INTERVIU | Ana-Maria Serban, medic rezident medicina de laborator: schimbarea specialității și prima experiență cu sistemul medical

Ana-Maria Serban este medic rezident in primul an pe medicina de laborator, insa inainte de aceasta specialitate Ana-Maria a avut alt vis: chirurgia vasculara. Va invit sa cititi articolul de mai jos in care Ana a fost de acord sa ne raspunda catorva intrebari legate de cum a fost prima ei experienta cu sistemul medical din ramura chirurgicala, motivele care au determinat-o sa isi schimbe specialitatea precum si impresii despre noua ei alegere.

Care a fost prima specializare pe care ti-ai ales-o? De ce? 

Sunt absolventa UMF „Carol Davila” promotia 2017, iar prima specialitate pe care am ales-o a fost chirurgia vasculara. Unul dintre argumentele determinante a fost faptul ca ma fascineaza sistemul cardio-vascular. Initial m-am gandit sa fac chirurgie cardio-vasculara, insa am aflat intre timp ca aceasta specialitate nu este recunoscuta in vest.

Asa am ales chirurgia vasculara, stiind foarte putine lucruri despre ea.  Chirurgia este in continuare o ramura foarte interesanta pentru mine. Am avut un stagiu de 10 luni de chirurgie generala cu care am si inceput rezidentiatul. Acesta perioada a insemnat foarte mult pentru ca m-a ajutat sa ma dezvolt atat de plan profesional, cat si pe plan personal. Am lucrat cu oameni de diferite tipologii (de la pacienti, la medici si personal medical auxiliar).

Am intalnit foarte multi pacienti oncologici, am avut contact cu cea mai grea parte a medicinei moderne. Am avut norocul sa imi desfasor activitatea pe sectia de chirurgie IV din Institutul Clinic Fundeni, acolo unde am avut ocazia sa cunosc chirurgi profesionisti si in acelasi timp oameni extraordinari.

Am luptat zilnic cu moartea alaturi de pacienti, uneori am iesit invingatori, alteori am pierdut lupta, dar am invatat lectii pretioase. Am ajuns la o concluzie personala: „oamenii stiu/simt cand mor”. Am incercat sa ii insotesc din punct de vedere moral atat preoperator, cat si postoperator, dar si in perioada convalescenta. Ca medic chirurg, atunci cand te dedici carierei si traiesti operatiile, cand ai bisturiul electric in mana simti cum se dilata clipa, este o experienta profesionala si de viata impresionanta! E ca si cum ai gasi un intreg Univers in campul operator, iar timpul si spatiul devin instant inexistente. 

Citește și INTERVIU | Dr. Alin Chiriac, Medic Rezident Ortopedie si Traumatologie: „Nimeni nu s-a nascut chirurg, dar marii chirurgi se creeaza”

Așteptări vs realitate?

De la chirurgia vasculara, am avut insa asteptari. Atunci cand am terminat stagiul de chirurgie generala si cel de ortopedie am dorit sa merg pe sectia de chirurgie vasculara a Institutului de Urgenta pentru Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu”. Zis si facut!

Am cerut o recomandare de la fostul sef de sectie de la chirurgie generala si am ajuns intr-o echipa de „chirurgite”, asa cum obisnuia domnul conferentiar sa spuna despre femeile chirurg. In prima zi, cand eu si colega mea am  fost prezentate sefului de sectie ca noi membre ale echipei, am asistat la un minishow in care se tipa ca nu mai exista rezidentul lui X sau al lui Y si ca toti suntem „rezidentii serviciului”, exact ca si cum ar fi niste oi „marcate”. Trecand peste acest eveniment, ne-am lasat purtate de valul sectiei si al chirurgiei vasculare. Intre timp colega mea a facut o miscare destul de inteligenta si anume: si-a facut bagajul si a plecat in Franta sa isi termine rezidentiatul pentru ca ne-am dat seama amandoua ca lucrurile nu merg exact cum ne-am dori ca medici chirurgi la inceput de cariera.

Faceam cu randul mana a 4-a la operatii (adica nu faceam mai nimic chirurgical, doar faceam masa si mai pasam cate o pensa sau o compresa), faceam foi, externari. Am asteptat o luna, doua luni, trei luni etc. Ulterior ne-am dat seama ca nici rezidenta de an mare nu era lasata sa faca absolut nimic chirurgical, nici macar sa faca o incizie. In garzi, la fel, nu faceam nimic chirurgical. Atunci cand mi-am dat seama ca nu exista nicio sansa de a practica manevre chirurgicale in aceasta echipa m-am gandit sa o schimb.

Vorbind ulterior cu alti rezidenti am aflat ca se promoveaza ideologii cu care multi dintre noi nu rezoneaza. Clar exista o ierarhie a anilor de rezidentiat, insa chirurgia face parte din specialitatile in care practica este ESENTIALA, iar aici parea ca rezidentii sunt folositi mai mult ca personal auxiliar al partii birocratice. Multi ajung medici specialisti fara a pune in practica intreaga curricula, fiind nevoiti sa faca eco Doppler toata cariera lor.

Acest lucru mi s-a parut injust. Simteam cum trece timpul alocat rezidentiatului si ca eu l-as fi terminat fara sa ma simt pregatita 100%. Eram amenintati la raportul de garda ca daca nu ne luam garzi de linia a 2-a si lista cu garzi ramane necompletata, va ajunge asa la domnul profesor si ca vom fi dati afara din rezidentiat. In luna mai  a anului trecut am avut 7 garzi, dintre care 5 de linia a 3-a (care este inexistenta din punct de vedere legal pe acea sectie) si 2 de linia a 2-a, toate neplatite. Nu intereseaza pe nimeni daca poti sau vrei sa faci atatea garzi neplatite, ti se cam impun prin abuz in serviciu. Pe scurt, chirurgia vasculara este o mare dezamagire din toate punctele de vedere.

Citește și INTERVIU | Dr. Sabina Filip, Medic Rezident Radiologie si Imagistica medicala: „Daca iti place ceea ce faci, poti sa treci mai usor peste aspectele negative si oboseala.”

Ce te-a facut sa te razgandesti si care au fost criteriile pentru alegerea celei  de-a de-a doua specialitati?

Pentru a lua o decizie in ceea ce priveste cariera mea medicala, am pus lucrurile in balanta. Atunci mi-am dat seama ca dezavantajele sunt foarte mari (conditii de stres major in sala de operatie unde se tipa in mod constant; am fost insultata de nenumarate ori). Totul trebuia facut de frica si cu forta, nu te invata nimeni nimic, nici macar rezidentul mai mare ca sa nu cumva sa ii iei locul asa ca am hotarat sa imi schimb specialitatea.

Care au fost pașii pe care i-ai urmat pentru a-ti schimba specialitatea?

Initial am consultat lista cu specialitati deficitare a generatiei mele, am constatat ca nu imi doream nimic din acea lista, asa ca am hotarat sa mai dau o data rezidentiatul. Dupa ce am cochetat cu mai multe specialitati cum ar fi: obstetrica si ginecologie, chirurgie generala, radiologie si imagistica medicala, medicina nucleara si medicina de laborator, am ales medicina de laborator in ideea in care imi doresc sa ma implic in cercetare si m-am gandit ca e o specialitate din care as putea sa imi gasesc usor o nisa spre medicina viitorului.

Cum ti se pare noua alegere?

Dupa o luna petrecuta pe aceasta specialitate pot spune ca sunt multumita. In primul rand atmosfera de lucru este cu mult mai relaxata, lucrurile nu se mai desfasoara contra cronometru, programul este unul lejer, am timp si pentru mine: gatesc, citesc, fac sport si insotesc copii in pregatirea pentru admiterea la facultate. Pot sa va spun ca am fost extrem de bucuroasa cand am realizat faptul ca va sa vina o zi in care voi „programa” ce vad. Sunt curioasa si entuziasmata in ceea ce priveste analizatul corpului uman in profunzimea lui!

Citește și INTERVIU | Dr. Ioana Dinu, Medic Rezident Dermatovenerologie: „Norocul meu a fost ca ceea ce m-a pasionat era și extrem de ofertant pe celelalte planuri.”

Ce sfaturi ai pentru cei care se pregătesc de examenul de rezidentiat/alegerea specialitatii

Este o lupta pentru care trebuie sa te pregatesti temeinic. In fiecare an lupta devine mai grea, pentru ca subiectele sunt din ce in ce mai dificile, asta am constatat in 8 decembrie 2019 cand am comparat subiectele cu cele din 17 noiembrie 2017 si cu timpul alocat pregatirii pentru examen. Cititi cu atentie, treceti de mai multe ori prin materie, uneori o sa va vina sa va urcati pe pereti, sa dati foc cartilor, veti avea insomnii si multe pareri de rau. Inchideti cartea, trageti aer in piept, deschideti cartea si continuati sa studiati.

Cu 3 luni inainte sa faceti numai grile, zilnic. Este un examen greu, dar nu imposibil. Aveti grija caci regulile s-au inasprit, nu mai aveti voie nici cu ceas la mana si daca intrebati in sala cat timp mai aveti nu vi se comunica, ci doar se modifica pe tabla cand au dansii de modificat. Deci mare atentie la timp si la imbulinat! Iar despre alegerea specialitatii: pentru unii poate fi „lucky day” pentru altii o loterie. Destinul vostru si cariera voastra medicala se afla chiar in mainile voastre, de voi si de alegerile voastre depinde totul in viata! Mult succes tuturor si nu uitati SA FITI OAMENI, uneori asta poate reprezenta 80% din tratamentul de care pacientii au nevoie!

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un “job” full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.