Dorinta de autocunoastere si nevoia de a afla cum sa fie o persoana echilibrata pentru a-i putea ajuta si pe ceilalti au facut-o pe Milena Potec sa urmeze Facultatea de Psihologie si, avand in vedere motto-ul: „Nu esti un psiholog bun daca tu insuti nu esti un subiect de studiat” (Emil Cioran), aceasta a aplicat tot ceea ce a invatat chiar pe propria persoana.
Ulterior, Milena si-a indreptat atentia catre programul de masterat – Psihologie Organizationala si Managementul Resurselor Umane, pentru a se specializa pe recrutarea persoanei potrivite in compania potrivita, iar in prezent lucreaza ca specialist in resurse umane.
- Ce te-a motivat sa alegi sa studiezi in cadrul Facultatii de Psihologie?
Cred ca destinul mi-a dat cateva semnale inca din copilarie, cand imi doream sa citesc gandurile oamenilor, dar si sa ma cunosc mai bine, sa imi inteleg emotiile si trairile, sa le gestionez mai bine. Insa mi-am dat seama destul de greu ca Facultatea de Psihologie ma poate ajuta sa-mi indeplinesc acest vis, intr-o anumita masura.
Cand am terminat clasa a douasprezecea, m-am inscris la Facultatea de Istorie, in cadrul careia am studiat un an. La scurt timp, mi-am dat seama ca nu era ceea ce imi doream eu si a trebuit sa ma reprofilez.
A fost neasteptat de usor, pentru ca, in momentul in care am avut primul curs de Pedagogie care m-a pasionat mult mai mult decat cursurile Facultatii de Istorie, mi-am dat seama ca, de fapt, aceasta este specializarea pe care mi-o dresc. Cu toate acestea, m-am decis destul de greu sa incep sa ma pregatesc pentru admiterea la Facultatea de Psihologie, undeva prin luna iulie dupa ce terminasem cu examenele din sesiune. Am invatat timp de doua saptamani si aveam mari emotii ca nu o sa fiu admisa, deoarece auzisem ca este un examen destul de dificil. Pana la urma am intrat, spre surpinderea mea si a familiei, si de aici a inceput si calatoria mea spre minunata lume a psihologiei.
- Cum au fost anii de facultate?
Anii de facultate au fost foarte frumosi, imi amintesc cu drag de fiecare curs, de fiecare seminar, de perioadele de practica. In cei trei ani de facultate, am participat la diferite workshopuri de terapie, conferinte, am avut nenumarate cursuri interesante si profesori exceptionali care m-au inspirat si m-au incurajat in tot ceea ce mi-am dorit sa fac.
Au fost trei ani in care am studiat intens, dar am facut acest lucru cu mult drag pentru ca fiecare curs ma fascina si ma facea sa inteleg si mai bine natura umana, cum sa ii inteleg pe cei din jurul meu si sa ii ajut, cum sa ma inteleg pe mine.
- Ce ti-a placut cel mai mult din materia pe care ai studiat-o?
Mi-a placut extrem de mult psihologia clinica, pe care am studiat-o in primii doi ani de facultate, insa, in anul trei, m-am reprofilat spre tot ceea ce inseamna domeniul resurselor umane.
De aceea am si ales sa studiez la master Psihologie Organizationala si Managementul Resurselor Umane, iar acum pot spune ca a fost o decizie foarte buna pentru ca lucrez ca specialist in resurse umane la o firma din Bucuresti si sunt foarte incantata de activitatile pe care le desfasor si de rezultatele mele.
- Cum au fost perioadele de practica, ai fost impresionata de un anumit caz?
Am facut practica cateva luni la Spitalul de Psihiatrie din Sapunari, unde am vazut cu adevarat cum este sa lucrezi ca psiholog clinician in cadrul spitalului. Cred ca aceasta experienta m-a ajutat sa imi dau seama ca nu sunt potrivita pentru o astfel de meserie.
Desi imi place foarte mult sa lucrez cu oamenii si imi doresc sa ii pot ajuta sa se trateze, sunt unele situatii in care nu pot reactiona asa cum ar trebui, ma atasez de cazurile studiate si ma afecteaza, de aceea nici nu ii pot ajuta sa se vindece.
- Cat de greu este sa intelegi oamenii si sa ii ajuti sa-si rezolve problemele?
Nu imi este deloc dificil sa inteleg oamenii, din contra, uneori poate ca empatizez prea mult cu acestia si incerc cat mai mult sa ii ajut cu ce pot, insa sunt si cazuri care ma impresioneaza foarte mult si imi este greu sa fiu obiectiva.
- Ce trebuie sa stie viitorii candidati la Facultatea de Psihologie?
Cei care isi doresc sa urmeze Facultatea de Psihologie trebuie sa stie ca, pe langa pasiune, trebuie sa aiba posibilitatea sa investeasca destul de mult si pe plan financiar, mai ales daca vor sa urmeze o cariera ca psihoterapeuti sau clinicieni. Spun acest lucru pentru ca toate materialele si testele trebuie cumparate, insa pana ajung la acest stadiu, trebuie sa faca si masteratul, sa se inscrie in Colegiul Psihologilor si asa mai departe.
- Care este parcursul unui viitor psiholog? Ce etape trebuie sa urmeze pentru a putea trata oameni?
Sunt multe ramuri pe care le poate urma in momentul in care isi finalizeaza licenta si termina Facultatea de Psihologie. Se poate specializa in domeniul terapiei, si aici intra nenumarate forme de terapie, de la terapii existentiale, pana la cognitiv-comportamentale, directive, non-directive etc.
De asemenea, se pot specializa in domeniul psihologiei clinice sau a psihodiagnozei, in domeniul cercetarii sau pe partea de psihologie organizationala de unde fac parte si eu. In general, este necesara inscrierea in Colegiul Psihologilor din Romania, mai ales pentru formarea in terapie sau in domeniul clinic.
Indiferent de alegerea facuta, studentii trebuie sa stie ca nu este garantat ca vor avea succes si trebuie sa inteleaga ca, de cele mai multe ori, pentru a reusi, trebuie sa aiba un traseu care nu este mereu liniar.
Citeste si: INTERVIU | Sîrghei Ioana, studentă la psihologie
- Cum ti-au schimbat anii de facultate perceptia asupra oamenilor din jur?
Mi-am dat seama ca acum nu mai judec oamenii pentru lucrurile pe care le fac si incerc sa ii ajut cat de mult pot pe cei care au probleme. Pot spune ca sunt mult mai intelegatoare si imi place sa ascult activ atunci cand vorbesc cu cineva.
De asemenea, chiar si in discutiile informale cu prietenii, am tendinta de a analiza ceea ce spun, gesturile lor, mimica, asa cum as proceda in cazul unui pacient.
- De ce ai ales sa te specializezi pe resurse umane la programul de masterat al Facultății de Psihologie?
Dupa ce mi-am finalizat licenta am primit o oferta de job ca si Asistent Manager Resurse Umane si am considerat a fi un semn. Ulterior, dupa ce am si avansat in functie, au ajuns sa imi placa foarte mult activitatile pe care le desfasuram. Pot spune ca tot destinul m-a ajutat sa iau decizia cea mai buna pentru mine si am ales ca specializare pentru master: Psihologie Organizationala si Managementul Resurselor Umane.
Imi place sa lucrez cu oamenii, iar partea organizationala cred ca mi se potriveste mult mai bine pentru ca in felul acesta pot fi obiectiva in relatiile cu ceilalti.
- Ce iti doresti sa faci pe viitor – psihologie sau HR – si de ce?
La cat de schimbatoare sunt vremurile, chiar nu stiu ce sa raspund. Momentan, imi place mult unde sunt si ceea ce fac ca specialist in resurse umane.
- In tot acest timp ai fost ghidata de un mentor, care au fost persoanele care te-au sustinut si carora le esti recunoscatoare pentru parcursul tau de pana acum?
In momentul in care am intrat la Facultatea de Psihologie, parintii mei m-au incurajat si m-au sustinut din toate punctele de vedere. In special, ii sunt recunoscatoare tatalui meu deoarece, desi nu am ales sa ii calc pe urme si sa urmez Facultatea de Medicina Dentara, m-a incurajat mereu sa fac ceea ce imi doresc si ceea ce imi place.
De asemenea, pot spune ca iubitul meu mi-a fost alaturi la fiecare pas si m-a sustinut neconditionat, de multe ori, el a fost chiar si persoana pe care am aplicat multe teste de la facultate si care m-a ambitionat sa studiez intens pentru a-mi atinge obiectivele profesionale.
- Cat de obositor este sa lucrezi cu oamenii si sa fii obiectiva?
Oamenii ma incarca cu energie, iar faptul ca ii pot ajuta sa-si trateze anumite probleme ma face sa imi doresc si mai mult sa lucrez in acest domeniu. In ceea ce priveste psihologia clinica, este destul de greu sa fiu obiectiva, sunt cazuri care ma afecteaza destul de mult. Pe de alta parte, domeniul resurse umane imi usureaza oarecum activitatea din acest punct de vedere, sunt mult mai obiectiva in activitatile desfasurate cu oamenii cu care colaborez.
- Care sunt hobby-urile tale?
In prezent, ma concentrez destul de mult pe dezvoltarea mea personala si pe cariera, dar in timpul liber imi place sa ma plimb prin parc, sa ma joc tenis de masa, sa pictez. Toate acestea sunt mai mult activitati de relaxare decat niste hobby-uri propriu-zise, insa ele ma ajuta foarte mult sa ma detasez de toate problemele cotidiene.
- Care sunt obiectivele tale de viitor?
Pentru ca lucrez in domeniul resurselor umane, mi-am propus sa ma dezvolt cat pot de mult pe aceasta ramura, insa, in acelasi timp, ma gandesc si sa parcurg toate etapele necesare in domeniile psihoterapie si psihologie clinica pentru a-mi putea deschide un cabinet in viitor.
- Ce abilitati trebuie sa aiba un bun psiholog?
In primul rand, empatia, nu poti intelege o persoana daca nu incerci „sa te pui in pielea sa”, apoi ascultarea activa, flexibilitate mentala, memorie buna, atentie la detalii, gandire analitica etc.
Consider ca aceasta profesie este speciala, iar pentru a reusi sa devii un adevarat „doctor de suflete” trebuie sa ai acea chemare, sa iubesti oamenii si sa ii intelegi foarte bine.
- Ce sfaturi le oferi studentilor la Facultatea de Psihologie pentru a-si alege specializarea potrivita la masterat?
Pe cei care abia au inceput cursurile la Facultatea de Psihologie ii sfatuiesc sa se implice si sa studieze intens, in acest fel vor reusi sa cunoasca mult mai bine toate specializarile si sa faca alegerea potrivita la master.
Pe cei care sunt ultimul an si nu mai au mult timp de gandire ii sfatuiesc sa urmeze primul instinct, de regula este cel mai bun.
In orice caz, este important sa fie pregatiti, sa studieze temeinic si, cu siguranta vor avea numai rezultate bune si vor deveni profesionisti in domeniul ales.
Iubeste să scrie. Pasiunea ei pentru scris se datorează și dorinței de a cunoaște și înțelege cât mai multe domenii, în special cel medical. Face acest lucru pentru a le oferi informații utile celor din jur, fapt ce îi oferă o satisfacție enormă. Motto-ul ei este „Dăruind vei dobândi” (Steinhardt).