INTERVIU | Nica Iulia – Andreea, studentă la medicină: „Aștept cu nerăbdare stagiile din anii clinici pentru a putea să descopăr cu adevărat ceea ce mă atrage și în ce ramură mi-ar plăcea să excelez”

Mă numesc Nica Iulia – Andreea și sunt studentă în al doilea an la Facultatea de Medicină Generală „Carol Davila” din București. Am terminat Colegiul Național „Nicolae Grigorescu” din Câmpina, profilul real, matematică-informatică, iar începând cu clasa a XI-a, spre final, am decis să încep pregătirea pentru admiterea la facultate. 

1. Ai știut dintotdeauna că vrei să urmezi medicina sau când ai conștientizat acest lucru?

Nu, medicina nu a fost prima mea alegere. Urmând profilul real, visam la o carieră în IT. Pe parcurs mi-am dat seama că nu e ceea ce îmi doresc eu și deși mi-am dat silința să înțeleg cum stă treaba cu limbajele de programare, informatica nu era pentru mine. În schimb, ceea ce m-a atras atât în școală, cât și la liceu, au fost și biologia și chimia. Atunci m-am gândit că merită să mă reorientez spre altceva.

2. Ce te-a făcut să urmezi această facultate?

Dintotdeauna am fost o persoană empatică. Îmi place foarte mult să interacționez cu oamenii, să îi ascult, iar la greu, cu mare drag să îi și ajut. Consider că este minunat și că nimic nu se compară cu bucuria pe care i-o poți oferi cuiva care are nevoie de tine. Cred că este esențial ca oricărui medic să nu îi lipsească din lista de calități empatia.

3. Ce anume te motivează să continui?

Motivația principală este pasiunea pentru medicină și pentru tot ce implică ea: evoluția bolilor, tratamentul și prevenirea acestora. În plus, mai este și dorința de cunoaștere și de a-i ajuta pe pacienți, atât fizic, cât și psihic. Consider că mai întâi de toate, pacientul trebuie să te vadă ca pe un prieten și mai apoi ca pe medicul lui. 

4. Cum s-a schimbat percepția ta despre studiu după primul an de facultate? Ce ți s-a părut greu sau diferit față de liceu?

Primul an a fost destul de dificil și am realizat că nimic nu se compară cu viața din liceu, începând de la modul de predare până la nivelul de cunoștințe ce trebuie asimilate. Am înțeles că trebuie să fii foarte organizat, să acorzi mult timp de studiu și să fii autodidact. Cantitatea de informație este mare, iar motivația și perseverența sunt cele ce te ajută să poți învăța în permanență.

Citește și: INTERVIU | Larisa Soane, asistent medical generalist

5. Ai o idee acum despre ce specialitate ți-ai dori să urmezi la rezidențiat și de ce ai alege această specialitate?

Fiind în anul doi, nu știu încă ce specialitate vreau să urmez. E ușor să spui „mi-ar plăcea să fiu medic neurolog”, spre exemplu, însă preferințele se schimbă pe parcurs. Aștept cu nerăbdare stagiile din anii clinici pentru a putea să descopăr cu adevărat ceea ce mă atrage și în ce ramură mi-ar plăcea să excelez.

6. Din ce observi în stagiile de practică, din modul de practicare a medicinei în spitale, ce ai schimba?

Primul meu contact cu ceea ce se întâmplă în spital și care sunt îndatoririle unui medic au fost în practica din vară. Abia atunci am reușit să conștientizez că nu este deloc ușor să ai viețile altor oameni în mâna ta și că uneori totul poate depinde doar de tine. Dacă aș putea să schimb ceva, ar fi modul cum anumiți oameni văd sistemul medical din România. Este destul de ușor să îți dai cu părerea și să respingi anumite puncte de vedere, însă cu toții ar trebui să înțelegem că un medic se pregătește pentru a te putea ajuta și că trebuie să îi acordăm încredere atunci când apelăm la el.

7. Cum este relația de comunicare cu profesorii tăi de la facultate? Ce ai dori să se îmbunătățească și ce apreciezi cel mai mult?

Profesorii din facultate sunt în mare parte și medici, fiind oameni deschiși și dornici să ne îndrume. Ei au un rol esențial în formarea noastră ca viitoare cadre medicale, împărtășind cu noi propriile lor experiențe și fiind tot timpul interesați să ne lămurească cu orice problemă pe care o întâmpinăm.

8. Cum arată o zi din viața ta de student?

Pot spune că nu prea ai timp să te plictisești. Mereu sunt lucruri noi de învățat, acum depinde de fiecare cât timp acordă pentru asta. În schimb, consider comunicarea cu ceilalți esențială, iar ca student la medicină nu trebuie să te rupi de viața socială. În concluzie, ieșirile cu prietenii sunt întotdeauna bine-venite.

9. Ce ţi s-a părut cel mai greu când ai interacţionat prima dată cu pacienţii?

Primul meu contact cu pacienții a fost la practica din vară, unde am ales neurologia. La început mergeam cu medicii la vizite în saloane și încercam să observ cum se face corect o anamneză și cum se verifică starea pacienților. Cel mai greu mi s-a părut faptul că tu, ca și cadru medical, trebuie să fii pregătit pentru a răspunde la orice fel de întrebare ce ți se adresează și să fii tot timpul gata să acționezi în situații limită.

10. Ce părere ai despre sistemul medical din România?

Cu toții știm că sistemul medical din România nu este văzut cu ochi buni și asta mai ales din cauza corupției și a lipsei de aparatură medicală performantă.

11. Ce ai schimba? Care crezi că sunt cele mai mari probleme?

În primul rând, infecțiile nosocomiale sunt la ora actuală o problemă majoră cu care se confruntă țara noastră. În plus, lipsa de aparatură medicală performantă ridică de multe ori mari probleme medicilor. Acestea sunt principalele motive cu care se confruntă România și din cauza cărora mulți medici aleg să plece „în afară”.  Personal, aș investi în prevenirea și controlul acestor infecții și în achiziționarea unor aparate noi, pentru a ușura astfel atât viața pacienților, cât și a medicilor.

12. Ce sfat le-ai da studenților din anul I pentru a se adapta cât mai rapid?

„Pasiunea și motivația sunt cheia succesului!”

Citește și: INTERVIU | Edgar Chelaru, medic rezident microbiologie medicala

Daniela Eremia

Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.