INTERVIU | Dr. Alexandra Mihai, Medic Rezident Neurologie: „Mi-am dorit un domeniu care sa ma ajute sa evoluez permanent, nu doar din punct de vedere profesional, ci si uman”

Alexandra Mihai este Medic Rezident in anul I pe Neurologie, profil militar. Pentru ca am vrut sa fac aceasta serie de articole pentru cititorii interesati de examenul de rezidentiat, precum si de viata de rezident am rugat-o sa ne raspunda catorva intrebari ce tin de acest subiect. Va invit sa cititi urmatorul interviu:

1. Cum ti s-a parut examenul de rezidentiat? 

Examenul de rezidentiat a fost cel mai greu examen pe care l-am sustinut in acesti ani, un adevarat test de anduranta fizica, psihica si intelectuala, si e firesc cumva sa fie asa.  N-as introduce cuvantul util in toata povestea asta, e departe de cea mai eficienta metoda de examinare, dar ramane singura corecta si transparenta in conditiile actuale. 

Prima trecere prin materie, care m-a ajutat sa imi fac o idee generala, a fost cu putin timp inainte de inceputul anului 6. Mai apoi am inceput sa conspectez si sa imi fac propriile scheme. Cartile sunt destul de stufoase, informatia e bine comprimata. Am avut capitole peste care am trecut mai usor si capitole la care a trebuit sa insist si sa parcurg si alte lectii, articole, videoclipuri explicative ca sa pot intelege si invata logic. 

Sunt si multe scoruri, tabele, clasificari, iar imaginatia si mnemotehnica nu vor fi de ajutor mereu. Pe acestea am insistat cu cateva zile inainte de examen, pentru a avea siguranta ca imi voi aminti. Chiar daca uneori pare o munca de Sisif, nu e deloc zadarnica. Pe colegii mei care urmeaza sa sustina acest concurs ii sfatuiesc sa aloce suficient timp in functie de nivelul propriu de organizare pentru ca materia este destul de grea si arida pe alocuri. Incurajez rezolvarea de grile pe site-urile deja arhicunoscute si participarea la simulari, intrucat sunt un mijloc de verificare si totodata un imbold. Mult succes!

2. Care au fost criteriile care te-au facut sa alegi aceasta specialitate?

Cred ca pasiunea pentru o anumita specialitate capata contur inca din facultate, iar lucrul asta se intampla cu precadere in anii clinici, cand avem de-a face cu pacientii si patologiile lor. Inca sunt momente in care tresar cand realizez ca am ajuns in acest punct, iar asta ma bucura pentru ca imi demonstreaza ca am luat o decizie buna.  Imi place sa imi pun intrebarea ,,de ce?’’, sa aflu cum functioneaza organismul si ma atrag relatiile cauza-efect. Din aceste puncte de vedere specialitatea asta raspunde cel mai bine la nevoile mele. 

Mai mult, mi-am dorit un domeniu care sa ma ajute sa evoluez permanent, nu doar din punct de vedere profesional, ci si uman. Spun asta pentru ca a fi un medic bun inseamna sa fii mai intai de toate om si sa cultivi acel sentiment de compasiune si comuniune sufleteasca fata de cel care isi pune viata in mainile tale. N-as putea numi un mentor in tot procesul acesta decizional pentru ca am intalnit multi oameni care mi-au inspirat alegerea. Dincolo de aceste adevarate enciclopedii umane, carora sper sa le calc pe urme intr-o buna zi, patologia a fost cea care m-a fascinat si intrigat. 

Primul pacient cu afazie pe care l-am vazut a sadit in mintea mea o amintire vie pana si in ziua de astazi.  N-as putea sa le numesc criterii, pentru ca ar suna prea banal. Am ales asumat si asa cum am simtit. Poate suna un pic ciudat, insa cred ca si specialitatea m-a ales pe mine.

3. Asteptari vs realitate? 

Daca pana acum ceva timp eram simpli colectionari de informatii pe care fiecare le integra in functie de propriul efort, acum suntem un pion important in centrul sistemului de sanatate. Meseria asta vine la pachet cu multe responsabilitati si nu de putine ori suntem pusi in fata unor situatii in care trebuie sa actionam rapid si sa decidem ce e mai bine pentru pacient. 

Primele doua saptamani au fost de acomodare, dar nelipsite de incarcatura emotionala pe care un mediu nou o produce. Am norocul unui colectiv care stapaneste experienta si cunoasterea stiintifica si are dorinta de a da mai departe. Pe sectie exista o cazuistica bogata, asa ca in fiecare zi am sansa sa vad pacienti ale caror afectiuni au multe particularitati si sunt departe de cazurile perfecte din teorie. Asta face neurologia si mai spectaculoasa.

In alta ordine de idei, faptul ca ne bazam foarte mult pe creierul si examinarea clinica pentru a afla unde anume in sistemul nervos se afla problema, ma face sa simt ca puterea mea ca doctor nu consta in a prescrie medicamente.

4. In ce proportie te-au ajutat informatiile si experienta acumulata in timpul facultatii? 

Munca din timpul facultatii se observa cu adevarat in timpul rezidentiatului, cand ajungi sa faci fel si fel de conexiuni in vederea stabilirii unui diagnostic. Sfatul meu pentru colegii mai mici e sa trateze toate stagiile cu seriozitate, pentru ca oricat de nesemnificativa ar parea o informatie, ea isi va gasi utilitatea mai devreme sau mai tarziu.

5. Ce le-ai recomanda viitorilor colegi?

Sa aleaga o specialitate cu care rezoneaza si pe care o pot practica toata viata cu placere si sa nu plece urechile la opiniile zidite, cimentate ale celor din jur in legatura cu ce e mai usor, cu aspectele financiare sau cele care tin de vanitate. Pasiunea care i-a determinat sa aleaga aceasta cariera va fi, poate, singurul aliat in momente mai dificile.  Sa inteleaga ca albul este culoarea puritatii si a meseriei lor si ca, daca in mod fiziologic coloana vertebrala are curburi, la figurat aceasta trebuie sa fie tot timpul dreapta.

Citeste si: INTERVIU Dr. Rosca Adriana, sefa de promotie a Institutului Medico-Militar

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un “job” full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.