INTERVIU | Ana Catalina Savu, Medic Rezident Obstetrica-Ginecologie

Ana Catalina Savu este medic rezident in anul III pe specialitatea Obstetrica-Ginecologie si a acceptat sa ne raspunda catorva intrebari legate de examenul de Rezidentiat, de motivele pentru care si-a ales aceasta specialitate, de cum este viata de rezident intr-o specialitate chirurgicala, dar si cum a trecut prin toate aceste expriente si ce sfaturi are pentru viitorii rezidenti.

1. Cum ti s-a parut examenul de Rezidentiat in ansamblu?

Am dat examenul de Rezidentiat in noiembrie 2018. Bibliografia era formata din cele 2 compendii care cuprindeau capitole din majoritatea specialitatilor. Examenul consta in 200 de intrebari tip grila si dura 4 ore. Este cel mai lung examen scris pe care l-am dat in facultate si de departe cel mai greu si mai important. Personal nu am nimic de reprosat organizarii: timpul a fost respectat, carioca mea a avut suficient tus, sala in care am dat a fost ok; am auzit insa de colegi care au avut probleme cu aceste aspecte.

Ceea ce putea fi o incununare a eforturilor din facultate, un fel de „trecere in revista” a lucrurilor esentiale pentru  un viitor proaspat rezident, s-a transformat intr-o colectie de detalii (un exemplu ar fi o complicatie a bolii cronice renale care s-a inregistrat la 400 de pacienti din toata lumea) pe care a trebuit sa le tocim.

Citeste si: INTERVIU | Ionut-Sorin Melesteu, Medic Rezident Gastroenterologie

2. Consideri util acest examen?

Avand in vedere numarul urias de candidati, cred ca formatul grilelor este cel potrivit. 

Totusi, la acest examen, se pune accentul pe memorare, pe „a copia din minte”, cum spunea profesorul meu de logica din liceu. Pentru a departaja cat mai bine candidatii, se ajunge la intrebari de genul „Ce prevalenta are boala X in populatia Y?”, unde ai de ales intre 5 procente: 70%, 75%, 80%, 85%, 90%. Fiecare capitol cuprinde date despre prevalente, printre multe alte informatii, ceea ce forteaza candidatii sa investeasca timp pentru a retine cu exactitate niste numere cvasi-inutile pentru acest moment al carierei lor, cand acest timp ar putea fi mai bine folosit pentru a intelege fiziopatologia sau diagnosticul bolii. 

3. Ce schimbari ai aduce?

Cred ca schimbarea majora trebuie sa fie facuta la nivel de materie. Este greu de explicat pentru cineva care nu a citit cele 2 compendii, dar voi incerca. Sa presupunem ca cineva ar da examen strict din anatomia corpului uman. In aceasta situatie ipotetica, materia pentru rezidentiat ar fi organizata cam asa: fiecare parte a corpului ar avea cate un capitol scris de altcineva, rezultand niste diferente insemnate intre informatii (la lectia „Membrul superior”, ti s-ar spune ca sunt 206 oase in corpul uman; la urmatorul capitol, ai afla ca sunt 207). In cadrul aceluiasi capitol, pe langa greselile de gramatica si exprimare (si nu sunt putine), ai gasi numeroase lucruri despre variatiunile anatomice in cadrul populatiilor din Asia si Africa si prevalentele lor. Si exemplele pot continua. 

Practic, dupa parcurgerea acestor carti, stii o multime de detalii despre fiecare parte a corpului uman, insa fara a putea face conexiuni logice intre ele; peste asta se adauga sentimentul de nesiguranta: daca in doua capitole ti se prezinta aceeasi idee, care este informatia corecta si ce raspunzi la examen?

Din ce am inteles de la colegii mai mici, bibliografia se va schimba pentru anul 2021 si va fi mai apropiata de stilul tratatelor internationale.

Avand in vedere ce am spus mai sus, cred ca schimbarea majora trebuie facuta la nivel de coerenta a informatiei, astfel incat capitolele sa se coreleze cat mai bine sau macar sa nu existe contradictii.

Citeste si: INTERVIU | Carmen Catalina Iorgus, Medic Rezident Reumatologie

4. Cat timp consideri ca ar trebui alocat pentru a invata eficient pentru acest examen? 

Depinde mult de stilul fiecaruia. Eu am citit cu atentie materia o data din martie pana in iunie, cand am terminat anul universitar. Apoi am reluat-o facand scheme, luand notite, subliniind etc. In total cred ca am trecut de 3-4 ori prin cele doua carti. Am inceput cu a citi 3-4 ore pe zi, apoi spre sfarsit (prin octombrie-noiembrie) citeam deja 8-9-10 ore pe zi. Spre final am facut si grile, insa nu atat cat as fi vrut.

Cred ca 6 luni de invatat zilnic sunt suficiente, cu accent pe „zilnic”. Intrebarile sunt formulate cat sa nu poata fi dedus raspunsul, deci materia trebuie stapanita foarte bine. 

5. Ce le-ai recomanda studentilor care se pregatesc de acest examen?

Din pacate, cea mai grea parte a acestui examen este ca, timp de 5-6 luni, trebuie sa te trezesti in fiecare zi si sa te asezi la birou sa inveti o materie scrisa prost, plina de contradictii si greseli logice, care poate nici n-o sa te ajute prea mult in practica viitoare.

Cuvantul cheie este planificarea! Le recomand colegilor mai mici sa inceapa prin a evalua exact cata materie este si cum este organizata, apoi sa isi faca un plan pe saptamani si zile. Imi amintesc ca aveam un calendar in care trecusem ce capitol am de facut in fiecare zi. Apoi, dupa prima trecere prin materie, se vor lamuri exact care sunt capitolele mai dificile, ce necesita mai mult timp pentru aprofundare. In functie de asta, pot reface oricand planul. Le-as mai recomanda 2 lucruri: sa-si aloce timp suficient pentru grile, pentru ca invatarea activa, prin repetitie, este cea mai eficienta si sa includa in plan cateva zile inainte de examen pentru recapitulare. Acestea pot servi si ca „buffer”, in cazul in care raman in urma cu planul.

Ce mi se pare foarte important de mentionat este ca trebuie sa fie foarte sinceri cu ei insisi: faptul ca planul de invatare a fost intarziat 1-2-3 zile, chiar o saptamana, nu e o tragedie. Insa, daca zilele se aduna si se transforma in saptamani, apare o problema. Aici intervine sinceritatea: sa recunosti ca nu mai esti eficient, ca zilele in care spui „lasa, maine o sa fiu mai productiv/a” se tot aduna, si ca acel magic „maine” nu mai vine. Cred ca o solutie pentru acest impas este analiza onesta a obiceiurilor de invatat: cate ore pe zi esti cu adevarat eficient? 

Daca dupa fiecare paragraf verifici social-media, daca la fiecare bazait al telefonului rasufli usurat si fugi sa vezi cine ti-a scris, e destul de clar ca nu inveti atat de mult pe cat ai impresia. Este oarecum normal. Cum am zis si mai sus, sa mentii acelasi ritm, ba chiar sa-l cresti, atat de mult timp este extrem de greu. Solutia pe care am aplicat-o eu, a fost sa stabilesc calupuri de 2 ore in care nu aveam acces la social media si telefon. Dupa 2 ore, urma o pauza in care faceam ce doream. 

Pe langa toate astea, cred cu tarie ca a apela la un terapeut este o idee excelenta; acesti oameni sunt acolo pentru a ne ajuta sa gestionam situatiile de criza. Cand inveti pentru cel mai important examen din viata ta de pana atunci, presiunea creste cu fiecare saptamana si este greu sa nu clachezi. Cred ca toti am simtit cel putin o data ca a plange pe umerii prietenilor nu este suficient, deci un specialist poate fi de mare ajutor.

Citeste si: INTERVIU | Vlad Atanasescu, medic rezident chirurgie plastica, estetica si microchirurgie reconstructiva

6. Care au fost criteriile care te-au facut sa alegi aceasta specialitate?

Pentru mine, atat decizia de a urma Medicina, cat si alegerea specialitatii Obstetrica-Ginecologie, au fost ceva ce am stiut pur si simplu. Nu am stat cu creionul in mana sa adun argumente pro si contra, ci mai degraba am simtit ca asta e calea mea. Pe parcursul facultatii cel mai tare m-au atras aspectele legate de anatomia si fiziopatologia aparatului genital feminin, apoi practica de vara atat in Bucuresti, cat si in Viena, pe sectiile de obstetrica-ginecologie, m-au convins. Este o specialitate foarte diversa, in care nu te plictisesti: in aceeasi zi, poti sa consulti si sa prescrii tratamente, apoi intri intr-o cezariana, cand termini faci cateva ecografii si la final asisti o nastere (sigur ca nu toate zilele sunt asa intense, dar intreaga practica este foarte variata).

In afara de partea pragmatica a lucrurilor, a contat si dimensiunea emotionala: a fost important pentru mine sa simt ca ceea ce fac conteaza si am gasit sursa acestei impliniri la prima nastere la care am participat. Recunosc ca am plans si ma emotionez in continuare in aceste momente. Mai putin cand eu sunt cea care asista: in clipele alea nu ai timp sa simti vreo emotie, trebuie sa te concentrezi pe pasii care urmeaza si, in acelasi timp, sa-i poti spune viitoarei sau proaspetei mamici cuvinte de incurajare.

7. Asteptari vs realitate? 

Diferenta dintre studentie si rezidentiat este ca cea dintre a viziona un spectacol de teatru si a juca in el. Am primit („in sfarsit!”, ar zice unii) responsabilitati si oportunitatea de a face diverse proceduri, desigur sub supravegherea medicului indrumator. La inceput a fost greu, eram absolut ingrozita sa nu fac vreo greseala, insa pot spune ca am avut norocul sa ajung intr-o echipa in care colegii au avut rabdare sa-mi arate si apoi sa ma lase pe mine sa fac. Treptat, am invatat cum sa abordez cazurile si sa am incredere in evaluarea mea, ceea ce m-a ajutat sa depasesc anxietatea de inceput.

Un aspect destul de frustrant al practicii de zi cu zi este birocratia. Scriem foarte mult, deseori acelasi lucru in mai multe locuri, pentru ca la noi nu exista inca un sistem informatic bine pus la punct. Amuzant  este ca in studentie, la stagiile clinice, rezidentii iti spun lucrurile astea, insa de cele mai multe ori te gandesti „ee, exagereaza, la mine n-o sa fie asa.” O sa fie exact asa.

Pandemia ne-a afectat in sensul in care s-au redus consulturile, probabil din teama pacientelor de a veni la spital. Totusi, nasterea este un proces inevitabil, deci ne-am putut continua activitatea.

Citeste si: INTERVIU | Delia Anton, Medic Rezident Diabet zaharat, Nutritie si Boli metabolice

8. In ce proportie te-au ajutat informatiile si experienta acumulata in timpul facultatii? 

M-au ajutat destul de mult. Cu cat ai mai multe informatii din timpul facultatii, cu atat iti este mai usor sa faci conexiuni si sa integrezi noile notiuni. Sfatul meu pentru studenti este sa mearga cat mai mult in practica de vara, pentru ca asta ii ajuta sa se familiarizeze si cu partea administrativa. Cand incepi rezidentiatul, cantitatea de informatie pe care trebuie sa o acumulezi poate fi naucitoare; faptul ca deja ai o idee despre cum decurge o consultatie, cum se face o internare, cum abordezi medicii din spital va fi un avantaj si iti va reduce substantial anxietatea de inceput.

9. Ce le-ai recomanda viitorilor colegi? 

Pentru cei care sunt convinsi de alegerea lor, cum eram eu, sfatul ar fi sa caute activ cel mai bun centru de pregatire. Asta inseamna discutii cu cat mai multi colegi mai mari de la cat mai multe spitale, pentru a le afla parerile si sfaturile si a alcatui, inainte de repartitie, un top al optiunilor. In principiu, depinde mult si de personalitate, unii sunt mai descurcareti si se integreaza oriunde, altii au nevoie de mai mult timp sa prinda curaj. Totusi, daca doua din trei pareri sunt negative, poti pune centrul respectiv in coada listei.

Pentru colegii care nu stiu ce sa aleaga… as recomanda un proces temeinic de introspectie. Trebuie luate in considerare mai multe aspecte ce tin de viitor: specialitate chirurgicala sau nu (si aici nu tine doar de indemanare, ci si de disponibilitatea de a sta in picioare mai multe ore pe zi, de a veni la spital zilnic pentru a urmari evolutia pacientului, de a gestiona eventuale complicatii etc), dorinta de a face garzi, cat timp liber doresc, care sunt optiunile de dupa rezidentiat (spital de stat sau cabinet privat), cat de diversa e specialitatea si ce optiuni de supraspecializare exista etc. 

Un alt aspect important este dorinta de a interactiona cu pacientii, a carui dimensiune nu o poti intelege ca student. Practic, tot procesul de a consulta, a explica un diagnostic si a recomanda un tratament necesita foarte multa empatie si abilitati de comunicare; daca nu esti genul care face asta cu usurinta si, mai ales, cu placere, viata in acea specialitate va deveni rapid un calvar.

In plus, cred ca in facultate este glorificata ideea de a sta mult la spital si de a uita cu totul de viata personala, ceea ce mi se pare gresit. In Romania nu se vorbeste aproape deloc despre burn-out, insa el este foarte real si prezent; de aceea este esential sa analizezi cat de mult timp esti dispus sa oferi si sa nu te rusinezi daca, desi iti place medicina, ea nu este centrul existentei tale. Parerea mea este ca poti face lucruri nemaipomenite pe orice specialitate, daca iti place si ti se potriveste.

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.