INTERVIU | Ana Adriana Stanciu, asistent medical ATI: „Cei 13 ani petrecuti in Italia au dus la ceea ce numim „burn-out”, asa am considerat ca este timpul sa vin acasa”

Sunt ani de zile de cand sistemul medical din Romania se confrunta cu un exod de personal medical, zeci de mii de medici si asistenti medicali plecand in ultimii ani si mai ales dupa 2007 din Romania, in sisteme de sanatate din Europa si peste tot pe glob. Totusi, o parte dintre acestia se intorc, odata cu cresterea salariilor din zona medicala si a profesionalizarii serviiciilor medicale,  mai ales in zona privata. 

Ana Adriana Stanciu a lucrat in Romania, la Spitalul de Urgenta Floreasca din capitala peste sase ani, inainte de a se decide sa plece in Italia, in 2007, unde a profesat 13 ani de zile ca asistent medical. Isi aminteste ca la inceput, prin 2000, cand abia iesise de pe bancile scolii, si-a dorit „ sa inceapa cu ce e mai greu”, astfel incat, la Spitalul Floreasca a inceput direct in Camera de garda – politraume si apoi ATI.

In Italia, in toti acesti ani, a lucrat in sectia de terapie intensiva post operator, in cadrul unui spital din regiunea Modena, unde s-a implicat si in alte proiecte medicale, precum unul ce vizeaza donarea si transplantul de cornee. Acest proiect indeosebi i-a ridicat Adrianei intrebari profunde si a simtit implicarea ei in acest tip de proiect ca o provocare deosebita. 

Dupa 13 ani de experienta medicala in Italia, Adriana a decis sa se intoarca insa, acasa, in Bucuresti. Intrebata de ce a ales sa se intoarca, intr-o perioada in care suntem mai degraba obisnuiti cu cei care pleaca din tara, raspunde simplu: „pentru familie”. 

1. Ce v-a determinat sa va intoarceti in tara?

M-am intors, in primul rand, pentru familie. Aici am cele mai apropiate rude si decizia de a pleca dintr-un sistem medical organizat asa cum este cel din Italia si a reveni in tara a fost totusi, usoara. De ce? Chiar si a profesa intr-un sistem medical in care procedurile si fluxurile operationale din spital sunt organizate si bine puse la punct, asa cum am intalnit eu in Italia, provocarile proiectelor in care am fost implicata si cei 13 ani petrecuti departe de casa au dus la ceea ce numim „burn-out”. Am considerat ca este timpul sa vin acasa. 

Totusi, nu pot sa nu remarc faptul ca in Italia, am simtit ca ating acest prag de burn-out dupa 13 ani. Cand eram in Romania, mi-au trebuit doar 6 ani sa ajung la aceasta limita de anduranta, deci aproximativ jumatate din acest timp. Explicatia este ca in Italia, programul de ture este in asa fel organizat incat asistentul medical are timp si pentru propria persoana, pentru viata de familie, este o structura de program mai usor de administrat. Cand eram in tara, lucram in ture extrem de solicitante, care faceau extrem de dificila rezistenta pe termen lung.  

Citeste si: INTERVIU | Vișan Ionela Florentina, asistent medical ginecologie

2. Ati petrecut o perioada lunga intr-un sistem medical cu care acum multi romani plecati in Italia s-au obisnuit si il compara cu cel din Romania. Pentru dumneavoastra, care a fost cea mai mare provocare profesionala in cei 13 ani petrecuti in Italia? 

Provocarea mea a fost sa fiu implicata intr-un proiect regional ce presupune donarea si transplantul de cornee. Moral, a fost o provocare pentru mine, nu am vrut sa ma implic la inceput. 

De asemenea, imi aduc aminte ca in 2007, cand am plecat in Italia cu contract de munca, a fost exact perioada in care Romania a aderat la Uniunea Europeana.  Acest lucru si noile reguli au impus ca angajarea mea in Italia sa fie mai complicata decat a colegilor mei care apucasera sa se angajeze inainte de aderare. Inainte de 2007, asistentii si medicii se angajau cu contract de munca in baza unui simplu interviu.

Eu, in 2007,  a trebuit sa dau examen de limba, examen de admitere in Colegiul Asistentilor Medicali din Italia – corespondentul OAMGMAMR din Romania. Evident ca nu stapaneam limba italiana la acel moment, examenul cu intrebari specifice medicale au fost exprimate si cereau limba italiana, asa cum era si firesc. A fost dificil din acest punct de vedere si a fost o provocare.  

3. Ce considerati ca ati invatat din sistemul medical din Italia si veti aplica in spitalele din Romania?

Primul lucru care este de observat in sistemul medical din Italia, comparativ cu Romania, este organizarea: Standardizarea procedurilor, existenta protocoalelor respectate, usurarea muncii scriptice a asistentilor medicali – de exemplu, Foaia de Observatie si de ingrijire a pacientului este mult mai simpla decat in Romania. Birocratia si scriptologia sunt mult mai aerisite si in general, medicii de terapie sunt cei care completeaza aceste tipuri de documente specifice. 

Un lucru care cred ca ar face diferenta si in Romania este grija pentru educatie medicala continua, specializari si supra-specializari, certificari pentru diverse proceduri ale asistentilor medicali. De exemplu, in Italia, cursurile medicale specifice asistentilor medicali se realizeaza prin acordarea de credite in cadrul sectiei unde esti angajat. De exemplu, in cadru spitalului unde lucram, eram responsabila de accidentarea prin cadere a pacientilor internati in sectia mea. In acest tip de responsabilitate, trebuia sa identific starea de agitatie a pacientilor si riscul de accidentare prin cadere a acestora. 

4. Cum ati descrie experienta cu platforma MEDIjobs? Ati recomanda si altor cadre medicale?

Am aflat de platforma de recrutare de la o colega din Romania care s-a angajat anterior prin Medijobs. Am avut o experienta de recrutare profesionista si extrem de placuta. Am fost suprinsa extrem de placut de profesionalismul celor cu care am luat contact. Nu sunt prima care spune asta cu siguranta, dar cei care se ocupa de recrutarea medicala in cadrul acestei platforme sunt persoane deosebite cu care iti doresti sa ramai in legatura si dupa ce te-ai angajat si iti doresti sa le poti transmite personal aprecierea pe care o merita.

Aveam o impresie rezervata cu privire la sistemul de recrutare din Romania, cel traditional, dar in acest caz, experienta mea prin care am fost angajata a fost una personala, placuta, deschisa si profesionista. 

5. Ce recomandati celor care doresc sa urmeze o cariera medicala in sectia de Terapie Intensiva? 

Pentru ca experienta mea medicala este cu preponderenta in sectia de ATI, acum fiind proaspat angajata intr-un spital privat din Bucuresti in cadrul acestei sectii, am observat ca terapia intensiva are particularitati care cer cunostinte si experienta medicala profunda.

As recomanda celor care doresc sa se angajeze in acest tip de sectie sa isi consolideze mai intai experienta medicala in cadrul diverselor sectii de spital si abia dupa ce s-au familiarizat si au capatat dexteritatea procedurilor medicale si stapanesc cunostinte medicale solide, sa isi continue cariera in ATI, o sectie extrem de solicitanta. De asemenea, as recomanda si angajatorilor sa ia in considerare experienta de munca solida a candidatilor. 

Citeste si: INTERVIU | Andreea Mihaela Adămoae Manole, preşedinta Asociaţiei Naţionale a Asistenţilor din Medicina Primarӑ

Magda Purice

Sunt acel gen de om care scrie cu dorul de a fi asistent medical macar pentru o zi iar cand vine ziua aceea, ar face orice sa se intoarca la masa de scris. Educata ca jurnalist, instruita ca asistent medical, sunt mereu in preajma cuvintelor si a oamenilor.