Lucruri esențiale pe care ar trebui să le știi despre antidepresive – partea I

Antidepresivele sunt medicamente care pot ajuta la ameliorarea simptomelor depresive, tulburărilor de anxietate socială, tulburărilor de anxietate în general, tulburărilor afective sezoniere și ameliorarea distimiei sau depresiei cronice ușoare, precum și a altor afecțiuni.

Antidepresivele acționează prin corectarea dezechilibrelor chimice ale neurotransmițătorilor din creier, despre care se crede că sunt responsabile pentru schimbările de dispoziție și de comportament.

Antidepresivele au fost dezvoltate pentru prima dată în anii ’50. Utilizarea lor a devenit mult mai frecventă în ultimii 20 de ani. Conform Centrelor de Control și Prevenire a Bolilor (CDC), procentul de persoane cu vârstă mai mare de 12 ani care folosesc antidepresive în Statele Unite a crescut de la 7.7% în perioada 1999-2002 la 12.7% în perioada 2011-2014. Aproximativ de două ori mai multe femei folosesc antidepresive decât bărbații.

Tipuri de antidepresive

Antidepresivele pot fi împărțite în 5 tipuri principale: antidepresivele SNRI, ISRS-urile, antidepresive triciclice (ATC), inhibitorii monoaminoxidazei (IMAO) și antidepresivele care acționează la nivelul transmisiei în care sunt implicate noradrenalina și serotonina (NASSAs).

Antidepresivele SNRI și ISRS-urile

Antidepresivele SNRI și ISRS-urile sunt antidepresivele tratează tulburările depresive majore și alte afecțiuni. Acestea sunt tipul de antidepresive prescris cel mai frecvent.

Inhibitorii recaptării serotoninei și noradrenalinei (SNRI) sunt folosiți pentru a trata depresia majoră, tulburările de dispoziție și, eventual, dar mai puțin frecvent tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburările de anxietate, simptome de menopauză, fibromialgia și durerea cronică neuropată.

Antidepresivele SNRI cresc nivelul de serotonină și noradrenalină, doi neurotransmițători din creier care joacă un rol cheie în stabilizarea stării de spirit. Exemplele includ duloxetina (Cymbalta®), venlafaxina (Effexor®) și desvenlafaxina (Pristiq®).

Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sunt antidepresivele cele mai prescrise. Sunt eficiente în tratarea depresiei și au mai puține efecte secundare decât celelalte antidepresive. ISRS-urile blochează recaptarea sau absorbția serotoninei la nivelul creierului. Acest lucru ușurează trimiterea și primirea de mesaje între celulele creierului, ducând la îmbunătățirea și stabilizarea stării de spirit. Acestea sunt numite „selective”, deoarece par să influențeze în principal doar serotonina și nu și pe ceilalți neurotransmițători.

ISRS-urile și SNRI-urile pot avea următoarele reacții adverse: hipoglicemie (scăderea concentrației de glucoză în sânge), scăderea concentrației serice a ionilor de sodiu, greață, erupții cutanate, xerostomie, constipație sau diaree, scădere în greutate, transpirație, tremor, sedare, disfuncție sexuală, insomnie, cefalee, amețeli, anxietate și agitație, gândire anormală. Exemplele includ citalopramul (Celexa®), escitalopramul (Lexapro®), fluoxetina (Prozac®, Sarafem®), fluvoxamina (Luvox®), paroxetina (Paxil®) și sertralina (Zoloft®).

Au existat raportări conform cărora persoanele care utilizează ISRS și SNRI, și în special cele sub vârsta de 18 ani, pot prezenta ideație suicidară, mai ales la începutul tratamentului cu aceste substanțe active. Așadar toate antidepresivele poartă pe ambalaj un avertisment în acest sens, așa cum este impus de autoritățile competente.

Antidepresive triciclice (TCA)

Antidepresivele triciclice (TCA) sunt numite astfel deoarece există trei inele în structura chimică a acestor medicamente. Acestea sunt folosite pentru a trata depresia, fibromialgia, unele tipuri de anxietate și pot fi adjuvante în controlul durerii cronice.

Antidepresivele triciclice pot avea următoarele reacții adverse: convulsii, insomnie, anxietate, aritmii, hipertensiune arterială, erupții cutanate, greață și vărsături, crampe abdominale, scădere în greutate, constipație, retenție urinară, presiune intraoculară crescută, disfuncții sexuale.

Exemple de astfel de antidepresive includ amitriptilina (Elavil®), clomipramina (Anafranil®), desipramina (Norpramin®), doxepina (Sinequan®), imipramina (Tofranil®), nortriptilina (Pamelor®), protriptilina (Vivactil®) și trimipramina (Surmontil®).

Inhibitorii monoaminoxidazei (IMAO)

Acest tip de antidepresive a fost prescris în mod obișnuit înainte de introducerea SSRI-urilor și a SNRI-urilor.

Acestea acționează prin inhibarea acțiunii monoaminoxidazei, o enzimă de la nivelul creierului. Monoaminoxidaza ajută la descompunerea neurotransmițătorilor, de exemplu a serotoniei, diminuând astfel efectul acesteia asupra creierului. Dacă se descompune mai puțin serotonină, va exista mai multă serotonină în circulație, și, teoretic, acest lucru duce la stabilizarea stării de spirit și la diminuarea anxietății.

Medicii prescriu la ora actuală antidepresivele IMAO doar în cazul în care ISRS-urile nu produc un răspuns clinic corespunzător. IMAO sunt așadar antidepresive de rezervă, în general pentru cazurile în care alte antidepresive nu funcționează corespunzător, deoarece antidepresivele IMAO interacționează cu mai multe medicamente și cu unele alimente, producând reacții adverse care pot pune în pericol viața pacienților.

Reacțiile adverse ale antidepresivelor IMAO includ: vedere încețoșată, erupții cutanate, convulsii, edem, scădere în greutate sau creștere în greutate, disfuncție sexuală, diaree, greață sau constipație, anxietate, insomnie și somnolență, cefalee, amețeli, aritmii, sincopă sau senzație de leșin în ortostatism, hipertensiune arterială. Exemple de IMAO includ fenelzina (Nardil®), tranilcipromina (Parnate®), izocarboxazida (Marplan®) și selegilina (Eldepryl®).

Antidepresivele care acționează la nivelul transmisiei în care sunt implicate noradrenalina și serotonina (NASSAs)

Acestea sunt utilizate pentru a trata tulburările de anxietate, unele tulburări de personalitate și depresia.

Reacțiile adverse posibile includ: constipație, xerostomie, creștere în greutate, somnolență și sedare, vedere încețoșată, amețeli. Reacții adverse mai grave includ convulsii, leucopenie, sincopă și reacții alergice.

Exemplele includ mianserina (Tolvon®) și mirtazapina (Remeron®, Avanza®, Zispin®).

Efecte secundare ale antidepresivelor

Reacțiile adverse ale antidepresivelor apar cel mai probabil în primele 2 săptămâni de tratament și apoi se diminuează treptat în intensitate. 

Efectele adverse cel mai frecvent întâlnite sunt greața și anxietatea, dar acestea depind de tipul de medicament utilizat, așa cum a fost menționat anterior. Dacă efectele secundare sunt foarte neplăcute sau dacă includ ideația suicidară, medicul trebuie informat imediat.

În plus, cercetările au legat următoarele efecte adverse cu utilizarea de antidepresive, în special în rândul copiilor și adolescenților: creșterea excesivă a stării de spirit, activarea comportamentului și ideația suicidară.

Creșterea excesivă a stării de spirit și activarea comportamentului pot include manie sau hipomanie. Trebuie menționat că antidepresivele nu provoacă tulburări bipolare, dar pot demasca o afecțiune care nu s-a manifestat încă până la momentul inițierii tratamentului respectiv.

În legătură cu ideația suicidară, au existat câteva raportăti științifice cu privire la un risc mai mare de apariție a ideației suicidare la începutul tratamentului cu antidepresive. Acest lucru s-ar putea datora acestor substanțe active sau altor factori, cum ar fi timpul necesar pentru debutul acțiunii acestora sau, eventual, o tulburare bipolară nediagnosticată care poate necesita o abordare diferită a tratamentului. Autoritatea competentă FDA cere ca antidepresivele să aibă un semn de avertisment pe cutie care să atragă atenția asupra acestui posibil efect.

Simptomele de sevraj

Spre deosebire de unele medicamente, de regulă nu este necesară continuarea creșterii dozei pentru a obține același efect în cazul antidepresivelor. În acest sens, acestea nu prezintă potențial dependogen. În cazul sistării unui tratament cu antidepresive, de regulă pacienții nu experimentează același tip de simptome de sevraj care apar, de exemplu, în cazul renunțării la fumat.

Cu toate acestea, aproape una din trei persoane care au utilizat ISRS și SNRI raportează unele simptome de sevraj după sistarea administrării acestora. Conform raportărilor științifice, simptomele au durat de la 2 săptămâni până la 2 luni și au inclus: anxietate, amețeli, coșmaruri, simptome asemănătoare gripei, dureri abdominale, însă în cele mai multe cazuri, simptomele au fost ușoare. Cazurile severe sunt mai puțin frecvente și sunt mai probabile după oprirea unor antidepresive precum Seroxat® sau Effexor®. Așadar medicii ar trebui să reducă doza treptat pentru a reduce riscul apariției simptomelor neplăcute de sevraj.

Bibliografie:

Cdc.gov

Wong Jenna, Motulsky Aude, Abrahamowicz Michal, Eguale Tewodros, Buckeridge David L, Tamblyn Robyn et al. Off-label indications for antidepressants in primary care: descriptive study of prescriptions from an indication based electronic prescribing system BMJ 2017; 356 :j603.

JAMA and Archives Journals. “Antidepressant Use During Pregnancy Appears Associated With Withdrawal Symptoms In Newborns.” ScienceDaily. ScienceDaily, 7 February 2006.

Piperea Alice

Mă numesc Alice Piperea, sunt absolventă șef de promoție a Facultății de Farmacie a UMF Carol Davila cu media 10.00, sunt fostă olimpică națională la chimie, farmacist primar în laborator farmaceutic și doctor în farmacie. Am o mare pasiune pentru domeniul farmaceutic, chimie și profesia didactică și mă consider o norocoasă pentru că fac exact ceea ce îmi place: sunt Lector universitar la Facultatea de Farmacie a UTM și le predau studenților disciplina pe care am îndrăgit-o cel mai mult în anii studenției: Toxicologia.