuate la gravide, întocmirea unui formular pentru AG și alte formulare pentru vaccinarea anti-HPV.

De asemenea, ne ocupăm și de notarea vaccinurilor în registrul naţional de vaccinӑri, listarea datelor, îndosarierea tuturor formularelor în dosarul lunar, programarea pacienţilor la viitoarele consultaţii şi din pӑcate, lista poate continua.

Modele/mentori în familie?

Toatӑ viaţa mi-am dorit sӑ îmi fac mândri naşii de botez, oameni minunaţi – sunt norocoasӑ cӑ i-am avut alӑturi. Naşul meu a fost inspector la culte, iar naşa în sӑnӑtate. Şi, bineînţeles, pӑrinţii mi-au fost modele de viaţӑ. Am fost un copil norocos, rӑsfӑţat cu tot felul de bunӑtӑţi, într-o perioadӑ neagrӑ a României. Am avut şi profesori şi învӑţӑtoare de la care mi-am însușit multe lucruri de bun simţ. Sunt suma amintirilor care şi-au lӑsat amprenta asupra caracterului meu şi a experienţelor personale plӑcute sau mai puţin plӑcute.

Duceţi problemele de serviciu acasӑ?

Îmi fac griji, iar telefonul este mereu deschis pentru cine are nevoie de mine. De multe ori, când ajung acasӑ, mai stau 2-3 ore pe telefon dând indicaţii, liniştind pӑrinţi speriaţi, povestind, de exemplu, despre diversificarea alimentaţiei, iar timpul zboarӑ pur şi simplu. Nu mai am timp de familie. Dar e alegerea mea, deoarece familia mӑ înţelege şi mӑ susţine. 

Relaţia cu pacienţii şi cu echipa medicalӑ (colegi, medici)?

Relaţia cu pacienţii este exact ca “în familie”; într-adevӑr o familie mai mare, iar dupӑ atâţia ani de meserie ajungi sӑ îi cunoşti atât de bine încât ştii când au nevoie de încurajare, de un gând bun. Le simt cӑldura când ne vedem pe stradӑ. Mӑ bucur nespus când vin şi îmi spun: Doamna Andreea nu vӑ credeam când îmi spuneaţi cӑ mai vin pe picioarele mele la cabinet! sau Când vine Andreea mea?

E cea mai mare bucurie când ştiu cӑ “Andreea lor”a fӑcut tot ce i-a stat în putinţӑ atunci când a fost cazul. Pe colege le admir foarte mult. De la ele am învӑţat majoritatea lucrurilor şi încӑ mai învӑţ lucruri noi şi dupӑ 11 ani în domeniu. Când e nevoie ştiu cӑ mӑ pot baza pe ele.

Cu medicul cu care lucrez, pot spune cӑ principalul motiv pentru care am rӑmas în medicina de familie a fost echipa medicală, astfel, consider ca nu e doar o relație de angajat-angajator. De aceea, am rӑmas chiar dacӑ salariile erau mici. Doamna doctor e unul din modelele de viaţӑ, cu toate cӑ sunt multe lucruri pe care le privim din unghiuri diferite. Am învӑţat foarte multe de la ea nu numai pe plan profesional, iar o pӑrere diferitӑ este întotdeauna binevenitӑ. Poţi privi şi din exterior problema. E un om bun şi un adevӑrat profesionist.

Pacienţii cum vă percep? Dar dumneavoastră pe ei?

Sunt omul la care apeleazӑ oricând, telefonic sau pur şi simplu vin la mine. Au încredere, iar acest lucru mӑ bucurӑ. Am avut situaţii în care am fost cӑutatӑ de pacienţi din alte zone. Vin personal dupӑ mine numai sӑ nu îi refuz. Pacienţii nu sunt informaţi din varii motive, nu reuşesc sӑ acceseze servicii compensate, analize compensate, nu au rӑbdare, preferă sӑ se adreseze serviciului de urgenţӑ ca sӑ rezolve cât mai repede şi gratuit. Nu ştiu cum funcţioneazӑ circuitele, nu ştiu sӑ facӑ diferenţa între acut şi cronic. Aici ar fi bine sӑ intervenim noi cu informaţii complete, sӑ-i putem îndruma corect şi rapid, sӑ ne ocupӑm de prevenţie nu sӑ fim sufocaţi de birocraţie. Nu existӑ educaţie sanitarӑ, de aici ne izbim de o multitudine de neajunsuri.

Sfaturi pentru pacienţi/colegi/medici?

Pe pacienţi i-aş îndruma sӑ-şi asculte medicul, sӑ-şi respecte tratamentul, sӑ se informeze din surse acreditate cu privire la regimurile alimentare, la administrarea tratamentelor, la igienӑ, la prevenţie, la vaccinare etc. Informaţiile adunate din mediul online nu ţin loc de consultaţii medicale. Foarte multe simptome se regӑsesc în diferite afecţiuni şi doar un medic ştie sӑ facӑ diagnosticul diferenţiat, iar asistenţii ştiu sӑ administreze tratamentele prescrise de medici.

Pe colegi i-aş ruga sӑ îşi noteze activitatea pe care o au în decursul unei sӑptӑmâni/luni, sӑ realizeze cât de importantӑ este munca lor pentru comunitate. Adicӑ acele activitӑţi care ţin de meseria de asistent medical, nu cea de registrator, de secretarӑ, de operator calculator sau cine ştie ce alte activitӑţi suport presteazӑ pentru cabinet.

Pe medici i-aş ruga sӑ fie în continuare alӑturi de noi, sӑ fim acea echipӑ medicalӑ de care au nevoie pacienţii noştri. Sӑ fim uniţi şi fermi în ceea ce ar trebui sӑ fie medicina primarӑ atât pentru pacienţi cât şi pentru personalul medical.Poate cu toţii ar fi bine sӑ fim mai calzi, mai rӑbdӑtori, empatici cu oamenii din faţa noastrӑ chiar şi atunci când suntem epuizaţi.

Timp liber? Hobby-uri?

Timp liber, din pӑcate, nu am, am ales sӑ-l folosesc în diverse proiecte importante pentru cei din jur şi sӑ fiu chiar un model pentru cei care vin din urmӑ. În acest moment, sunt prinsӑ în 3 proiecte foarte importante, cheie dacӑ îmi permiteţi sӑ le numesc aşa şi am de gând sӑ le duc la capӑt indiferent de sacrificii.

Îmi place sӑ scriu poezie, asta mӑ relaxeazӑ şi mӑ face sӑ descopӑr lucruri noi. Scriu textele pentru muzica compusӑ de soţul meu. Colecţionez fotografii cu proiecte din diverse colţuri ale lumii de la amenajӑri şi grӑdinӑrit, pânӑ la arhitecturӑ. E fascinant ce poate omul sӑ facӑ. Pe unele le pun şi în practicӑ când reuşesc sӑ-mi fac timp. Îmi place foarte mult sӑ cӑlӑtoresc, sӑ descopӑr România. Avem o ţarӑ spectaculoasӑ, cu oameni extraordinari

De ce aţi ales sӑ rӑmâneţi în ţarӑ?

Nu pot, nu pot sӑ plec din ţarӑ, pur şi simplu mӑ simt legatӑ, simt cӑ am rӑdӑcini pe care nu le pot smulge. În schimb, când mӑ gândesc la cei care au fost nevoiţi sӑ-şi abandoneze casele, sӑ-şi abandoneze pӑrinţii pentru un trai decent mi se pare nedrept şi dureros. Dacӑ plecӑm toţi, de cei de acasӑ, cine va mai avea grijӑ? Avem nevoie şi noi de asistenţi, de infirmieri, de medici, de laboranţi, de biologi, de profesori. E dramatic cӑ avem atâtea resurse naturale şi umane, pe care, din pӑcate, le irosim; genii care ni se rӑtӑcesc prin lume. Acasӑ pentru mine este România, nu vreau şi nu pot trӑi departe de ea!

Dacӑ ar fi s-o luaţi de la capӑt ce aţi alege?

Aş alege exact acelaşi parcurs cu bune şi rele, cu bucurii dar şi cu traume, cu aceiaşi prieteni, contribuind la binele comunitӑţii în care m-am nӑscut. Mӑ simt împlinitӑ cӑ pot oferi “acel ceva” oamenilor în mijlocul cӑrora am crescut. Când am ales medicina primarӑ, care, de fapt, m-a ales ea pe mine, m-a bucurat faptul cӑ m-am simţit ca în familie. Aveam şi am în continuare capacitatea de a obţine orice post îmi propun, dar partea financiarӑ nu a fost niciodatӑ o prioritate. Am ales sӑ rӑmân blocatӑ în aceastӑ familie timp de 12 ani, iar dacӑ ziua de mâine îmi va oferi altceva, voi rӑmâne voluntar, nu abandonez meseria. Sunt suma spuselor de mai sus şi nu regret absolut nimic.

Plusuri şi minusuri în profesia dumneavoastră?

Este o meserie care îţi oferӑ multe satisfacţii dacӑ îţi place ceea ce faci. Este o ramurӑ medicalӑ cu patologie diversӑ. Permanent apar provocӑri noi. Legӑtura cu pacienţii, cu familiile acestora este una strânsӑ. Practic le ştii toate problemele medicale şi multe personale, ajungi confidentul şi uneori psihologul lor.

La minusuri, din pӑcate, sistemul ne-a îngropat sistematic. Suntem sufocaţi de birocraţie. Subfinanţarea medicinei de familie a dus la încadrarea asistenţilor medicali la salariul minim pe economie. Fӑrӑ sporuri, uneori fӑrӑ concedii de odihnӑ. Sunt asistenţi, dar şi medici care nu au plecat într-un concediu de ani de zile.

Toate acestea au aruncat asistentul din medicina primarӑ într-un con de umbrӑ. Activitatea nu este recunoscutӑ şi nici profesionalismul de care aceştia dau dovadӑ. Din cauza atitudinii unor colegi din sistemul public, imaginea noastrӑ a avut foarte mult de suferit. Personalul este insuficient, avem un deficit de 700 de medici de familie în România, ramura este subfinanţatӑ, nu s-au fӑcut investiţii, consiliile locale nu sprijinӑ aceastӑ activitate de interes general, iar imaginea ne este şifonatӑ în mod constant.  

Medicina de familie din România nu este nici cal, nici mӑgar. În momentul în care asistenţii medicali din medicina primarӑ au cerut Ministerului fond separat, refuzul a venit pe motiv cӑ lucrӑm în mediul privat.

 Ce înseamnӑ privat?

DEX-ul v-ar răspunde prompt: PRIVÁT, -Ă, privați, -te, adj. ( În opoziție cu public, de stat, obștesc) Particular, individual.

De stat = a) al statului, care emană de la stat (1).  b) (în opoziție cu particular) care e condus și controlat de stat (1), care aparține statului, oficial; c) care angajează statul, care se referă la stat.

Am ţinut să fac această precizare pentru că nici la această întrebare nu am primit un răspuns concret. Suntem finanţaţi din fonduri publice, suntem conduşi şi controlaţi de instituţiile statului, dar ne numim privaţi. Preluarea salarizӑrii asistenţilor medicali din medicina primarӑ de cӑtre minister ar fi cea mai bunӑ soluţie pentru toate pӑrţile implicate.

Ce credeţi despre formarea continuӑ?

Formarea continuӑ este necesarӑ! În primul rând îţi împrospӑteazӑ memoria, iar în acelaşi timp, beneficiezi de noutӑţile apӑrute atât în ţarӑ cât şi la nivel internaţional. Este foarte important sӑ înveţi strategii de comunicare cu pacienţii, strategii de coordonare a activitӑţii la locul de muncӑ, strategii de lucru în echipӑ, tehnici noi medicale şi de îngrijire a pacienţilor. Formarea continuӑ impune anumite standarde pe care trebuie sӑ le atingӑ personalul din aceastӑ ramurӑ sanitarӑ, sӑ dobândeascӑ noi competenţe profesionale. 

Formarea continuӑ are impact direct asupra personalului prin perfecţionare, conversie şi reconversie profesionalӑ. Astfel personalul este flexibil, se poate adapta uşor la schimbӑrile implementate la locul de muncӑ sau în cazul schimbӑrii locului de muncӑ – aici intervenind în mod direct nevoile de dezvoltare personalӑ a acestora, financiare şi de satisfacţie profesionalӑ. Formarea continuӑ a asistenţilor medicali nu este doar o modalitate de dezvoltare personalӑ, ci o investiţie în calitatea actului medical.

Participaţi la congrese, workshop-uri, simpozioane?

Congresele, workshop-urile, simpozioanele fac parte din viaţa noastrӑ. Sunt legӑtura noastrӑ de bazӑ cu noutӑţile, cu dezvoltarea noastrӑ profesionalӑ. Am participat la numeroase manifestӑri ştiinţifice. Am avut plӑcuta surprizӑ sӑ fiu invitatӑ ca lector la Houston MPA. La acea prezentare s-au format legӑturi extraordinare cu oameni minunaţi, profesionişti alӑturi de care sunt implicatӑ în proiecte ştiinţifice şi de cercetare naţionale. Alӑturi de noi se aflӑ organizaţia noastrӑ profesionalӑ care s-a implicat şi în dezvoltarea profesionalӑ, ne susţine, consiliazӑ şi reprezintӑ în demersurile noastre.

Cum este sӑ fii lider pe segmentul asistentelor de medicinӑ de familie?

Lider este un cuvânt “greu”. M-am implicat ca purtӑtor de cuvânt la început, apoi am fost nevoitӑ sӑ mӑ documentez din punct de vedere legislativ pentru a putea înţelege şi expune fenomenul. Vorbim de muncӑ efectivӑ în ultimul an şi jumӑtate. Nenumӑrate drumuri în diverse colţuri ale ţӑrii, telefoane, întâlniri la Parlament, ministere şi la birourile deputaţilor şi senatorilor din teritoriu. Avem o echipӑ extraordinarӑ, am reuşit sӑ acoperim toate judeţele ţӑrii. E copleşitor când ştii cӑ ai responsabilitatea vieţii a 16.000 de oameni pe umerii tӑi, în condiţiile în care eu nu mӑ aflu în situaţia lor. În acelaşi timp, e frumos sӑ ştii cӑ oameni care nu te cunosc personal au atâta încredere şi îşi pun toată speranţa în tine. Implicarea mea pentru început a constat în asumarea de a ieşi public şi a gӑsi soluţii şi persoane implicate politic care ar fi dispuse sӑ discute şi sӑ gӑsească o încadrare salarialӑ conformă pregӑtirii asistenţilor medicali. Au fost nopţi întregi pierdute răsfoind legi și discutând cu diverse personaje politice. Am avut parte de multe promisiuni, întrevederi cu miniştri, secretari de stat, preşedinţi şi vicepreşedinţi din diverse comisii. Am ajuns la concluzia cӑ puterea se aflӑ în noi şi în unitatea noastrӑ.

Planuri de viitor? Personal? Profesional?

Ooooo… nu cred cӑ îmi ajunge toatӑ viaţa sӑ pun în practicӑ tot ceea ce-mi doresc. Sunt “obsedatӑ” de ideea cӑ este frumos sӑ lӑsӑm ceva în urma noastrӑ. În medicina primarӑ ne vom implica activ în elaborarea, cercetarea şi implementarea mӑsurilor care ţin de aceastӑ ramurӑ, deoarece intrӑm în contact direct cu pacientul şi familia acestuia, fiind o verigӑ importantӑ a sistemului. Atât în asociaţie cât şi în plan local, îmi folosesc timpul şi priceperea în ameliorarea situaţiilor în care suntem înţepeniţi. Personal, sunt împlinitӑ. Am o familie mare şi frumoasӑ care mӑ susţine. Doar Dumnezeu sӑ ne ţinӑ sӑnӑtoşi şi în putere sӑ ne ducem misiunea pânӑ la capӑt cu demnitate!

Sper ca exemplul Andreei să vă inspire şi să vă dea speranţa că lucrurile se vor schimba în bine. Mult succes, Andreea Manole!

Citeste si: INTERVIU | Ana Maria Mihai, medic rezident obstetrică-ginecologie: „Când interesul este sănătatea pacientei, consider că nu este loc de orgolii”