INTERVIU dr. Eva-Maria Elkan, medic primar neurologie pediatrică: “Îi ȋncurajez pe cei care simt că au chemare şi ȋşi aleg rezidenţiatul ȋn neurologie pediatrică să nu lase timpul să treacă”

Eva-Maria Elkan este medic primar neurolog pediatru şi doctor ȋn Ştiinte Medicale, profesând  la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Sfântul Ioan”, Galaţi. Doamna doctor Eva Elkan este și asistent universitar doctor ȋn cadrul Facultăţii de Medicină şi Farmacie a Universităţii “Dunărea de Jos”, Galaţi.

Doamna  Elkan a dat curs invitaţiei noastre şi a avut amabilitatea  de a ne  răspunde la câteva ȋntrebări. Aceste răspunsuri cu siguranţă îi va ajuta pe tinerii medicinişti şi chiar pe medicii specialişti să se orienteze în cariera lor.

1. De ce medicină?

Medicina am ales-o sfătuită fiind de bunica mea, arhitect Veronica Marioara Salvanu, care mi-a urmărit parcursul şcolar şi a intuit pasiunea mea  pentru tot ce ȋnseamnă discipline conexe cu sănătatea.

Fiind clujeancă am ales Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj unde am ȋnvăţat pediatrie la “Clinica a II-a de Pediatrie”, condusă de prof. dr. Nicolae Miu, care m-a ajutat sa pun bazele unei pregătiri temeinice ȋn medicina pediatrică. 

Am ales ca centru de perfecţionare Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii “Luis Turcanu” din Timişoara. Regretatul  Prof. univ. dr. Tiberiu Mircea a creat  la Timişoara o şcoală de neuropsihiatrie a copilului şi adolescentului, integrată ȋn context european.

2. Cum v-aţi ales rezidenţiatul?

Am ales neurologia pediatrică având ȋn minte modelul Prof. Dr. Ileana Benga, a cărei studentă am fost. Este o specialitate complexă care vine ȋn ȋntâmpinarea problemelor neurologice ȋn timp util.

Neurologia pediatrică integrează cele mai avansate cunoştinţe din domeniul fiziologiei, biologiei moleculare, geneticii şi permite o perspectivă amplă asupra omului. Totodată, oferă medicului şansa de a interveni rapid şi de a preveni instalarea unor patologii, care lăsate  nedescoperite pot avea un impact negativ semnificativ pentru organism. Rezidenţiatul  am ales să ȋl fac tot la Timişoara.

3. Cum aţi ales doctoratul?

Am  ales să continui cu studiile de doctorat după mutarea mea la Spitalul Clinic de Urgenţă  pentru Copii “Sfântul Ioan” din Galaţi. Mutarea la acest spital  mi-a oferit o bază şi,  totodată, aveam mjloacele necesare pentru a face acest demers. Pe de altă parte era singura modalitate da a ȋncepe să lucrez şi pe latura de cercetare. 

Aceasta mi-a adus satisfacţii profesionale prin  ȋmbunătăţirea practicii de zi cu zi, şi totodată a fost o şansă pentru a intra ca şi cadru didactic ȋn ȋnvăţământul superior. Actualmente predau la Facultatea de Medicină şi Farmacie din cadrul Universităţii “Dunărea de Jos”, Galaţi.

4. Ce planuri de viitor aveți?

Vreau să mă concentrez pe viitor ȋn activitate de cercetare  şi activitate didactică şi continuarea fluidizării reţelei de neurologie pediatrică din estul ţării. Sunt implicată ȋntr-o serie de proiecte medicale.

5. Cum vedeţi diferenţa dintre unităţile medicale private şi cele de stat?

Spitalele de stat au avantajul de a oferi servicii de urgenţă iar, pe de altă parte, integrarea activităţii de spital cu cea de policlinică ajută la urmărirea mai atentă a bolnavului. Sunt şi cazuri fericite ȋn care furnizorul de servicii de la stat are o activitate echilibrată  ȋn privat, putând astfel programa uneori mai facil cazuri mai speciale.

6. Ce aspecte negative pot apărea ȋn activitatea medicală?

Managementul defectuos sau derapajele etice afectează grav relaţia dintr-un colectiv, lucruri  observabile de beneficiarii din exterior, ducând la multă energie risipită, distragerea atenţiei de la actul medical propriu-zis şi astfel scăderea standardelor după care se lucrează acolo, unde există aceste fenomene.

7. Ce părere aveți despre importanța punctelor EMC pentru cadrele medicale?

Punctele EMC motivează medicul să pună accent pe formări specifice domeniului său ȋntrucât diferitele domenii sunt punctate diferit. Totodată, stimulează şi latura creativă a medicului, prezentările la conferinţe şi lucrările ştiinţifice fiind punctate separat. Pe de altă parte, pe furnizorii de puncte EMC ȋi ajută să atingă standarde mai ridicate.

8. Cum vă afectează vacanţa relaţia cu pacienţii?

De  obicei ȋmi planific din timp vacanţa ȋn cele mai mici detalii. Ȋn  primul rând, mă consider avantajată pentru că am o bună colaborare cu colegii de aceeaşi specialitate sau specialităţi conexe care  acoperă toate nevoile departamentului ȋn care lucrez. Pacienţii  rămân pe mâini bune şi au continuitatea tratamentului şi consultaţiilor necesare.

9. A meritat tot parcursul pe care l-ați avut până acum în carieră?

Da, a meritat tot efortul! Şi mă bucur pentru tinerii rezidenţi şi doctoranzi pentru că acum  acest parcurs este facilitat de  diverse programe care ȋi stimulează şi le uşurează studiul.

Ȋi ȋncurajez  pe cei care simt că au chemare şi ȋşi aleg rezidenţiatul ȋn neurologie pediatrică să nu lase timpul să treacă. Doctoratul este bine să fie făcut ȋn tinereţe ȋntrucât studentul doctorand se familiarizează cu subiectele de cercetare, ȋntre 30-35 de ani ȋşi elaborează o nouă teorie şi are timp să lucreze ȋn acest sens. Şi să nu uităm că marile descoperiri ȋn medicină s-au făcut de către oameni relativ tineri. Creativitatea şi capacitatea de muncă este foarte mare şi potenţialul trebuie exploatat.

Noi, românii, suntem o naţie cu un potenţial intelectual recunoscut la nivel mondial. Nu are rost să enumăr numele grele din medicina şi cercetarea românească, din ştiinţe, arte, literatură. Suntem binecuvântaţi ca popor.

Ȋntotdeauna vor fi lucruri de descoperit şi speranţele se ȋndreaptă către tânăra generaţie.

Iulia Chiper

Scriu in speranta ca pot face lumea mai buna oferind informatii competente. Sunt convinsa ca informatia de calitate este sinonima cu educatia si poate schimba in bine mentalitati si destine.