INTERVIU Dr. Ela Bănică, medic ortodont: „Am ales să studiez în afara țării, să împrumut cât mai multe de la colegii din străinătate, dar să aplic la noi”

INTERVIU Dr. Ela Bănică, medic ortodont: „Am ales să studiez în afara țării, să împrumut cât mai multe de la colegii din străinătate, dar să aplic la noi”

Doamna doctor Ela Bănică este un medic ortodont cu o gândire diferită decât ești obișnuit poate datorită faptului că îi place foarte mult ceea ce face și nu încetează să învețe, atât din greșelile sale, cât și din ale altora. Consideră că printre calitățile de bază necesare oricărui medic trebuie să se numere realismul și curajul, dar și puterea de a spune lucrurilor pe nume, de a recunoaște deschis și de a remedia. Crede în munca în echipă deoarece doar abilitățile mai multor specialiști pot conduce la cel mai bun rezultat pentru pacient.

Deși în copilărie își imagina că va deveni chirurg, la sfatul mamei sale a urmat un parcurs în domeniul medical, iar în timp consideră că lucrurile s-au așezat în mod natural. Ortodonția este ceea ce îi place să facă și, dacă i-ar sta în putere, și-ar dori să aducă câteva schimbări în domeniul stomatologiei, începând de la practica pe care o fac studenții și terminând cu selecția cadrelor didactice universitare.

Sfatul său pentru medicii aflați la început de drum? Să își dorească să învețe permanent de la cei mai buni decât ei, care și-au demonstrat valoarea profesională!

1. Care este motivul pentru care ați ales stomatologia și mai exact ortodonția? Ați avut un mentor sau un medic pe care l-ați luat drept model?

Lucrurile s-au legat foarte natural în cazul meu. Am ales liceul sanitar, din proprie inițiativă, iar mama m-a sfătuit să aleg specializarea tehnică dentară și nu asistență medicală, chiar dacă, sau poate tocmai de aceea, ea este asistentă medicală la pediatrie. Ortodonția mi-a plăcut încă de atunci, iar ca o continuare firească am ales stomatologia. Vă mărturisesc că în copilărie mă imaginam chirurg, dar la 18 ani am avut suficient realism și sinceritate cu mine însămi ca să înțeleg imensa responsabilitate pe care o presupune profesia de chirurg și că pentru mine ar fi foarte greu de gestionat din punct de vedere emoțional. Și acum îi admir pe colegii medici chirurgi care fac această meserie cu dăruire și profesionalism. Tot respectul și stima pentru ei!

Nu am avut un mentor, am simțit că asta îmi place să fac, asta am ales, iar de-a lungul timpului am avut mai mulți profesori care m-au determinat să ajung aici, să mai schimb macazul pe parcurs ca să fiu un specialist cât se poate de eficient pentru pacienți. Unul este profesorul meu din Londra care merge el însuși contra curentului ortodonției clasice și se ocupă de prevenție și intercepție, de tratarea cauzelor și nu a simptomelor.

2. De ce România și nu străinătate?

Nu mi-am propus niciodată să mă mut, să plec din țară. Am ales să studiez în afara țării, să împrumut cât mai multe de la colegii din străinătate, dar să aplic la noi, la cabinet. Ca să fiu cinstită până la capăt, trebuie să recunosc că în ultimul an, însă, am cochetat cu ideea plecării. Dar, de fiecare dată când merg la o conferință, la un workshop, iau gura de oxigen de care am nevoie și merg mai departe cu planurile mele în România. 

3. Ce anume vă doriți să schimbați în educația românească cu privire la stomatologie?

O, ce întrebare! Aproape tot. De la programa universitară până la modul zilnic de lucru. Aș inventa un nou department, o nouă disciplină în cadrul UMF. Aș pune mai mult accent pe practica pe care o fac studenții în Facultate, aș dezvolta departamentele de Cercetare, aș miza mai mult pe studiile clinice. Aș face o selecție mai transparentă și mai riguroasă a celor care ajung la catedră, care urcă treptele universitare și ajung în poziții din care pot lua decizii vitale pentru formarea profesională a viitorilor doctori. 

4. Câți ani de practică medicală considerați că sunt necesari pentru formarea unui profesionist?

Eu aș spune că 10 la început și toată viața după, deci evoluția profesională nu se termină niciodată.

5. Considerați că odată acumulate niște cunoștințe medicale trebuie transmise mai departe către generația nouă de medici?

Absolut! Prin intermediul Universității, în clinică, cursuri sau conferințe, articole de specialitate, studii, cercetare. Chiar există multe mijloace, important este să se dorească acest lucru.

Citește și: INTERVIU Alexandru Rotundu, medic chirurg

[envira-gallery id=”5210″]

6. Cu ce probleme stomatologice se confruntă românii? Cât de informați sunt cu privire la prevenție și cât de mult contează aceasta în rândul copiilor?

Fiind specialist ortodont pot spune că aproximativ 90% dintre copiii cu vârsta între 6 și 7 ani au malocluzii și probleme funcționale orale. Cea mai frecventă problemă este respirația orală (pe gură) , un tipar incorect de deglutiție (înghițire), tulburări de fonație (pronunție a cuvintelor), tonus muscular facial incorect, postură greșită a capului și a coloanei cervicale. În special maxilarele sunt insuficient dezvoltate, atât în sens lateral cât și antero-posterior, fața are tendința să crească prea mult în sens vertical, ceea ce duce la tulburări funcționale și mai accentuate, dar și la agravarea problemelor funcțiilor orale cu repercusiuni asupra esteticii faciale în ansamblu.

Mai simplu spus, majoritatea copiilor din România ajung târziu la medicul specialist și când vin deja nu doar dantura le este deformată și au nevoie de tratamente complexe, dar au și alte afecțiuni care pleacă de la dezvoltarea incorectă a dinților, a oaselor feței și un aspect mai puțin estetic.

7. Care sunt caracteristicile unui medic bun, din punctul dumneavoastră de vedere?

Profesionalismul, evident susținut de multe formări postuniversitare, talentul, răbdarea, dedicarea, pasiunea. Mie îmi place mult ceea ce fac, am ales singură și nu încetez să învăț, chiar și din greșelile altora sau ale mele. Și toți colegii mei, cei pe care îi admir, asta fac. În plus, trebuie să existe o doză mare de realism și curaj pe lângă ceea ce am enumerat deja. Și puterea de a spune lucrurilor pe nume pentru a vedea ce nu merge cum trebuie, a recunoaște deschis și de a remedia.

8. Dar cele ale unui pacient bun?

Dorința de a realiza țelul propus, de a se implica activ în tratament. Răbdare, ceea ce pentru copii este puțin mai complicat, însă facem o echipă împreună. Evident, părinții au un rol esențial în derularea bună a tratamentului. Să nu uităm și de încrederea în medic, dar și în ceea ce ne propunem să atingem la final.

9. Ce v-ați dori să mai învățați și nu ați reușit încă?

Aș vrea să-mi îmbunătățesc cunoștințele despre patologiile articulațiilor temporo-mandibulare și postură, osteopatie. Medicina evoluează cu mare viteză și parcă timpul nostru se micșorează. Aș vrea ca ziua să aibă mai multe ore să pot să fac temeinic toate lucrurile pe care mi le-am propus. 

10. La ce modalități apelați pentru a vă dezvolta profesional?

Training-uri, mastere, programe educaționale, conferințe. Toate internațional. Doar așa pot progresa. Practic, o săptămână pe lună sunt în străinătate pentru a mă pune la curent cu tot ceea ce e nou în meseria mea.

11. Credeți în munca de echipă? Ce calități trebuie să aibă colegii cu care colaborați?

Evident. În cadrul Ortho Institute avem deja o echipă pluridisciplinară. Colaborez îndeaproape cu mulți specialiști și din alte arii de specialitate cum ar fi ORL, Gentică, Neurologie. Doar lucrul în echipă, doar abilitățile mai multor specialiști puse la un loc pot duce la cel mai bun rezultat pentru pacient. 

12. Care ar fi sfatul pe care l-ați putea oferi unui medic aflat la început de drum?

Să înceapă procesul de învățare încă din Facultate, chiar dacă programa este învechită, să participe la conferințe, cursuri, workshop-uri cât mai active, să se aboneze la reviste internaționale de specialitate, să aleagă încă din Facultate specializarea care îi place și să studieze cât mai mult. Toate acestea costă și timp și bani, dar e o investiție în tine căreia îi vei vedea la maturitate beneficiile. După 10 ani de școală și o diplomă primită tinerii trebuie să fie pregătiți pentru a începe procesul real de învățare, așa că mai durează 10 ani până să devină specialiști și o viață întreagă nu ajunge să înveți tot ce ar fi nevoie ca specialist. Pe scurt: să își dorească să învețe permanent de la cei mai buni decât ei, care și-au demonstrat valoarea profesională!

Citește și: INTERVIU Dr. Anna Craciun, medic rezident chirurgie generala

[envira-gallery id=”5211″]

Despre Autor

MEDIjobs

MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc. Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.

Facebook Comment