Ziua Mondială a Primului Ajutor – 12 septembrie 2020

Ziua Mondială a Primului Ajutor este sărbătorită în fiecare an, în a doua sâmbătă a lunii septembrie și are rolul de a crește gradul de conștientizare a modului în care primul ajutor poate salva vieți. În 2020, vom celebra Ziua Mondială a Primului Ajutor pe 12 septembrie. 

Termenul „prim ajutor” înseamnă ajutorul oferit oricărei persoane care suferă de boli sau răni. Scopul său principal este de a proteja viața și de a împiedica agravarea stării de sănătate a persoanei bolnave. Orice persoană poate acorda primul ajutor, nu doar personalul medical poate să ajute, de aceea este important ca fiecare dintre noi să cunoască regulile de bază și să ajute la nevoie. În caz de urgență, chiar și oamenii obișnuiți pot ajuta și pot salva viața cuiva oferind primul ajutor. Trusa de prim ajutor pe care o avem mai ales la noi acasă și în mașină ar trebui să fie la îndemâna oricui, în orice moment.

Tematica Zilei Mondiale a Primului Ajutor 

Potrivit Federației Internaționale a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (FICR), tema Zilei Mondiale a Primului Ajutor 2019 a fost „Primul ajutor și persoanele excluse”. Scopul său principal a fost de a crește gradul de conștientizare a modului în care primul ajutor poate preveni rănile și poate salva vieți în fiecare zi și în situații de criză. De asemenea, promovează accesibilitatea primului ajutor prin participarea la cursurile organizate periodic de Crucea Roșie Română.

În anul 2018, Ziua Mondială de Prim Ajutor a fost sărbătorită pe 8 septembrie și a avut ca temă „Prima reacție la accidente rutiere”.  Accidentele de circulație ucid în fiecare an aproximativ 1,25 milioane de persoane din întreagă lume.  În România, în anul 2017 au fost înregistrate 1951 decese, 8624 de accidente rutiere grave și 22642 de accidente ușoare, iar această temă a avut ca scop conștientizarea pericolelor și a necesității de a oferi primul ajutor.

Oricine poate sărbătorii Ziua Mondială a Primului Ajutor prin activități simple. În primul rând, fiecare persoană ar trebui să știe cum să utilizeze o trusă de prim ajutor, care este vitală în caz de urgență. Formarea în oferirea primului ajutor poate fi acum învățată cu ușurință prin intermediul internetului și, în special prin participarea la cursuri. Ar trebui să utilizați această Zi Mondială a Primului Ajutor într-un mod pozitiv, învățând și răspândind importanța primului ajutor.

Istoria Zilei Mondiale a Primului Ajutor

Ziua Mondială a Primului Ajutor a fost adăugată în calendarul de evenimente din inițiativa Federației Internaționale de Cruce Roșie și Semiluna Roșie (FICR), în anul 2000. De atunci, în fiecare an, în a doua sâmbătă din luna septembrie se organizează evenimente la nivel internațional, pentru a marca importanța primului ajutor și necesitatea ca fiecare persoană să poate realiza aceste manevre importante pentru a salva viața celor din jur. 

De asemenea, FICR spun că aceste cursuri de prim ajutor ar trebui să fie disponibile pentru toată lumea, deoarece ajută în momentul unui accident și, de cele mai multe ori, este eficient în salvarea vieților oamenilor.

Obiectivele Zilei Mondiale a Primului Ajutor

Principalul obiectiv al Zilei Mondiale a Primului Ajutor este acela de a face cunoscute acțiunile necesare pentru a salva viața persoanei vătămate tuturor celor care își doresc să le cunoască.

De fapt, în timp ce oferim primul ajutor, ar trebui să fim foarte rapizi și, dacă nu știm ce să facem, atunci este mai bine să căutăm alte persoane care să ajute și să informăm medicii cât mai repede. De multe ori, în încercarea de a oferi primul ajutor, oamenii nu știu ce să facă și ar putea să rănească victima și mai mult. 

Astfel, cu acest prilej, Crucea Roșie și Semiluna Roșie se concentrează întotdeauna și încurajează oamenii să urmeze cursurile de bază în oferirea primului ajutor sau cel puțin să se documenteze folosind orice sursă de încredere disponibilă.

Citește și: INTERVIU | Boțan Alexandru, asistent medical pe ambulanță și instructor de prim-ajutor

Crucea Roșie și Semiluna Roșie

Mişcarea Internaţională de Cruce Roşie şi Semilună Roşie s-a născut la iniţiativa lui Henry Dunant, autorul cărţii „O amintire de la Solferino”, care a reuşit să transmită ideile sale în rândul guvernanţilor europeni şi al oamenilor influenţi de la acea vreme. 

Astfel, în 1863, s-a întrunit pentru prima dată o comisie care s-a auto-intitulat „Comitetul Internaţional pentru Ajutorarea Răniţilor” şi care, în 1876, a devenit „Comitetul Internaţional al Crucii Roşii”.

Societăţile de Cruce Roşie şi Semilună Roşie sunt cei mai importanţi furnizori de activități de prim ajutor la nivel mondial. În ţara noastră, Crucea Roșie Română organizează periodic cursuri de prim ajutor, punând la dispoziția cursanților tehnicile şi informaţiile necesare pregătirii şi răspunsului imediat pentru a ajuta victimele accidentelor rutiere și nu numai. 

Potrivit www.crucearosie.ro, Societatea Națională de Cruce Roșie din România este o organizație umanitară, care face parte din Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie, auxiliară autorității publice și abilitată prin lege să asigure asistență umanitară în caz de dezastre și să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile.

Istoria Crucii Roșii în România

Pe data de 4 iulie 1876, a fost înființată Societatea Crucea Roșie din România și și-a început activitatea în actualul sediu al Spitalului Colțea din București. Din acel moment, Crucea Roșie a intervenit cu personal sanitar în misiuni umanitare pentru sprijinirea răniților în războaie. Între anii 1888 și 1892, Societatea Crucea Roșie și-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru pregătirea surorilor voluntare. În 1891, s-a înființat școala permanentă pentru infirmiere, iar un an mai târziu s-a înființat un spital școală cu 10 paturi.

Având ca sprijin un număr impresionant de voluntari, în timpul Primului Război Mondial, Crucea Roșie Română și-a îndeplinit misiunea sa, aceea de a completa serviciul militar al armatei prin organizarea a 58 de spitale în București și în țară. Regina Maria s-a implicat în operațiunile desfășurate în sprijinul răniților din timpul războiului. În urma apelului Societății Naționale de Cruce Roșie, femei aparținând celor mai diverse categorii sociale s-au oferit voluntar să activeze în spitalele și în cantinele administrate de organizație pentru a-i ajuta pe militari și nu numai.

Preocupările diverse, creșterea numărului de membri și de voluntari atât la nivel național, cât și internațional, acțiunea și afirmarea Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial au dus la înființarea a Ligii Societăților de Cruce Roșie, organism internațional de coordonare și sprijin al Societăților Naționale, în anul 1919. În același an, Crucea Roșie Română adera la noua Ligă care, în 1991, va lua denumirea de Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semiluna Roșie.

Prin Convenția de la Geneva din 1929, care reglementa situația aviației sanitare aflată sub emblema Crucii Roșii pe timp de conflict armat, a fost posibilă apariția Escadrilei Albe a Crucii Roșii Române. Marina Știrbei, membră a Comitetului Central al CRR, a luat inițiativa de a înființa o escadrilă sanitară, alcătuită din femei pilot. 

Din 1947, ca urmare a preluării conducerii de stat de către Partidul Comunist,  Crucea Roșie Română și-a pierdut autonomia. Pentru o foarte lungă perioada de timp, avea să funcționeze ca o anexă a noilor autorități, în special a celor medicale. Cu toate acestea, Crucea Roșie Română a continuat să-și îndeplinească misiunea și de a-i ajuta pe cei aflați la nevoie.

De-a lungul timpului, Crucea Roșie Română și-a dezvoltat activitatea de pregătire și inervenție în caz de dezastre și accidente. Pe măsură ce România se confrunta periodic cu diferite tipuri de dezastre, cutremurul din 1940, inundațiile din anii 1970-1975 și seismul din 4 martie 1977, Crucea Roșie și-a diversificat operațiunile de ajutorare a oamenilor.

Sfârșitul anului 1989 și anul 1990 au reprezentat pentru Crucea Roșie Română începutul revenirii la misiunea inițială a organizației. Ulterior, a început o perioadă de democratizare și de aliniere la standardele internaționale ale Mișcării de Cruce Roșie și Semilună Roșie. În scurt timp, echipele din cadrul Crucii Roșii Române și toți voluntarii care i s-au alăturat au încercat să se adapteze realităților zilei, făcând eforturi pentru a contribui cu mijloacele specifice la rezolvarea noilor probleme.

În acea perioadă, sediul central al Crucii Roșii din București a devenit un imens dispecerat de recepție și de distribuție a ajutoarelor umanitare trimise în România de organizații naționale și internaționale ale Crucii Roșii și Semilunii Roșii.

Citește și: Ziua Crucii Roșii Române – umanitate, voluntariat, unitate și universalitate

Principalele atribuții ale Societății Naționale de Cruce Roșie din România sunt reglementate de Legea nr. 139/ 1995, Art. 11. și includ:

a) să acționeze în caz de conflict armat, iar în timp de pace să se pregătească și să acționeze, ca auxiliară a autorităților publice, în toate domeniile prevăzute de Convențiile de la Geneva din 1949 și în favoarea tuturor celor aflați în suferință, atât persoane civile, cât și militare;

b) să contribuie la ameliorarea stării de sănătate, la prevenirea îmbolnăvirilor și la alinarea suferințelor prin programe de întrajutorare în beneficiul colectivității;

c) să organizeze, la nivel național sau local, după caz, servicii de ajutoare de urgență în favoarea victimelor dezastrelor, indiferent de cauzele și natura acestora;

d) să recruteze, să instruiască și să pună la dispoziție personalul necesar pentru realizarea misiunii sale;

e) să promoveze participarea copiilor și a tinerilor la activitățile specifice;

f) să autorizeze folosirea emblemei, pe timp de pace, conform legii;

g) să organizeze și să participe la acțiuni internaționale de ajutorare a victimelor, indiferent de cauzele și de natura dezastrelor;

h) să facă cunoscut opiniei publice, în special copiilor și tineretului, acțiunile sale, cât și pe cele ale Mișcării Internaționale de Cruce Roșie și Semilună Roșie, precum și Principiile fundamentale ale Crucii Roșii, idealurile păcii, respectului și înțelegerii între toți oamenii și toate popoarele;

i) să încheie convenții de colaborare și să alcătuiască programe de acțiune comune cu alte societăți sau asociații care desfășoară activități umanitare, cu ministere și alte instituții de specialitate ale administrației publice centrale și locale, în vederea realizării misiunii sale umanitare;

j) să participe, pe baza programelor inițiate de Ministerul Sănătății, la recrutarea donatorilor de sânge, la combaterea unor epidemii și la alte acțiuni benefice pentru cei din jur.

În concluzie, putem spune că oferirea de prim ajutor este importantă și joacă un rol crucial în viața noastră, dar este necesară o pregătire și cunoștințe adecvate pentru a acorda primul ajutor unei persoane rănite sau bolnave. De asemenea, ar trebui ca fiecare persoană să aibă o trusă de prim ajutor în călătorii, în mașină și mai ales în propria casă, întrucât, cel mai mic gest de prim ajutor poate face diferența între viață și moarte.

Sursă imagine: Crucea Roșie România

Ești specialist medical și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.