Femei in chirurgie: Chirurgie generala

Continuam seria de articole referitoare la contributia femeilor in chirurgie, iar astazi o sa vorbim despre Chirurgie Generala cu Dna Dr. Angela Blajin, medic primar de 15  ani, care a acceptat sa ne raspunda la cateva intrebari:

1.Ce v-a determinat sa alegeti aceasta specializare? Ati avut vreun model/exemplu de urmat?

“Cand am dat rezidentiatul, chirurgia se alegea printre primele. Am vrut sa-mi demonstrez ca pot si am luat o nota destul de mare, asa ca am optat pentru chirurgie. Nu am visat in timpul facultatii la o anumita specializare, iar chirurgia nu mi-a placut de prima data. Profesand, mi-am dat seama ca aceasta mi se potriveste, nu m-as vedea facand altceva.

Nu pot sa spun ca am avut un model. Dimpotriva, cand eram studenta aveam o doamna doctor chirurg extraordinar de buna, insa fiind foarte dedicata meseriei, nu putea avea si viata personala (familie sau timp pentru ea insasi). Nu ma regaseam in aceasta situatie, imi doream sa am timp si pentru familie, si pentru spital.”

2. Care au fost cele mai mari provocari de pana acum?

“Fiecare zi este o provocare. Niciun caz nu seamana cu altul, fiecare pacient are practic o patologie unica. Au fost cateva cazuri deosebite de pacienti care nu au fost preluati de alte centre si au venit aici. Am incercat sa fac tot posibilul sa-i ajut prin cunostintele dobandite de-a lungul timpului si pot spune ca am avut succes. Exista pacienti care iti raman tipariti in minte si care te marcheaza.”

3. In ce masura v-a afectat viata personala alegerea facuta?

“In meseria noastra echilibrul dintre viata profesionala si privata este foarte fragil si greu de mentinut. De fiecare data cand iei dintr-o parte trebuie sa pui in cealalta parte. Cand stau la spital iau din timpul pe care l-as fi petrecut cu familia si invers. In aceasta meserie trebuie sa-ti dedici foarte mult timp in spital, pentru a putea capata experienta. Este nevoie de multa practica pentru a ajunge la un nivel, pe langa partea teoretica. Au fost multe sarbatori petrecute in spital si multe evenimente importante la care nu am putut ajunge, pentru ca eram in sala de operatii.

Am 4 copii si este destul de greu sa ma impart. Nu tot timpul pot vorbi cu ei acasa si se intampla sa discutam anumite probleme la telefon. Este dificil. Cand a intrat fata mea la Medicina, eu eram in operatie, stiam ca e la examen, insa nu am putut veni cu ea. M-a sunat, iar eu operam, asa ca asistenta a pus telefonul pe speaker. Am aflat in acelasi timp cu toti colegii din sala ca a intrat la Medicina.

Pe de alta parte, imi dau seama ca si pe mine ma afecteaza. Se intampla sa ma trezesc noaptea sa ma gandesc la anumite interventii pe care le voi face, cum voi proceda, ce abordare voi folosi. Sau ma gandesc la cazurile pe care le-am operat, la pacienti, cum se simt. Imi doresc sa evoluez si automat ma gandesc tot timpul la performanta mea.”

5. Care au fost satisfactiile profesionale pana acum?

“Sincer, mi se pare incredibil cum de sarbatori primesc sute de mesaje de la pacienti, pana mi se blocheaza telefonul. Ma bucur sa stiu ca pacientii sunt bine si sunt multumiti de prestatia mea. Mereu incerc sa citesc toate mesajele, chiar daca ma intind cu saptamanile.

Exista cazuri in care fosti pacienti se intorc la mine pentru o alta interventie a unei patologii noi si asta ma bucura. Uneori vin cazuri cu sanse minime de supravietuire si cateodata vad in ochii lor cat de speriati sunt. Meseria asta iti daruieste oportunitatea de a contribui la prelungirea calitatii vietii unor persoane cu asemenea patologii. Satisfactia cea mai mare e sa stiu ca pacientul este bine, s-a recuperat corespunzator si este multumit.”

6. Au existat pana acum discriminari la locul de munca? Cum este relatia cu ceilalti colegi?

“Nu cred ca are importanta daca esti femeie intr-un colectiv de barbati. Aciditati exista si in colective monosex. Pe sectia unde lucrez sunt 12 barbati si o femeie (eu), de curand mai avem o colega. Ma asteptam ca in aceasta  ramura a medicinei sa fie predominant barbati, dar m-am integrat de la inceput in acest format si m-am simtit acceptata. De fiecare data cand am avut nevoie de un sfat/ajutor mi s-a acordat. Chirurgia este o meserie de colectiv. Este foarte important sa stii sa lucrezi in echipa si sa rezonezi cu ceilati colegi.”

7. Ati incuraja femeile sa aleaga aceasta specializare?

“Cred ca atunci cand iti alegi specializarea, ca femeie, trebuie sa te gandesti cat timp vrei sa dedici spitalului si cat pentru tine. Aceasta ramura este foarte solicitanta. Este si mult de invatat, dar si mult timp dedicat practicii. Daca vrei sa ajungi un chirurg bun, trebuie sa fii constienta ca spitalul iti va acapara 80% din timp. Poate vei fi sunata in cele mai nepotrivite momente (cand esti in concediu, cand au copii tai un eveniment important, de sarbatori) pentru a fi chemata la spital, si nu poti spune “nu”.

Chirurgia in sine cred ca devine un stil de viata pe care trebuie sa ti-l asumi. Mie imi place foarte mult ce fac si as recomanda numai celor care sunt foarte sigure ca asta isi doresc.”

Atunci cand esti dedicat meseriei si o faci din placere se poate vedea cu ochiul liber. Dna Dr Angela Blajin face parte din aceasta categorie si pot spune ca mi-a facut o deosebita placere sa o ascult.

Daca vrei sa fii la curent cu cele mai noi oportunitati de job-uri pentru medici specialisti, fa-ti un cont Gratuit in doar 5 minute aici.

Raluca Ioana Marin

Studenta la Medicina, anul VI, incerc sa combin utilul cu placutul. Am un “job” full time la facultate si un job part-time, aici la MEDIjobs. Pasiunea pentru scris am descoperit-o de cativa ani si incerc sa o valorific ori de cate ori am ocazia. Chiar daca timpul nu este cel mai bun prieten al meu, prin munca si sacrificii poti reusi ce ti-ai propus.