INTERVIU Anca Arina Maria Ghiorghiu, studentă la medicină: „Munca în echipă este cheia succesului pentru că unul fără celălalt (medici, asistente și infirmiere) nu am putea salva viața unui pacient.”

Studentă ce urmează să încheie cu brio anul 3 la Medicină, Anca Arina Maria Ghiorghiu este o persoană extrem de pasionată de profesia pe care și-a ales să o învețe, foarte muncitoare și care nu se dă bătută indiferent de obstacolele pe care le întâmpină. A face practică în domeniul medical în calitate de student presupune numeroase provocări, acestea fiind distinctive pentru fiecare secție spitalicească.

 Făcând practică pentru al treilea an în Secția de Terapie Intensivă – Toxicologie, Arina a acceptat să răspundă câtorva întrebări referitoare la activitățile săvârșite în accest domeniu și la cunoștințele dobândite în perioadele de practică efectuate până în prezent.

1. Pentru început, aș vrea să te rog să îmi povestești puțin despre pasiunea pentru medicină. Ce te-a făcut să îți dorești să devii medic?

Am crescut înconjurată de medici și alte cadre medicale și dintotdeauna mi s-a părut foarte frumos cum povesteau ei despre persoanele pe care au reușit să le salveze. Pot spune că am luat în considerare și medicina veterinară, inițial, însă am ajuns la concluzia că satisfacția este mai mare în cazul medicinei umane, cel puțin pentru mine. Un alt motiv pentru care am ales profesia de medic este acela că iubesc oamenii, iubesc să îi ajut și să dau tot ce am mai bun pentru a le oferi șansa să trăiască.

2. Felicitări pentru terminarea cu succes al anului 3! După părerea ta, care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat pe parcursul acestor ani?

În primul rând, sunt de părere că pentru a ajunge un medic bun este esențial să înveți absolut tot ce fac restul cadrelor medicale, cum ar fi asistentele sau infirmierele. Este important să pleci de jos pentru a putea înțelege munca celorlalți și a o respecta. Ca exemple concrete ar putea fi montarea unui cateter venos periferic, abilitatea de a te controla în situațiile de urgență fără a te panica sau speria și a știi să comunici cu toate tipurile de oameni. La fel de esențial este și să știi să vorbești pe înțelesul tuturor, dar și să fii capabil să pui binele pacienților mai presus de oboseală, problemele de acasă și alte lucruri exterioare.

3. Acesta este al treilea an în care alegi să faci practică în secția de Toxicologie. Îmi poți spune de ce ai făcut această alegere în fiecare an?

Secția de Toxicologie și Terapie Intensivă mi se pare una dintre cele mai grele secții. Terapia intensivă te face să fii controlat, temperat, organizat și disciplinat. În această secție se pot întâlni toate tipurile de oameni, cu diferite probleme și trebuie să înveți să îi înțelegi pe toți, să știi să îi asculți și să îi ajuți, nu numai din punctul de vedere al tratamentului medicamentos, ci și din cel al tratamentului care ține de suflet, de empatie și de dăruire, până la urmă. Cu alte cuvinte, meseria de medic de ATI și Toxicologie nu ține doar de cunotințele medicale, ci și de ceea ce știi să dăruiești.

4. Cum sunt pacienții care vin în această secție? Există categorii de pacienți pe care i-ai întâlnit frecvent în perioadele de practică?

În această secție, majoritatea pacienților sunt cu tentativă de suicid, sunt niște pacienți dificili, atât din punct de vedere al abordării terapeutice, cât și din prisma nevoilor pe care aceștia le prezintă la nivel psihologic și emoțional. O altă categorie foarte importantă de pacienți cu care ne întâlnim este cea a persoanelor dependente de substanțe interzise, care ajung în această secție într-un moment critic al vieții lor. Pentru acești pacienți, fiecare minut contează, iar noi trebuie să știm cum să profităm de fiecare clipă pentru a le salva viața. În secțiile de terapie intensivă, diferența dintre viață și moarte poate fi făcută de câteva secunde.

5. În opinia ta, care sunt cele mai mari dificultăți pe care le poți întâlni în această secție, atât ca practicant, cât și ca alt tip de cadru medical?

Cel mai greu mi se pare impactul emoțional și psihic pe care îl au toți pacienții asupra ta. Te marchează momentul în care pierzi un pacient, iar odată cu moartea acestuia, moare și o parte din sufletul tău. Un alt lucru care te impresionează foarte mult este durerea aparținătorilor, aceștia punându-și toate speranțele în tine și în puterea divină cu care ești înzestrat. 

De asemenea, o situație care necesită mare atenție din partea personalului ține de tratamentele terapeutice și de îngrijirile pacienților. Fiecare pacient în parte prezintă patologii asociate, ceea ce necesită abordarea cu mare atenție a tuturor problemelor acestuia. 

Practic, toți pacienții sunt diferiți și necesită abordări distincte. După părerea mea, partea tehnică este mult mai ușor de studiat și de efectuat,  decât să înveți să accepți pierderea unui om, care la rândul său facea parte dintr-o familie. Este dificil să accepți că nu poți salva pe toată lumea și că este imposibil să repari ceva ce este distrus.

6. Care este cea mai mare satisfacție pe care o poți avea în acest domeniu?

Cea mai mare satisfacție pe care o ai într-o astfel de secție este să observi evoluția unui pacient care se află într-o stare critică, căruia nu îi dai nicio șansă la prima vedere, dar care reușește să plece acasă pe picioarele lui după o perioadă de timp. Atunci când îți mulțumește, vezi în ochii lui bucurie, recunoștință, respect și speranța pentru o altă șansă la viață.

O altă satisfacție pe care o ai este în momentul în care reușești să te autodepășești, să treci peste problemele exterioare, cum ar fi oboseala, stresul, facultatea și viața personală, toate acestea pentru binele pacienților. Totodată, o altă mulțumire o ai în momentul în care adaugi cunoștințe noi în fiecare zi în clădirea profesiei de medic.

Cu alte cuvinte, urci scările către ținta pe care ți-ai propus-o și te simți mai aproape de omul în care îți dorești să te transformi în timp.

Practic, toți pacienții sunt diferiți și necesită abordări distincte. După părerea mea, partea tehnică este mult mai ușor de studiat și de efectuat,  decât să înveți să accepți pierderea unui om, care la rândul său facea parte dintr-o familie.

Este dificil să accepți că nu poți salva pe toată lumea și că este imposibil să repari ceva ce este distrus.

7. Aș vrea să vorbim puțin despre ceea ce ai învățat în această secție: cum se lucrează, cum este personalul, cu ce cunoștințe ai rămas în plus?

Munca în echipă este cheia succesului în această secție pentru că unul fără celălalt (medici, asistente și infirmiere) nu am putea salva viața unui pacient. Fiecare membru al echipei este important, fiecare își cunoaște atribuțiile de serviciu și știe să își pună în evidență atuurile profesionale pe care le deține. Astfel, echipa ajunge să se cunoască atât de bine încât pot comunica prin simple priviri, se ajută reciproc și se susțin în absolut fiecare situație, reușind să formeze o mare familie.

Sprijinul pe care și-l oferă unul celuilalt este un mare punct forte pe care îl au cei care lucrează aici. De la acești oameni am învățat că factorii externi nu îi mai influențează, nu se plâng niciodată de impedimentele și de piedicile pe care le întâlnesc. Am învățat să îl privesc pe cel de lângă mine ca pe o parte din propria persoană, fără de care nu mă pot descurca. În plus, un alt lucru cu care am rămas este acelă că a comunica este foarte important într-un colectiv. 

Astfel, îl cunoști pe cel de lângă tine atât de bine încât ajungi într-un punct în care comunicarea nu se mai rezumă la cuvinte, ci la priviri, cum am spus și ceva mai devreme.

8. Îți mulțumesc foarte mult pentru acordarea acestui interviu! În final, ai vrea să adaugi unele considerații finale, cum ar fi câteva sfaturi pentru elevii care vor să dea la Medicină sau pentru studenții deja practicanți?

Îndemn toți elevii care iubesc oamenii și care se lasă uneori pe ei pe planul secundar pentru binele celorlalți, să urmeze această profesie. Chiar dacă viața personală cade pe planul doi, satisfacțiile ulterioare vor fi imense, iar sufletul lor va fi plin de iubire, dăruire și mulțumire sufletească. 

Un alt sfat pentru persoanele care doresc să urmeze această meserie, dar și pentru cei care o fac deja, ar fi să nu se dea niciodată înapoi, indiferent de părerile celorlalți și de piedicile pe care le întâmpină. Ei trebuie să își vadă ținta și să meargă spre ea indiferent de greutăți. Indiferent dacă această facultate este una lungă și grea, aceștia vor ajunge niște oameni cu care societatea se va mândri oriunde. Medicina înseamnă iubire pentru aproapele tău, fără să iei în considerare partea materială și satisfacția personală. 

Nu în ultimul rând, toți cei ce vor să urmeze această profesie, trebuie să fie conștienți că în decursul acestor 6 ani de studiu și practică, cele mai importante lucruri sunt perseverența în dobândirea cunoștințelor, precum și încrederea în forțele proprii pentru a putea folosi aceste cunoștințe.

Clara Mironescu

Specialist in comunicare in functia de redactor online, cu o fire pozitiva si plina de viata, care adora sa se exprime in scris. Cele mai eficiente calitati dobandite in urma profesarii ca redactor online sunt cele de organizare eficienta a timpului si exersarea permanenta a imaginatiei si a creativitatii.