INTERVIU | Dr. Alin Chiriac, Medic Rezident Ortopedie si Traumatologie: „Nimeni nu s-a nascut chirurg, dar marii chirurgi se creeaza”

Alin Chiriac este Medic Rezident in primul an pe specialitatea Ortopedie si Traumatologie. Am realizat un interviu in care ne-a raspuns catorva intrebari legate de examenul de Rezidentiat, precum si impresiile sale din primele saptamani de munca, dar si sfaturi despre alegerea specialitatii.

1. Cum ti s-a parut examenul de Rezidentiat in ansamblu?

Asa cum am dat candva si BAC-ul, admiterea la Medicina si primul examen de anatomie, examene ce ma speriau numai cand ma gandeam la ele si la importanta lor pentru viitorul meu, dar ulterior gandind retrospectiv, mi-am dat seama ca au fost doar niste examene si probabil daca le-as fi tratat mai natural, fara sa fiu catusi de putin crispat, cu siguranta rezultatele ar fi fost mai bune si starea mea psihica dinainte de ele mai stabila. 

Asa e si faimosul examen de rezidentiat: e doar un examen, ca oricare altul, cu o incarcatura emotionala si volum de retinut mult mai mare, insa e doar un examen. Nu e definitoriu, il poti da anul viitor, te poti transfera, iti poti schimba specialitatea; nu iti decide viata, asa cum spun cei mai multi colegi.

Organizarea a lasat mult de dorit, de la amanarea si incertitudinea datei de 8 Decembrie, pana la completarea borderoului, unde practic ti se testeaza si anumite abilitati de arhitect, nu neaparat cunostintele medicale.

Referitor la cantitatea si calitatea materiei, intr-adevar volumul de retinut e imens, insa sunt lucruri de care in proportie de 75% ai auzit si le-ai invatat la minim 1-2 materii din facultate. Pe alocuri sunt destul de abstract explicate si e nevoie sa cauti tu explicatii, sa intelegi exact ce vor de la tine, lucru care in opinia mea nu ar trebui sa se intample. Informatiile ar trebui sa fie clare, concise si cat de bine posibil explicate.

Corectitudinea desfasurarii examenului cred ca e un lucru destul de subiectiv. In urma examenului, atat eu, cat si mai multi colegi, corectandu-ne singuri lucrarea, am avut surpriza de a gasi o diferenta notabila de puncte intre nota din sala si nota calculata acasa.

Cum se explica acest lucru? Probabil prin imbulinarea borderoului, prin depasirea acelui cerc. In sala de examen, daca doresti inca o recorectare a lucrarii pentru ca te gandesti la o pozitionare gresita a borderoului in imprimanta de scanning, nu e posibil si legal.

2. Consideri util acest examen?

Personal, nu consider acest examen util, intrucat testeaza doar capacitatea de memorare “cuvant cu cuvant” a informatiilor din cele 2 carti si nu se bazeaza pe intelegerea si aplicarea in practica medicala a acelor notiuni.

3. Ce schimbari ai aduce ?

In primul rand, as lucra la organizarea examenului. Traim in secolul 21 si cred ca lucruri precum inscrierea, de exemplu, se pot face online fara sa pierzi o zi stand la cozi si completand formulare.

Apoi, daca taxa de inscriere e undeva la 400 de lei, aceasta ar putea suferi o crestere, in baza careia sa fie inchiriate tablete pentru a da examenul precum se da cel auto, fara sa fie nevoie sa pierzi o ora completand un borderou, exact in cercul desemnat.

Cel mai corect examen pentru un absolvent de medicina ar fi unul similar celui american, “Steps”, cu cazuri clinice in cascada care ar testa, nu neaparat doar memorarea informatiilor, ci si intelegerea lor si aplicarea pe cazuri date, pentru ca in spital, de asta te lovesti. Mi se pare, totusi, un tel destul de mare momentan, dar e de luat in considerare pe viitor.

4. Cat timp consideri ca ar trebui alocat pentru a invata eficient pentru acest examen? 

Raspunsul la aceasta intrebare depinde de stilul propriu de invatare, de aprecierea cat mai obiectiva a capacitatii tale de memorare si de intelegere a materiei.

Eu am citit jumatate din materie pana in Iunie si ma refer aici la capitolele mari, cardiologie, pneumo, chirurgie si nefrologie. Ulterior  am citit restul materiei, am inceput sa fac grile si am incercat sa am un volum cat mai mare de pagini pe zi, dupa licenta ajungand sa citesc si 100 de pagini.

Citeste si: INTERVIU | Dr. Gabriel Ricu, medic specialist radioterapie

5. Ce le-ai recomanda studentilor care se pregatesc de acest examen?

Anul 6 e un an mai lejer in care si profesorii te inteleg ca ai in fata un examen important, asa ca depinde de tine cum vrei sa te organizezi  pentru ca timp ai. E incomod sa pleci dimineata la stagiu si cand ajungi acasa la 14-15 sa te apuci de citit, dar multe lucruri frumoase se intampla cand iesi din zona de comfort.

Sfatul meu pentru colegii mai mici e sa isi termine licenta cat mai repede, sa incerce sa citeasca si sa inteleaga in timpul anului materia, trecand o data prin ea. Ulterior, din luna iunie sa fie perseverenti, sa reuseasca sa isi faca un program care sa includa atat invatat pentru examen, cat si activitatile lor care le fac placere, pentru ca altfel veti deveni frustrati si obositi.

Grilele te ajuta destul de mult, mai ales cele online, insa recomand sa te apuci de grile abia dupa ce ai macar o trecere prin materie, bine ar fi sa ai doua, altfel iti vei testa doar memoria de scurta durata si rezultatele nu au cum sa fie concludente.

Cred ca cheia succesului in obtinerea unui punctaj care sa iti asigure aproape orice specializare doresti e parcurgerea de cat mai multe ori a materiei in ultimele 2-3 luni, perseverenta si consistenta.

Mai presus de oricare sfat dat mai sus, gandeste-te ca nu esti nici primul absolvent nici ultimul care da acest examen, lucrurile nu sunt asa urate precum par, incearca sa realizezi ca in mare parte, ai invatat informatiile astea in facultate, de la fiziologie pana la patologie si incearca sa inveti relaxat, cu un plan bine pus la punct. Mult succes!

7. Care au fost criteriile care te-au facut sa alegi aceasta specialitate? 

Mi-am ales ortopedie si traumatologie, iar decizia a fost destul de complicata. Am avut de-a face cu problemele ortopedice in generala, cand a trebuit sa renunt la handbal din cauza unei accidentari si in facultate am avut multe tangente cu ortopedia, asa ca m-am cam setat pe specializarea asta, nestiind totusi exact cum e in realitate. In anii clinici, am inceput sa citesc carti de psihologie si de psihiatrie si a inceput sa mi se para un domeniu fascinant, putin inca stigmatizat. Inainte de rezidentiat mi-am pierdut cateva nopti gandindu-ma la alegerea asta, insa nu mi-am ascultat prea mult instinctul, stiam ca ortopedia se ia mai jos si nu am depus tot efortul posibil. In ziua cu repartitia, stiam ca vreau psihiatrie, dar nu am prins cu nota mea si am luat ortopedie.

8. Asteptari vs realitate? 

Nu stiam exact ce inseamna a fi parte componenta a echipei operatorii in ortopedie. Ai nevoie de foarte multa vedere in spatiu, de geometrie, forta si multa atentie. Colectivul e foarte deschis in a te invata si a te ajuta. Legat de responsabilitati, cea mai trista chestie e ca nu poti da pas niciunei zile, trebuie sa fii acolo in cea mai buna posibila forma a ta, 6 ore, cat dureaza programul operator. Pe langa acest aspect, e o trecere imensa de la viata de student la cea de rezident si cred ca daca nu iti simti locul tau pe acea specializare, ar trebui sa iei in considerare si alte variante. O greseala nu e niciodata definitorie decat daca ramai in cercul vicios al copingurilor pe care mintea ti le distribuie si tu stagnezi.

9. In ce proportie te-au ajutat informatiile si experienta acumulata in timpul facultatii? 

M-au ajutat in ideea de a cunoaste patologia din camera de garda in aceasta specializare, dar in ceea ce priveste partea operatorie/ chirurgicala, totul se schimba intre student si rezident. Studentul intra in operatiile usoare, in care echipa nu e presata de timp si tu esti relaxat, in schimb ca medic rezident, totul e destul de contratimp, trebuie sa aduci un mic beneficiu echipei, sa fii folositor, sa cresti de la o zi la alta. Nimeni nu s-a nascut chirurg, dar marii chirurgi se creeaza; atentie, nu facand foi si internari, ci fiind acolo in plaga, avand initiativa si detasandu-te de orice altceva.

10. Ce le-ai recomanda viitorilor colegi?

Cred ca cel mai important aspect atunci cand “testezi” orice specializare, e sa nu intrebi colegii mai mari prea mult. Opiniile lor pot fi subiective, du-te pe sectia respectiva si vezi ce face un rezident de anul 2, anul 5, un specialist, pentru ca asta e maximul pe care il poti face si tu.

E o ruleta ruseasca. Cred ca cel mai bun sfat ar fi sa isi aleaga specialitatea in functie de ce calitati cred ei ca au si cu ce se pliaza. Poti face orice prin munca, dar sa ai inclinare, vocatie si talent catre o anumita specialitate. In caz contrar, in timp ar deveni trist sa ajungi altundeva, chiar in pozitii cheie, pentru ca te vei intreba mereu cum ar fi fost daca la atata munca si perseverenta ai fi adaugat si macar 1% pasiune.

Ganditi-va bine, ascultati-va instinctul. E doar decizia voastra!

Citeste si: INTERVIU | Dr. Sabina Filip, Medic Rezident Radiologie si Imagistica medicala