INTERVIU | Dr. Octavian Constantin Tabacaru, medic rezident Boli infectioase: „Atmosfera pe sectie este calma, lucrurile sunt stabile, majoritatea pacientilor are forme usoare/moderate, iar rata de vindecare este foarte mare”

Octavian Constantin Tabacaru este medic rezident pe Boli infectioase, anul I si l-am rugat sa ne raspunda catorva intrebari legate de alegerea specialitatii, care au fost criteriile dupa care s-a orientat, dar si care au fost modificarile suferite din cauza pandemiei de Covid-19.  

1. Care au fost criteriile care te-au facut sa alegi aceasta specialitate? 

Decizia de a alege aceasta specialitate a fost la finalul facultatii, bolile infectioase fiind ultimul stagiu din anul 6, astfel incat as putea spune ca alegerea a fost intre una „de moment” si „una calculata”. Pana atunci eram destul de nehotarat in privinta alegerii specialitatii. Desi toate aveau cate ceva interesant, niciuna nu ma atragea intr-un mod specific. Totodata voiam si ceva „cu spectru larg” si sa se concentreze asupra intregului organism, nu doar asupra unui anumit organ sau regiuni din corp. 

Pot spune ca aceasta specialitate cuprinde intregul organism, concentrandu-se asupra acestuia atat la un nivel „macroscopic”, dar si la un nivel „microscopic” (ma refer la toate microorganismele patogene/nepatogene si in acelasi timp diversele microbiote care se regasesc in/pe corpul nostru). S-ar putea spune ca aceasta specialitate seamana  cu „Dr. House” si daca ai fost fan al acelui serial, ai posibilitatea sa devii tu „protagonistul”.

Chiar daca e o specialitate complexa si atragatoare din multe puncte de vedere, am observat ca nu prea se afla printre  alegerile studentilor. Anul acesta a fost suplimentat numarul de locuri pe Bucuresti ceea ce mi-a dat oportunitatea de a invata relaxat, in ritmul meu,  fara a mai fi sub presiunea obtinerii unui „punctaj de top”.

Examenul de rezidentiat este un examen ca si celelalte din timpul facultatii, doar agitatia si teama din jurului lui ii cresc importanta. Frica de primejdie e mai mare decat primejdia insasi. Examenul este unul relativ usor de trecut daca ai invatat in timpul facultatii si daca ai citit o data compendiile. Personal, dificultatea examenului mi s-a parut una medie, intrebarile per ansamblu fiind ok. Sa iei un punctaj mai mare este ceva mai greu dar nu imposibil;  cel mai bun exemplu ca un lucru nu este imposibil e ca altii l-au facut deja.

M-am apucat sa rasfoiesc compendiile pe la jumatatea verii, avand in vedere ca si examenul de licenta cerea bibliografia de la rezidentiat. Ulterior m-am apucat foarte serios de invatat pe la jumatatea lunii octombrie 2019, deci cu aproximativ o luna jumatate inainte de „marele examen”. Am aprofundat aproape in intregime fiecare capitol (am incercat sa retin cat am putut de mult) si in acelasi timp imi cream eu propriile grile. Faceam multe intrebari din detaliile cartii, cele care faceau diferenta la punctaj, dar si ridicau asteptarile mele vis a vis de dificultatea examenului: „expect for the worst, but hope for the best”. 

Cu privire la metodele de „autoexaminare”, am fost la simularile din timpul verii pe care le recomand cu mare caldura, chiar daca nu ati invatat, este important sa le sustineti deoarece va ofera o idee asupra stilului de intrebari si pe ce sa va axati cand cititi compendiile. In acelasi timp va arata cum sa va organizati asupra celor 4 ore care, desi par foarte lungi, trec foarte repede. Chiar si examenul de licenta poate fi considerat o simulare de rezidentiat. Am facut doua examene de rezidentiat din anii precedenti si in rest nu am mai facut alte grile. 

Personal consider ca nu conteaza numarul de grile, ci conteaza sa stii materia foarte bine. Poti sa faci 1000 de grile, dar daca nu stii materia nu ai prea multe sanse sa iei acest examen.  As mai adauga faptul ca nu conteaza nici numarul de treceri prin materie. Important este sa treci o data, de doua ori, dar foarte bine. Anul 6 nu trebuie sa fie neaparat „de sacrificu”, poti sa te distrezi intr-un mod decent, si sa si inveti in acelasi timp. Pe parcursul anului 6 am iesit in oras, am fost in timpul verii la mare si chiar si in apropierea examenului pot spune ca am mai facut cateva mici „pauze”. Asta nu inseamna ca trebuie sa fii inconstient si sa nu inveti (nu vreau sa se inteleaga asta) vreau doar sa spun ca excesele nu fac bine.

Recunosc ca m-am stresat foarte tare pentru acest examen mai ales in ultimele doua luni. Acum uitandu-ma in urma, nu era deloc cazul, dar in final pot spune ca rezultatul a fost unul decent spre onorabil, 739 de puncte.

Tot ce am vrut eu sa spun e ca nu este sfarstiul lumii acest examen, nu este imposibil, nu iti decide deloc viata (poti sa il dai oricand doresti sau poti sa iti schimbi specialitatea) si totodata punctajul nu te va defini pe tine ca medic.

Citeste si: INTERVIU | Alin Teodosiu, medic rezident neurologie

2. Asteptari vs realitate? 

Aici informatiile pe care le voi da se refera strict la spitalul in care sunt si am ales sa fiu: Spitalul Victor Babes. Parerile pot diferi in functie de spitalul indrumator, asa ca nu stiu daca ceilalti colegi de la celelalte spitale vor impartasi aceleasi opinii.

Sincer nu prea stiam la ce sa ma astept, nu am intrat in rezidentiat cu preconceptii. Pot spune ca  am fost placut surprins in ceea ce priveste  modul de organizare al spitalului si de indrumare a rezidentilor nou-veniti. Ne-au luat pe fiecare de la “zero”, iar pana sa vina pandemia se organizau cursuri pentru rezidenti de doua ori pe saptamana si o data pe saptamana faceam prezentari de caz. Probabil ca dupa pandemie, cand lucurile vor atinge  normalitatea, se va reveni la aceeasi organizare.

Viata de rezident este destul diferita fata de cea a unui student, dar nu neaparat intr-un sens rau. Totul este diferit fata de studentie, acum trebuie sa te inveti cu “munca”, sa faci vizita, sa faci externari, sa scrii condici si sa consulti pacienti. La inceput esti debusolat, dar lumea are rabdare cu tine, iar lucurile incet, incet vor capata contur.

Atmosfera pe sectie este una placuta, linistita,  personalul medical incearca sa creeze un mediu prietenos si in armonie. Toti au o atitudine profesionala, dar in acelasi timp sunt foarte joviali si incearca sa realizeze o tranzitie pentru boboci cat mai facila. 

3. Ce schimbari au aparut in contextul actual in ceea ce priveste programul, activitatea pe sectie, curriculum de pregatire, numarul de garzi, cazuri?

La inceputul pandemiei, noi rezidentii de an 1 am stat in “rezerva”, dar in expectativa. Ni s-a restrans destul de mult activitatea din motive de protectie. Ulterior dupa Paste, am fost chemat intr-una dintre echipele ce intra la COVID-19. Programul de lucru este de 6 zile (program normal + 1 garda) urmand ca prin rotatie a doua echipa sa intre dupa noi, timp in care urmatoarele 6 zile stam acasa. Din ce stiu eu, aceeasi formula se respecta si in restul pavilioanelor.

Eu ca rezident de an 1 fac in general externari, condici, dar cand sunt de garda consult si pacienti. Atmosfera pe sectie este calma, lucrurile sunt stabile, majoritate pacientilor are forme usoare/moderate, iar rata de vindecare este foarte mare. Din pacate mass-media a promovat numai cazurile grave si a adus la cunostinta numai elementele negative ale acestei pandemii. Cel mai important in aceste cazuri este sa incercam sa limitam cat de mult putem propagarea virusului, insa nu trebuie sa ajungem in cealalta extrema care cuprinde panica, stresul si exagerarile.

4. Cum ti s-a parut aceasta experienta, avand in vedere ca esti la inceput de drum?

Personal consider ca aceasta experienta mi-a fost de folos. In primul rand pauza de la inceputul pandemiei a fost binevenita, deoarce nu am reusit sa ma odihinesc in toata perioada ce a urmat dupa examen. In al doilea rand mi-a fost utila prin faptul ca m-am intalnit cu ceva nou si aparte fata de patologia “clasica” daca pot spune asa. Intr-un fel sau altul am avut de invatat cate ceva din aceasta experienta, care la ora actuala, inca se mai desfasoara. Consider ca toata aceasta situatie neobisnuita si neasteptata ne-a ajutat pe toti, intr-un fel sau altul. Toti rezidentii au avut o intrare mai aparte in aceasta etapa a carierei, care va ramane imprimata in memorie mult timp de acum inainte, iar raportand la intreaga societate, pot spune ca ne-a facut sa apreciem mult mai mult lucrurile marunte, dar poate cele mai importante ale vietii si ca sa dau au cateva exemple contactul cu familia, prietenii, simplele iesiri in parc/natura etc. 

5. Ce sfaturi ai pentru populatie?

Sfaturile mele nu se pot compara cu cele ale medicilor experimentati, dar ceea ce pot recomanda populatiei generale este sa aiba un stil de viata sanatos, deoarece o imunitate buna asigura in acest caz si nu numai, o posibilitate scazuta de infectie sau o forma usoara a infectiei. Prin stilul de viata sanatos ma refer la o alimentatie corespunzatoare cu fructe si legume proaspete, sport, mai ales ca de acum se poate iesi in aer liber si pot adauga si un consum redus de mass-media care face mai mult rau decat bine si creaza panica. Evident sa respecte regulile de igiena corespunzatoare, sa se spele pe maini si sa poarte mastile cand sunt in spatii inchise, aglomerate.

6. Ce le-ai recomanda viitorilor colegi? 

Le recomand studentilor sa isi aleaga ceea ce vor, ceea ce le place si ceea ce simt ca ar fi pentru ei. Sa nu urmareasca care este specialitatea cu sporul mai mare sau care suna mai bine. Este foarte important sa faci ceea ce iti place deoarece doar asa ai sanse mari sa devii bun, sa evoluezi si implicit sa ai success. Practic asa vei avea satisfactie din toate punctele de vedere. Totodata as mai adauga faptul ca nu exista specialitate mai buna sau mai proasta, ci fiecare are particularitatea, frumusetea si importanta ei. Doar punctajul sau popularitatea in randul studentilor o face sa para mai importanta sau mai putin importanta si deseori aparentele pot insela. Sa aiba incredere in fortele proprii si vor reusi sa treaca cu brio peste acest obstacol.

Citeste si: INTERVIU | Edgar Chelaru, medic rezident microbiologie medicala