INTERVIU | Andreea Gheorghe, student școala postliceală de asistenți medicali generaliști: „Este foarte important să fii empatic cu cei din jurul tău indiferent de situația în care aceștia se află”

Mă numesc Andreea Gheorghe, am 25 de ani, sunt psiholog licențiat al Universității Hyperion București, am urmat, de asemenea, modulul Psihopedagogic și cursul de dezvoltare personală în Psihoterapie Integrativă pe o perioadă de 3 ani. În acest moment sunt studentă în cadrul Școlii Postliceale „Carol Davila” București, anul 3, specializarea Asistent Medical Generalist. 

În liceu, am studiat profil uman – filologie și nu am avut contact prea mult cu biologia, deci nu mă atragea foarte tare și nici nu m-aș fi gândit vreodată că aș putea ajunge să mă înscriu la școală de asistenți medicali. Dar iată-mă! Încurcate-s căile Domnului. 

1.Pentru început, aș vrea să îmi spui câteva cuvinte despre pasiunea pentru medicină sau ce te-a adus pe acest drum?

Pasiunea pentru medicină a apărut din timpul facultății, când pe atunci cursul de psihologie clinică îmi capta toată atenția, ca mai târziu să realizez că drumul meu duce spre această meserie de asistent medical din prisma unor situații ce mi-au oferit un loc în primul rând printre medici și asistenți. Când am observat suferința unui om drag sufletului meu și când am experimentat incapacitatea de a-l ajuta, am realizat că îmi doresc și că pot să fac mai mult, de aceea am decis să aduc în viața mea ceva nou. 

 2. Știu că ai optat pentru specializarea de asistent medical generalist, de ce nu ai ales altă specializare, de exemplu asistent farmacist? 

Meseria de asistent medical generalist îți oferă o multitudine de avantaje emoționale. Pe lângă faptul că există multe ramuri din care poți alege (ori portițe, cum îmi place să le spun), prioritar ar fi că aici ai parte de satisfacții, adrenalină și emoție. Diversitatea secțiilor spitalicești mi se pare importantă, am atâtea variante. Ca asistent farmacist nu aș fi avut. Îmi place ideea de a fi prezentă, aici și acum. 

3. Ai trecut în anul al treilea de studii, care este impresia după terminarea celor doi ani? 

Să zic, să nu zic? Se putea și mai bine. Întotdeauna e loc de mai bine. Evoluția este cheia în această meserie. Deseori te lovești de răutatea celor din jur, iar neputința te face uneori să te întrebi dacă vei reuși să răzbești în fața acestora, astfel trebuie să fii înarmat cu răbdare, calm și dorința de a învăța, iar pe parcurs lucrurile se vor îmbunătăți.

4. Cum ți se pare practica în spitale? 

Sincer, nu aș putea să o numesc practică. Poate doar „uită-te la ce face celălalt și încearcă să pricepi”. În decursul acestor doi ani de școlarizare, teoretic figuram cu multe ore de practică în spitalele din București, practic însă, nu pot spune că am acumulat suficientă experiență în domeniu. Multe dintre asistentele de pe secțiile unde am fost repartizată eu și colegii mei, ne foloseau pe post de cărăuși a analizelor și ne spuneau replica des întâlnită: „încă nu aveți voie să faceți ceva, abia după ce terminați școala”. 

Pot spune că după toată această perioadă, am întâlnit doar trei doamne asistente care au dat dovadă de profesionalism și răbdare cu mine și colegii mei. Dânsele au încercat să ne explice intervențiile pe care un asistent medical trebuie să le cunoască, pe înțelesul nostru, ne-au demonstrat tehnicile și ne-au îngăduit, cu acordul pacienților, să încercăm și noi.

Nu vrei să știi câtă fericire și satisfacție am simțit când am făcut prima recoltare, prima injecție intramusculară și mai ales când am asistat la venirea pe lume a unui nou-născut. Atunci am realizat că trebuie să merg înainte indiferent de tipologiile oamenilor pe care îi întâlnesc în drumul meu, pentru că unii chiar vor face diferența și știu că și eu voi face diferența la un moment dat. 

Citește și: INTERVIU | Denisa David, asistent oftalmolog

5. Care este relația cu cadrele medicale? Dar cu profesorii? 

Relația cu cadrele medicale a fost în majoritatea cazurilor bună. De asemenea și cu profesorii. Întotdeauna am primit suport din partea acestora. Ideea principală este să reușești să te faci plăcut, să folosești o tonalitate blândă și afectivă atunci când cauți răspunsul unor întrebări și, de asemenea, să îți asumi atunci când nu știi un lucru. Nimeni nu s-a născut învățat și este important să îți dorești să acumulezi informații noi. Oamenii de calitate vor fi acolo pentru tine, te vor înțelege și ajuta, deci, să ai curaj.  

6. Spune-mi, cum este structurat anul școlar? 

Structura anului școlar este formată din teorie și practică. În primul an de studiu teoria este esențială, însă se fac și stagii de practică (în total – 14 săptămâni pe an). În al doilea an, aș spune că acestea două sunt împărțite în mod egal. Ca mai apoi, în decursul anului 3, practica să fie destul de amplă, cu stagii de 24 de săptămâni și desigur, avem și vacanța de iarnă, de primăvară și de vară.

7. Ca o concluzie după terminarea celor doi ani de studii, ți se pare că ești pregătită pentru meseria de asistent medical? 

Dacă sunt pregătită este o întrebare destul de grea. După părerea mea pregătită pe deplin nu voi fi niciodată și nimeni nu va fi, totul este într-o continuă schimbare, suntem într-o continuă învățare. Important este să ții pasul cu tot ceea ce este nou, cu tot ce se cere, să înveți și să progresezi. Pentru a te ține la curent cu cele mai noi tehnici din domeniul medical trebuie să te informezi, să citești cărți și reviste de specialitate, să accesezi site-uri din domeniul medical, să iei parte la conferințe.

8. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat până acum? 

Să fii om e lucru mare! Este foarte important să fii empatic cu cei din jurul tău indiferent de situația în care aceștia se află. Să arăt că îmi pasă și că sunt acolo pentru cel ce are nevoie de mine, e cea mai importantă învățătură. Să văd zâmbetul de pe chipul celuilalt, să ofer măcar o mică alinare, pentru mine înseamnă totul. Nu știi niciodată cu ce se confruntă omul de lângă tine, nu trebuie judecat, nu trebuie jignit. Doar trebuie înțeles și ajutat. 

9. Care este cea mai mare satisfacție pe care o poți avea în acest domeniu? 

Fericirea omului sănătos. Iubesc să văd oameni sănătoși. Oameni care părăsesc spitalele cu zâmbetul pe buze și ochii înlăcrimați fiindcă ce a fost mai rău a ajuns la final. 

10. După absolvirea școlii, crezi că îți vei găsi ușor un post ca asistent medical? 

Nu știu dacă va fi ușor sau nu, dar știu că voi face tot ce îmi stă în putință să fiu de folos într-un loc. Locul meu. 

11. Ai vrea să profesezi aici sau în străinătate? 

Cu siguranță, aici în România. Îmi iubesc țara, cu bune și rele, e a noastră. Aici am tot ce mă face fericită. Nu aș putea renunța la familie, prieteni, locuri. Știu asta, pentru că am încercat pentru câteva luni și am simțit că locul meu este acasă, în România. 

12. Ce sfat ai pentru cei care vor să urmeze cursurile unei școli postliceale de asistenți medicali?

Să se înarmeze cu răbdare și să aleagă această meserie doar dacă simt că pot face față, dacă simt că prin ființa lor trece dorința de a ajuta. Aici nu e loc pentru egoism, aici nu există „eu”. Aici există „ei”. Oamenii care au nevoie de ajutorul tău, oamenii care te așteaptă în același pat, ca tu, tot un om ca și ei, să le ameliorezi durerile, să le smulgi un zambet de pe chip și să le oferi o mângâiere sau o vorbă bună. Dacă lucrul acesta îți aduce fericire, atunci urmează-ți visul și hai să fim colegi, hai să schimbăm ceva!

Citește și: INTERVIU | Vișan Ionela Florentina, asistent medical ginecologie

Daniela Eremia

Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.