INTERVIU Rebecca Mihaela Barbu, Studentă în anul III la Medicină: „Dacă ai un vis, trebuie să ți-l îndeplinești!”

INTERVIU Rebecca Mihaela Barbu, Studentă în anul III la Medicină: „Dacă ai un vis, trebuie să ți-l îndeplinești!”

Rebecca Mihaela Barbu, o tânără de aproape 22 de ani, este studentă în cadrul Facultății de Medicină, Universitatea Titu Maiorescu. Proaspăt intrată în anul 3 de facultate, Rebecca a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări despre pasiunea pentru medicină, anii de studiu și experiențele prin care a trecut, având în vedere faptul că primul an de studiu l-a terminat la Universitatea Ovidius Constanța.

1. Să începem prin a vorbi puțin despre pasiunea ta pentru medicină. Ai știut dintotdeauna că vrei să devii medic sau a existat un moment marcant în care ți-ai dat seama de asta? Ce te-a făcut să te înscrii la Medicină?

Pot spune că în cazul meu a fost vorba despre o combinație între cele doua. Din clasa a 6-a sau a 7-a, cam de când începi să știi ce vrei să te faci când o să fii mare, mi-a venit ideea cu medicina. Cred că totul s-a datorat mamei mele, având în vedere faptul că ea a terminat școala de asistente – cel mai probabil asta mi-a atras interesul la vârsta aceea. De asemenea, tot în același an a fost și bunica mea operată la stomac. Această operație aș putea spune că a reprezentat „momentul marcant” sau momentul în care m-am decis „da, asta vreau să fac mai departe”, plus că era singurul domeniu care prezenta interes pentru mine la acel moment.

Povestea mea cu admiterea la Medicină este oricum ceva mai complicată deoarece în primul an în care am dat, am picat. După aceea, am intrat într-o depresie și pentru o bună perioadă de timp nu am vrut să mai aud de această facultate. La vremea respectivă, aveam ca plan de rezervă Școala de Asistente, însă după admiterea picată am vrut să mă separ complet de domeniul medical și am renunțat și la acesta. Spre surprinderea mea, mama m-a înscris la Acamedia de Poliție pentru a nu sta degeaba și pentru a mă scoate din depresia în care mă aflam. Ulterior, am văzut că nu îmi place și m-am întors la prima iubire, medicina. Deși începutul a fost mai greu, acum mă bucur pentru că nu am renunțat.

2.
Felicitări pentru începerea noului an școlar! În opinia ta, care sunt cele mai esențiale lucruri pe care le-ai învățat până acum?

Nu cred că aș putea să-ți spun lucruri punctuale pe care trebuie să le știi, contează mult și ceea ce vrei să faci mai departe. Ideea este că la noi la facultate este o cerere foarte mare pentru învățătură. Nu mă înțelege greșit, este important să înveți, însă uneori solicitarea din partea facultății este prea mare, mai ales având în vedere numărul de materii. În plus, mulți studenți nu știu pe ce specializare vor să se axeze pentru a știi ce materii sunt mai importante pentru ei astfel încât să le învețe perfect. Oricum, indiferent de cât de importantă este teoria și de câte lucruri poți învăța din cărți, practica e sfântă! Eu, personal, am învățat mult mai multe lucruri din practică, decât din ceea ce am citit și studiat. Fiecare specializare e diferită, pentru unii este mai importantă teoria pentru succes, în timp ce pentru alții practica va face diferența.

3. Ți s-a schimbat percepția despre medicină și studiul în acest domeniu după primul an de facultate? Te-ai confruntat cu vreo situație în care ceva anume nu a fost cum te-ai așteptat sau dimpotrivă, ți-a întrecut așteptările?

Pentru mine, primul an de facultate nu a fost absolut deloc cum m-am așteptat. În primul rând, am fost nevoită să mă mut pentru primul an la Constanța. Mă așteptam să fie greu, toată lumea știe despre Medicină că nu este tocmai o facultate ușoară, dar nu mi-am închipuit niciodată că o să fie chiar atât de greu. Mi s-a părut cel mai dificil pentru că stăteam și învățam ore întregi, pierdeam chiar și unele nopți învățând și cu toate acestea, uneori aveam dificultăți să mă păstrez pe linia de plutire cu notele. Probabil la aceste dificultăți a contribuit și faptul că mă aflam departe de prieteni și familie, lipsa de timp, orașul nou și oboseala fizică efectivă. De când m-am întors în București, lucrurile au intrat într-un alt ritm și m-am obișnuit și cu volumul de învățătură necesar, precum și cu drumurile facultate-spital.

4. Ai întâlnit până acum vreun profesor care să te inspire? Care crezi că sunt calitățile principale pe care trebuie să le aibă un profesor de succes pentru a-i face pe viitorii medici să se îndrăgostească de meserie?

Cred că până acum am întâlnit un singur profesor care să poată să îmi capteze atenția în proporție de 100%. Până la urmă, acesta e cel mai important lucru pe care trebuie să îl poată face un profesor pentru a forma medici de succes din studenții săi. Degeaba îți interzice să stai pe telefon, dacă nu știe cum să te facă atent la el. Depinde și de materie, până la urmă dacă știi ce specializare vrei să urmezi, este firesc să fii mai dezinteresat în unele materii pe care tu nu le vei folosi. De asemenea, modul în care profesorul susține cursul este iar foarte important. Un profesor strălucit are datoria de a preda și povesti, nu de a citi de pe slide-uri. El trebuie să facă informațiile interesante, mai ales pentru studenții pasionați. De exemplu, eu rețin rareori informații din clasă, mai ales când vine vorba de profesorii care citesc prezentările cuvânt cu cuvânt. În aceste cazuri, eu prefer să învăț acasă singură, în ritmul meu și citind din cărți și alte materiale.

5. În ce secții ai făcut practică până acum în cele două veri? Poți spune ce te-a determinat să faci aceste alegeri – a existat un motiv anume sau a fost vorba de alegeri de moment?

Având în vedere faptul că abia am trecut în anul III, până acum am făcut practică doar de două ori, în două secții diferite. În anul I, la Constanța, am făcut practică pe chirurgie generală, însă nu a fost o alegere personală, așa am fost repartizați și poate tocmai din această cauză nu am avut o afinitate prea mare față de acest domeniu – a fost interesant, dar nu cred că aș vrea să mai merg pe ramura aceasta. În anul II, am făcut practică pe urgențe minore. Alegerea a fost făcută la recomandarea cuiva și a fost mult mai interesant față de primul an.

6. Cum sunt pacienții pe care i-ai întâlnit în aceste secții? Poți să îmi povestești o întâmplare memorabilă din cadrul practicii?

Întrucât a doua vară de practică mi-a plăcut mai mult, o să îți vorbesc despre ea. Au venit foarte multe tipuri de pacienți, din accidente rutiere, cu leziuni la nivelul capului, multe persoane aflate în stare de ebrietate, dar am asistat și la un stop cardio-respirator. Nu pot spune că am avut întâmplări memorabile cu pacienții, aceștia fiind în general oameni destul de liniștiti. Bineînțeles, am avut și cazuri în care după multe ore de așteptare din diverse motive, cum ar fi lipsa paturilor libere sau rezultate întârziate la analize, oamenii deveneau agitați, uneori nervoși și puneau tot felul de întrebări. 

7. Care sunt cele mai mari dificultăți pe care le-ai întâlnit până acum în timpul perioadei de practică, atât ca student, cât și cadru medical?

Din fericire, nu pot spune că am întâmpinat dificultăți. În Constanța activitatea a fost minimă, mai ales dacă eram și mulți studenți. M-am adaptat în fiecare secție, nu am avut probleme nici cu studenții, nici cu pacienții și nici cu cadrele medicale.

8. Ce te vezi făcând pe viitor? Care este, după părerea ta, cea mai mare satisfacție pe care ți-o poate aduce meseria de doctor?

În prezent, am cam trei specializări pe care le-aș lua în calcul: fizioterapia, medicina legală și dermatologia. În primul rând, fizioterapia este una dintre primele specializări pe care le-am avut în vedere. Mai demult am avut un accident de mașină, iar mama mea și-a rupt mâna în urma acestuia. Pentru recuperare a fost nevoită să facă fizioterapie. De asemenea, bunica mea a fost nevoită și ea să facă fizio pentru problemele pe care le-a avut cu mijlocul. Din aceste motive, mi-a plăcut domeniul acesta și am văzut cât bine poate face oamenilor. Ca satisfacții, fizioterapia îți permite un program lejer, fără gărzi, astfel încât în viitor poți avea timp pentru familie și viață personală, dar în același timp ai și o imensă satisfacție că oamenii se însănătoșesc cu ajutorul tău.

Cea de-a doua specializare pe care o am în vedere este medicina legală. Este o specializare atipică, mai ales pentru o fată. Totodată, este o specializare riscantă deoarece numărul de locuri este limitat, iar presiunea este foarte mare. Nu am un motiv clar pentru care m-am decis asupra acestei specializări, ci doar mi s-a părut interesantă și mi-a stârnit curiozitatea. De asemenea, satisfacții pe termen lung ar fi remunerația consistentă și programul foarte avantajos.

Nu în ultimul rând, dermatologia este ultimul domeniu cu care am intrat în contact și mi-a trezit interesul. Am avut și eu probleme cu tenul și acneea și fiind implicată direct într-un proces de pe urma căruia am văzut schimbări, am apreciat mult mai mult meseria de dermatolog. În plus, medicul dermatolog la care am fost s-a întâmplat să fie și o fostă profesoară, un alt aspect care a contribuit pozitiv la experiență. Ca satisfacții ar fi ajutarea mai multor tipologii de oameni, de la cei mai tineri, la cei mai în vârstă, programul lejer, posibilitatea de a-ți deschide propriul cabinet și de a fi alături de pacienții tăi pas cu pas.

9. Dacă ar fi să porți acum o discuție cu elevii de liceu, care sunt cele mai importante sfaturi pe care le-ai da viitorilor studenți de la medicină?

Deși va suna clișeic, cel mai bun sfat este acela de a se apuca de studiu din timp. Grilele sunt foarte importante și trebuie să se axeze pe ele și să le repete de cât mai multe ori. În timpul liceului le va prinde bine să se axeze pe materiile importante pentru ei, cum ar fi biologia și chimia, deoarece o să le fie mai ușor în viitor. În plus, după ce vor intra la facultate, trebuie să învețe din timp pentru examene! De asemenea, în cazul în care nu reușesc să intre din prima, cum mi s-a întâmplat și mie, oricât de dificil și de imposibil li se va părea, nu trebuie să se dea bătuți. În perioada în care eram în depresie pentru că nu am intrat, a existat o frază pe care am auzit-o la cineva și care m-a pus pe picioare: „dacă ai un vis, trebuie să ți-l îndeplinești!”, nu trebuie să renunți așa ușor la el.

Despre Autor

Clara Mironescu

Specialist in comunicare in functia de redactor online, cu o fire pozitiva si plina de viata, care adora sa se exprime in scris. Cele mai eficiente calitati dobandite in urma profesarii ca redactor online sunt cele de organizare eficienta a timpului si exersarea permanenta a imaginatiei si a creativitatii.

Facebook Comment