Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.
Pediatria este o știință a medicinei care se ocupă de creșterea, dezvoltarea și patologia, fie acută sau cronică, a copilului încă de la naștere până la vârsta de 18 ani. Ca și în cazul medicinei adultului, pediatria are diferite domenii și subspecialități precum neonatologia, cardiologia pediatrică, nefrologia, neurologia, pneumologia, gastroenterologia, hemato oncologia și psihiatria infantilă.
A avea grijă de un copil care suferă de o boală este cea mai importantă responsabilitate a unui pediatru. Acesta ca oricare alt medic trebuie să citească în permanență pentru a fi la curent cu noutățile din domeniu, trebuie să fie într-o continuă specializare, să înțeleagă informația astfel încât să o aplice corect în tratarea copiilor bolnavi. Medicul pediatru trebuie să transmită mai departe informațiile acumulate pentru dezvoltarea diferitelor remedii, instruindu-i pe colegii mai tineri.
Neurologia pediatrică este știința medicală care se ocupă cu diagnosticarea și tratamentul bolilor sitemului nervos central periferic, dar și a sistemului muscular la copii. Această specializare are un rol important în evaluarea neurologică a copiilor născuți prematur, cât și a tuturor nou-născuților care au risc de dezvoltare a sechelelor neurologice, având ca și scop depistarea și tratarea prematură a oricărei afecțiuni a sistemului nervos.
Afecțiunile care pot fi diagnosticate monitorizate și tratate de către medicul neurolog pediatru sunt : traumatismele craniocerebrale, cefaleea, migrena, epilepsia, tulburări de limbaj, paralizie cerebrală, tumori și malformații ale sistemului nervos, sindroame neurocutanate și afecțiuni neuromusculare.
Diagnosticul afecțiunilor se bazează pe examinarea clinică neurologică completă de investigații de laborator, electroencefalogramă (EEG), radiografii, computer tomograf (CT), ecografii, rezontanță magnetică nucleară (RMN) și consult la alte specialități, cardiologie, orl sau oftalmologie.
Rezidențiatul acestei specializări se poate face fie direct după terminarea facultății de medicină în urma susținerii examenului de rezidențiat, sau fie după terminarea specializărilor de Neurologie la adulți, Pediatrie, Psihiatria Copilului și Adolescentului, de asemenea este obligatoriu completarea curriculumului de pregătire pentru Neurologia Pediatrică, cu excepția modulelor parcurse deja. Neurologia Pediatrică necesită un studiu îndelungat din cauza volumului foarte mare de informații care trebuie să fie parcurse, dar și datorită evoluției medicinei înregistată în ultimii ani în neurologia pediatrică.
În primul rând trebuie să fie construită o bază de cunoștințe despre funcția neurologică normală și anormală la copil, trebuie să fie dobândită o experiență clinică personală, în ceea ce privește examinarea clinică, terapeutică și investigațională într-o gamă largă de afecțiuni neuropediatrice acute și cronice. Pregătirea rezidenților se face în departamente echipate complet, de altfel, rezidenții vor contribui activ la îngrijirea pacienților. De asemenea, sunt incluse în formarea rezidenților de neurologie pediatrică și elemente psihosociale și multidisciplinare. Rezidenții pot să participe împreună cu medicii responsabil la proiecte de cercetare.
Cunoștințe de neurologie pediatrică, gradul pregătirii de bază al neurologului pediatru este larg și în același timp complicat de precizat în detaliu, dar trebuie să fie cel puțin la nivelul tratatelor de bază de Neurologie Pediatrică.
Tratamentul, trebuie să se cunoască planurile de tratament standard pentru toate tipurile de boli neurologice, cunoștințe generale despre medicamentele folosite în tratarea pacientului, în special medicamentele antiepileptice, imunosupresoare, miorelaxante, steroizi, analgezice, medicamente gastroprotectoare, medicamente ce influențează comportamentul și agenți antivirali și antibacterieni. Cunoașterea regulilor de recuperare a copiilor cu probleme congenitale, a regulilor de tratament, farmacoterapie și psihoterapie a copiilor cu tulburări de comportament. Cuneștințe legate de tratamentele deficitelor de auz, vedere, proteze și de recuperare după aceste deficite dobândite sau moștenite.
Îngrijirea multidisciplinară, înțelegerea avantajelor și limitelor muncii în echipă în abordarea pacientului cu afecțiune neuropediatrică, cunoașterea metodelor de folosire a fizioterapistului, logopedului, asistentei, psihologului sau a dieticianului.
Îngrijire integrată (colaborare cu alte servicii), trebuie să se cunoască legislația națională pentru protecția copilului, cunoștințe despre servicii sociale, asociații de părinți etc.
Aspecte etice, cunoașterea Convenției Națiunilor Unite asupra drepturolor copiilor, procedura consimțământului și etica cercetării la copii.
Aptitudini academice, este necesară evaluarea critică a rezultatelor clinice din literatura de specialitate, aptitudini de prezentare orală și de pregătire a manuscriselor.
Conducere, aplicarea și cunoașterea rolului de conducere într-o echipă.
Comunicare, aptitudini de comunicare a veștilor către părinți, cât și relații corespunzătoare cu medicii clinicii, colegii, personalul medical al instituției respective.
Educație, transmiterea cunoștințelor către alți colegi, cât și autoeducare.
Durată: 5 ani de pregătire
Fiecare rezident este repartizat prin alegere după concursul de rezidențiat și este obligatoriu să se prezinte imediat după repartiție la centrul coordonator și la coordonatorul programului. După aceea fiecare rezident este repartizat unui medic primar sau specialist în neurologie pediatrică, numit îndrumător. Acesta urmărește desfășurarea rezidențiatului, dând informații necesare dorite de către rezident.
De asemenea, rezidentul este obligat să își sintetizeze un dosar prin care dovedește stagiile parcurse și aptitudinile dobândite de-a lungul cursului de rezidențiat. Programul zilnic constă în participarea activă la patul bolnavului, la programul zilnic al secției de neurologie pediatrică, cât și participarea la gărzi de noapte. În timpul rezidențiatului, rezidentul trebuie să participe la cel puțin două proiecte de cercetare. Însă cel mai important este că nu trebuie să stabilească tratamentul, diagnosticul pacientului și nu trebuie să dea indicații către familie.
Rezidentul trebuie să susțină un examen final ce cuprinde o probă teoretică scrisă, două cazuri practice și o probă paraclinică. Comisia de examinare va lua în calcul și activitatea demonstrată în dosarul sau caietul rezidentului.
Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.