Site icon MEDIjobs

5 soluții și schimbări de care sistemul medical are nevoie, post-pandemie

pandemie

Ne aflăm în al doilea val major de cazuri de COVID-19, așa cum au prezis și specialiștii în primăvară despre pandemie. Este o situație critică la nivel global, numeroase țări implementând deja măsuri speciale de carantină sau de precauție. Și una care amintește de un eveniment similar din trecut: al doilea val de gripă spaniolă (H1N1), din toamna anului 1918. 

Cu toate că situația actuală este principala grijă a tuturor și se lucrează fără oprire la soluții de criză, găsirea unor măsuri pe termen lung și soluții de viitor pentru îmbunătățirea sistemului medical post pandemie trebuie să urce rapid în topul listei de priorități.

Perioada pandemiei nu se va încheia foarte curând. Dezvoltarea vaccinurilor continuă cu studii clinice și faze de testare, dar niciunul nu a fost încă aprobat pentru publicul larg. Iar persoanele aflate la risc provin din toate mediile, indiferent de vârstă, sex, etnie, avere șamd. 

Ce putem face cu toții este să învățăm din prezent, pentru a pregăti un viitor mai sigur, în care istoria nu se repetă.

În cazul celei mai severe pandemii din istorie, cauzată în 1918 de virusul H1N1, milioane de oameni au murit pentru că nu aveau puterea informației. Nu știau ceea ce știm cu toții azi privind modurile în care se răspândesc virusurile și bolile respiratorii. 

Lumea de astăzi știe, însă, aceste lucruri salvatoare și continuă să descopere noi informații medicale care pot stopa o soartă similară cu cea din 1918. Din păcate, dacă progresul științific din ultima sută de ani, cât și lecțiile de istorie continuă să fie ignorate de grupuri tot mai mari de persoane, pandemia nu va sfârși prea curând.

La nivel mondial, la final de octombrie se înregistrau deja peste 45 de milioane de cazuri de infecții cu SARS-CoV-2 și peste 1 milion de decese. Numărul cazurilor de persoane infectate crește de pe o zi pe alta, fiind vorba de valul doi al pandemiei. 

Iar ritmul vieții cotidiene în timpul pandemiei s-a schimbat complet pentru fiecare dintre noi. Unele schimbări au fost de bun augur, altele au fost devastatoare pentru oameni. 

Sistemele de sănătate au prioritizat, în sfârșit, telemedicina și au început testarea rapidă a populației (sau a anumitor categorii), iar diferite companii și centre de cercetare au început lucrul intensiv la tratamente și teste clinice pentru posibile vaccinuri anti-COVID-19. 

Pe de altă parte, pandemia a forțat sistemele medicale să reducă accesul la îngrijirea de specialitate și intervenții solicitate de pacienții care nu sunt infectați cu coronavirus, dar au alte probleme serioase de sănătate. Mai mult, vorbim și de stresul incredibil suferit de lucrătorii din sănătate (și nu doar ei): anxietate, teama pentru cei dragi, burnout, program prelungit, măsuri inconfortabile de protecție și protocoale de urmat, lucrul în linia întâi, trauma triajului pacienților în situații de urgență, când spitalele și clinicile nu fac față numărului de cazuri…

Citește și: Studiu: Nivel crescut de stres în rândul salariaților medicali. Top 16 efecte negative ale pandemiei, în România

Așa ajungem la nevoia acută de soluții pe termen lung care pot ajuta sistemul medical să fie pregătit pentru situații de criză, îmbunătățit și inteligent, pentru perioada post-pandemie – care va lăsa oricum multe cicatrice mentale, sociale și fizice. 

Așa cum detaliază jurnalul de cercetare a politicilor în sănătate Health Affairs, iată o parte dintre schimbările pe care sectorul medical și guvernele ar trebui să le ia în calcul pentru a proteja vieți și a nu repeta istoria

1. Focus pe sănătatea publică, în curriculumul medical

Această ramură medicală se ocupă de observarea sănătății la nivel de populație, de identificarea nevoilor medicale ale acesteia, de politici și campanii de conștientizare pentru promovarea sănătății și de evaluarea serviciilor de sănătate la nivel de stat. 

Însă această specialitate nu este suficient tratată în timpul studiilor medicale – sau, cu siguranță, nu este actualizată cu informații valoroase pentru timpurile moderne, preluate chiar din situațiile de criză în sănătate publică actuale. 

Următoarele generații de specialiști medicali merită să înțeleagă mult mai bine rolul pe care anumite științe și metode de lucru îl au în problemele de sănătate publică (cum ar fi biostatistică, epidemiologie, genomică, supravegherea bolilor virale și urmărirea contactelor unei persoane etc.).

Practic, o schimbare de viitor pentru medicină ține de educație: noile generații trebuie să știe ce a mers și ce nu a mers în trecut în situații de criză, care sunt diferențele de politici și măsuri luate pentru o pandemie de gripă versus o pandemie de coronavirus, dar și să aplice mai mult perspectiva științifică asupra patogenilor noi care nu se “comportă” clasic. 

2. Medicina bazată pe dovezi, standard în îngrijire

Medicina modernă a trecut de la medicina bazată pe opinie la cea bazată pe dovezi (evidence-based medicine).  

Ea se referă la „utilizarea conștiincioasă, explicită și judicioasă a celor mai bune dovezi actuale în luarea deciziilor cu privire la îngrijirea pacienților individuali.” (sursă informații despre EDM) și integrează experiența clinicianului, valorile pacientului și cele mai noi și relevante informații științifice disponibile, pentru a lua cele mai bune decizii.

Îngrijirea medicală bazată pe dovezi ar putea deveni un standard în viitorul post-pandemie. Spre exemplu, urgența de-a găsi un tratament pentru coronavirus a dus la creșterea incredibilă a interesului general (!) pentru articole științifice, studii clinice, vaccinuri.

Toate aceste descoperiri și cercetări științifice pot fi transformate în baze de date globale, disponibile electronic și utile în atâtea specialități și colțuri ale lumii. Acestea, plus integrarea inteligenței artificiale și machine learning, vor eleva radical sistemul de sănătate, reușind să asigure siguranța și sănătatea pacientului la un nivel la care nu am ajuns până acum.

Din păcate, până acum a durat ani întregi până ca cercetările științifice să fie “traduse” în practicile medicale folosite în îngrijirea pacienților. Se spune adesea că este nevoie de o medie de 17 ani pentru ca dovezile rezultate din cercetare să ajungă la practica clinică. Ceea ce nu ar trebui să mai existe curând, date fiind uneltele tehnologice actuale.

3. Utilizarea dovezilor medicale reale, în timp real

Odată cu pandemia, s-au modificat și anumite abordări stricte, precum autorizațiile de utilizare pentru anumite medicamente și produse. Un exemplu este explozia de teste de diagnostic și testare anticorpi apărute pe piață. Pentru cele care au arătat date negative privind performanța, s-au luat măsuri suplimentare de reglementare. 

Accesul rapid la teste, dar și reglementarea suplimentară a acestor produse medicale, într-o situație de criză precum pandemia, este unică. Dar poate fi o abordare foarte productivă când o tehnologie sau un diagnostic arată beneficii potențiale mari și care poate oferi o monitorizare în timp real a datelor clinice.

Este și o abordare care permite noilor dezvoltatori de tehnologii să inoveze mai ușor. Asta ar putea duce și la actualizarea, chiar în timpul desfășurării, a studiilor clinice, odată ce apar dovezi relevante (cum se întâmplă în cazul anumitor tratamente pentru pacienții cu infecție COVID-19 severă). 

4. Crearea unei rezerve de lucrători medicali pe timp de criză

Severitatea infecției cu COVID-19 este știută, iar valul doi de îmbolnăviri și numărul record de cazuri zilnice și din România provoacă un nivel ridicat de anxietate – atât pentru lucrătorii din sănătate, cât și pentru populație.  

Nu doar în țară, ci la nivel internațional s-au căutat soluții pentru a rezolva capacitatea limitată din unitățile medicale, prin transformarea altor clădiri și spații în unități de primire a pacienților. Însă, cu ce angajați?

Peste tot se încearcă acoperirea deficitului tot mai mare de lucrători în domeniul medical. Forțe proaspete de muncă vin din rândul studenților, dar și al pensionarilor cu experiență clinică. Nicăieri nu există un surplus de specialiști medicali.

Tocmai de aceea, lipsa de forță de muncă ar trebui să ducă la o abordare nouă, după pandemie: atragerea, crearea și formarea unei “rezerve” de lucrători (poate chiar din rândul studenților sau al medicilor pensionați) pentru perioadele de criză. Acest “surplus” de oameni pregătiți poate fi centralizat într-o bază de date digitală, pentru a fi mobilizat ușor.

Citește și: Practici de monitorizare a angajaților medicali expuși sau infectați cu COVID-19: avantaje și dezavantaje

5. Asigurarea serviciilor de sănătate mintală (nu doar de sănătate fizică)

Pandemia a afectat nu doar sănătatea fizică a milioane de oameni de pe mapamond. Printre victimele, adeseori nevăzute sau ignorate, se numără cei cu tulburări și afecțiuni mentale, cât și multe persoane a căror sănătate mentală a fost deturnată de stres. Din păcate, numărul acestor persoane va continua să crească dramatic, odată cu rata suicidului

De aceea, accesul la servicii de îngrijire și sănătate mentală, fără discriminare și limitare etică, e mai important ca oricând. Prin urmare, e necesară o îmbunătățire la nivel de legislație, care să acopere serviciile acestea la fel cum sunt acoperite și cele de sănătate fizică. 

Totodată, în următorii ani va crește nevoia de asistenți în domeniul sănătății mentale, de îngrijitori și lucrători sociali, la care persoanele suferinde să aibă acces cât mai ușor și rapid, fie fizic, cât și virtual. Prin urmare, programele de formare pentru aceștia ar trebui să fie în topul listei de priorități la nivel de stat. 

Lista de schimbări pe termen lung, de care sistemele medicale din întreaga lume au nevoie pentru un viitor realmente mai bun și mai pregătit, este destul de lungă și susținută de dovezi clare.

Citește și: Sindicaliștii cer Guvernului imunitate pentru acuzațiile de malpraxis pe perioada pandemiei

Printre posibilele soluții se mai numără, la fel de importante:

Campanii de informare și de eliminare a știrilor false: dezinformarea afectează sănătatea oamenilor la nivel micro, dar și macro. Confuzia, reticența sau lipsa de informare a unor grupuri, când vine vorba de starea lor de sănătate și securitate, poate duce chiar la focare de epidemii care au putut fi prevenite prin vaccin, de exemplu, dar și la răspândirea unor virusuri mortale în comunități, cu victime colaterale. O mai bună informare necesită politici mai bune în campaniile offline, dar și digitale de sănătate publică, o relație medic-pacient onestă și clară, acces transparent la date, care să ajungă corect și eficient la diferite categorii de populație.

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.

Exit mobile version