INTERVIU Bogdan Caciuc, asistent medical generalist: “Mereu ȋmi tratez pacienții ca şi cum ar face parte din familia mea.”

Bogdan Caciuc

Bogdan Caciuc are 33 ani şi din 2013 lucrează ȋn sistemul sanitar. Am aflat că Bogdan nu se opreşte să aibă grijă de semeni nici după ce iese din tură. Faptele sale caritabile şi grija cu care ȋşi tratează pacienţii sunt “capetele de acuzare” care l-au adus ȋn atenţia noastră.

Citeste si INTERVIU Ivașcu Ioana, asistent pe secția de ortopedie: „Relația pacient-asistent medical trebuie să fie profesional-empatică, adică să înțeleagă nevoile pacientului și să îl ajute în rezolvarea acestora”

Ce poveste se ascunde ȋn spatele lui Bogdan Caciuc cel de astăzi?

Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să lucrez într-un spital, nu aveam nici o tangenţă  cu lumea medicală. O să ȋncerc să vă fac o imagine de ansamblu completă şi cât mai corectă.

Nu am fost un elev de care părinții să fie mândri. Nu mi-a plăcut să învăț; ȋmi doream să nu depind de nimeni. Examenul de capacitate l-am trecut cu notă mică şi am  fost repartizat la o şcoală profesională.

Profesorii au văzut că am potențial şi s-au ţinut de mine să fac liceul. Le-am  ascultat sfatul şi am urmat cursuri liceale la fără frecvență, nu mi-am permis să ȋl fac la zi. Aveam nevoie de bani să mă pot întreține.

Am ales să plec la București şi primul meu loc de muncă a fost în construcții ca necalificat, la turnat betoane. Ai mei nu ştiu nici în ziua de azi că eu dormeam în barăci, sau la subsolul caselor pe care le construiam, ȋmi făceam mâncare la reşou şi mă spălam la lighean.

Am făcut asta timp de 4 ani, din 2004, de când am intrat la liceu. După ce am terminat liceul şi am luat examenul de bacalaureat m-am reȋntors în București, tot în construcții, la acelaşi patron, care a fost un exemplu pentru mine.

Singurul neajuns era că lucram ”la negru”. Aşa că am strâns bani, mi-am luat o cameră ȋn chirie şi am început să lucrez ȋntr-o fabrică de dulciuri. Acolo am muncit un an şi două luni. Între timp m-am înscris şi la facultate, specializarea administrație publică.

Ca să pot face faţă a trebuit să-mi schimb locul de muncă şi m-am angajat la un cunoscut lanţ de restaurante de tip fast-food. Acolo am evoluat rapid: de la bredingar (n.r.: preparator de carne), am devenit trainer pentru noii angajaţi, iar după 11 luni am devenit manager de restaurant.

Din cauza unor neȋnţelegeri şi false interpretări care ȋmi afectau principiile, am ales să ȋmi dau demisia. Ȋn anul III am plecat ȋn Italia, la o mătușă care de 7 ani era stabilită acolo. Criza economică se simţea şi la ei, aşa că, negăsind de muncă am hotărât să mă ȋntorc ȋn ţară. Am început să ȋmi depun cv-ul peste tot, fără nici un rezultat, ȋnsă.

INTERVIU Melcioiu Mădălina, asistent medical generalist: „Cea mai frumoasa realizare o avem atunci când putem readuce zâmbetul pacientului pe chipul acestuia”

Cum aţi luat contact cu lumea medicală?

Un prieten din copilărie mi-a zis să merg la spital, unde ȋncepuse un curs de infirmieri. Am urmat acel curs. Acesta a fost începutul de drum pentru mine ȋn sistemul sanitar.

Partea practică a cursului s-a desfăşurat pe secţia medicală, cea mai grea secţie, se spune. Pentru mine a fost o experiență inedită. Atunci am ȋnţeles că pot să ajut oamenii, să fiu mai aproape de ei. După ce am terminat cursul am ȋnceput să fac voluntariat. După aproximativ două luni s-au scos la concurs două posturi de infirmier. Am participat şi am fost admis.

 Care a fost drumul de la infirmier la asistent medical generalist?

După primul an de muncă m-am hotărât să fac şi şcoala de asistenți medicali generalişti. M-am înscris la o şcoală postliceală sanitară şi, în paralel, am mers şi la serviciu. Aveam avantajul că lucram ȋn sistem şi  aveam deja o bază de cunoștinţe practice şi teoretice. 

Mi-am zis că aş putea să folosesc acest avantaj venind ȋn ajutorul colegilor mei, aşa că am făcut un grup de sustinere pe un site de socializare, ȋn care detaliam ȋmpreună partea de teorie care se preda la şcoală.

Nu vă imaginaţi că a fost uşor. Ȋn tot acest timp am trecut prin multe, am vrut să renunţ la un moment dat. Imediat după ce am absolvit  Şcoala Postliceală Sanitară am început să particip la concursuri.

Ȋn 2017  mi-am ȋnceput cariera de asistent medical pe secţia de cardiologie, pe perioadă determinată, până ȋn iunie 2018, când am fost repartizat pe secţia de chirurgie.

Din septembrie 2019 am  ȋnceput să lucrez pe secţia ortopedie, unde activez şi acum. În tot acest timp am participat la 11 concursuri pentru postul de asistent.

Care este relaţia dumneavoastră cu pacienţii?

Mereu ȋmi tratez pacienții ca şi cum ar face parte din familia mea, niciodată nu am făcut diferențe.

De multe ori, aceştia voiau să mă răsplătească cu mici atenții, impresionaţi de modul ȋn care ȋi ȋngrijeam. Ȋi refuzam mereu, sfătuindu-i să ȋşi cumpere medicamente sau să cumpere fructe sau dulciuri pentru copilaşii sau nepoţii lor. Sunt puţini bărbaţi care profesează ca asistenţi medicali.

Cum vă simţiţi ȋntr-o lume a femeilor? 

Da, aşa este! Suntem foarte puţini. Cred că suntem mai puţin de 10 asistenţi medicali de genul masculin în tot spitalul. Faptul că sunt mai multe femei nu este absolut deloc deranjant. Suntem colegi, ne respectăm şi lucrăm ȋn echipă. Nu se fac discriminări de niciun fel.

Recomandaţi tinerilor să urmeze profesia de asistent medical?

Da, cu toată inima! Sistemul sanitar are nevoie de oameni de calitate!

Ce pasiuni aveţi? 

Ȋmi place să alerg. Aşa ȋmi încarc bateriile. Ȋncerc să promovez mişcarea, să scot lumea din casă. Sedentarismul este principala cauză a multor boli ȋn societatea modernă. Am ȋnfiinţat un grup ȋn care povestim despre traseele noastre, punem fotografii, ȋncurajăm oamenii să facă sport şi legăm prietenii frumoase.

Şi ȋmi place să ajut, să fac diferenţa. Am iniţiat un proiect de suflet, o acţiune de caritate pe care am botezat-o “Harta faptelor bune”. Sunt fericit să descopăr că există foarte mulţi oameni care pot şi vor să fie buni. 

Ce este “Harta fapelor bune”?

“Harta faptelor bune” a plecat de la o mai veche idee de-a mea. Ȋn drum spre serviciu trec pe lângă două tomberoane de gunoi şi văd tot felul de lucruri abandonate acolo: hăinuţe, obiecte de uz casnic, mobilier. Lumea le calcă ȋn picioare, ȋşi bate joc, mai mult sau mai puţin conştient de lucrurile pe care alţii le-ar folosi cu drag, dacă le-ar avea.

Ȋntotdeauna schimbarea vine de la noi. Şi dacă vrem să trăim ȋntr-o lume mai bună trebuie să participăm la transformare. Dacă suntem simpli spectatori lucrurile vor rămâne la fel!

Acele lucruri pentru noi nu sunt valoroase, dar pentru cei mai puţin norocoşi ȋnseamnă enorm. Aşa că am vorbit cu prieteni, cunoştinţe, colegi ca hainele pe care nu le mai poartă, lucrurile pe care nu le mai folosesc, dar ȋncă sunt bune, să nu le arunce, să le donăm.

Şi am început să gândesc în detaliu asta: am căutat denumire, am făcut logo, am ȋncercat să fac cât mai vizibilă această iniţiativă, până la forma la pe care o vedeţi astăzi.

„Harta Faptelor Bune” a plecat de la deviza “puterea exemplului” și are ca scop oferirea de ajutor umanitar persoanelor aflate în nevoie din cele mai defavorizate categorii sociale.    

De asemenea, ne dorim să fim o punte de legătură între cei care pot şi doresc să ajute și cei care sunt în nevoie. Vom continua să ajutăm cum putem mai bine. Pentru asta aveam nevoie de bani şi mi-am propus ca o parte din salariul meu sa ȋl aloc acestei cauze.

Mai exact, suma de 500 lei merge în fiecare lună la “Harta faptelor bune”; ştiu ce ȋnseamnă şi apreciez valoarea banului, şi acum, având salariu destul de bun ȋmi permit să fac asta.

Acești bani, pe care ȋi aloc pentru “Harta faptelor bune” sunt împărțiți pentru deplasări (trebuie să colectez donaţiile, să le transport la familiile cărora le sunt destinate) şi pentru cumpărarea de alimente şi dulciuri pentru copilaşi. Mereu am mers pe ideea puterii exemplului.

Nu m-am aşteptat la un aşa mare impact şi succes cu acest proiect. Am adunat ȋn jurul meu mulţi oameni care au aceeaşi dorinţă ca şi mine: să ajute.

Citeste si INTERVIU Cosmina Vîlciu, asistent medical generalist, secția neurologie: „Când pacientul îți spune „Mulțumesc!”, ai o mare satisfacție, ai acea mulțumire interioară că ai făcut ce trebuie, că ți-ai făcut meseria”

Ce planuri de viitor aveţi?

Pe viitor, ȋmi doresc să ȋnfiinţez un ONG pentru “Harta faptelor bune”. Totul a plecat de la o idee care prin multă muncă şi dăruire a prins contur frumos; sper ca până la sfârşitul anului să reuşesc să demarez ONG-ul, astfel ȋncât să pot face proiecte şi mai mari. 

Ne dorim să auzim de cât mai mulţi oameni ca Bogdan Caciuc!

avatar
Despre Autor

Iulia Chiper

Scriu in speranta ca pot face lumea mai buna oferind informatii competente. Sunt convinsa ca informatia de calitate este sinonima cu educatia si poate schimba in bine mentalitati si destine.

Unde te afli in cariera?

mai sunt 3 intrebari

In ce orase ai vrea sa lucrezi?

mai sunt 2 intrebari

Ce iti doresti de la urmatorul job?

mai este o singura intrebare

Am ani de experienta
si as vrea sa ma dezvolt profesional ca .

Ce alte aspecte ti-ai dori sa imbunatatesti profesional?

este ultima intrebare

Multumim pentru raspunsuri!

Alatura-te celei mai mari comunitati digitale din Romania dedicata exclusiv specialistilor medicali si acceseaza Gratuit resurse pentru a te implini profesional.
Inscrie-te pentru a primi oferte relevante si sfaturi de cariera direct in casuta ta de email!
Înapoi
Facebook Comment