Există foarte multe unităţi medicale specializate pe anumite ramuri ale medicinei, fiecare dintre ele trebuie să urmeze un protocol propriu de igienizare, ȋnsă, ȋn ceea ce priveşte curăţarea, dezinfecţia şi sterilzarea, regulile sunt comune.
Când vine vorba de sănătate, fiecare dintre noi doreşte să fie ȋngrijit şi tratat la superlativ şi să ȋşi poată relua activitatea ȋn cel mai scurt timp posibil. Dar puţini ştim că un redutabil adversar al sănătăţii este contaminarea cu un agent patogen care să genereze o infecţie care să ne pericliteze viaţa. Şi acest lucru se poate ȋntâmpla chiar acolo unde mergem să ne facem bine: la spital.
În cele ce urmează vom ȋncerca să punctăm câteva din multele aspecte ale procesului de igienă care trebuie prestat ȋn unităţile medicale.
O unitate medicală poate avea mai foarte multe spaţii şi ȋncăperi, cu destinaţii diferite, fiecare dintre ele necesitând condiţii de igienă diferite. Gradul de curăţenie al diferitelor ȋncăperi este ȋn concordanţă cu gradul de asepsie al actelor medicale care se practică acolo.
Citește și Recoltarea de sange: instrumentar si proceduri
În funcţie de exigenţele de igienă, spaţiile unităţilor medicale se pot clasifica ȋn 4 zone:
- Zona 1: spaţii unde nu circulă bolnavi; cerinţele de igienă sunt asemenea cu cele din comunitate
- Zona 2: sectoarele cu bolnavi neinfecţioşi sau care nu au o sensibilitate ȋnaltă
- Zona 3: obiectivul pentru această zonă este de a evita propagarea germenilor la pacienţi foarte sensibili
- Zona 4: ȋn această zonă tehnicile şi metodele de lucru vor tinde să obţină o curăţenie exemplară ȋn interior, dar şi pentru a evita aducerea germenilor dinafară
| Zona 1 | Zona 2 | Zona 3 | Zona 4 |
| Holul de la intrarea principală | Holuri | Pediatrie | Neonatologia |
| Servicii administrative | Ascensoare | Terapie intensivă | Blocul operator |
| Servicii economice | Scările | Urgenţe | Blocul de naşteri |
| Servicii tehnice (de ȋntreţinere) | Sălile de aşteptare | Săli de tratament | Secţii de arşi |
| Aşezăminte pentru persoane vârstnice | Cabinete pentru consultaţii ambulatorii | Saloane | Imunodeprimaţi |
| Maternităţi | Laboratoare | Secţii unde se practică grefe | |
| Unităţi pentru ȋngrijirea persoanelor vârstnice | Radiologie | Secţii de chimioterapie | |
| Secţii medicale | Hemodializă | Secţii de oncologie | |
| Psihiatrie | Reanimare | Secţii de onco-hematologie | |
| Explorări funcţionale | |||
| Sterilizare centrală | |||
| Zona destinată preparării apei sterile | |||
| Grupuri snitare | |||
| Bucătăria |
Curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea prezintă grade progresive ale igienizării şi au fiecare tehnici şi metode de implementare diferite. Prezentându-le progresiv din punctul de vedere al gradului de igienizare, trebuie să ȋncepem cu prima etapă: curăţarea.
Potrivit normelor ȋn vigoare, curăţarea este etapa preliminară obligatorie, permanentă și sistematică în cadrul oricărei activități sau proceduri de îndepărtare a murdăriei (materie organică și anorganică) de pe suprafețe (inclusiv tegumente) sau obiecte, prin operațiuni mecanice sau manuale, utilizându-se agenți fizici și/sau chimici, care se efectuează în unitățile sanitare de orice tip, astfel încât activitatea medicală să se desfășoare în condiții optime de securitate. Această activitate se realizează cu ajutorul produselor de curăţat şi a materialului de ȋntreţinere a curăţeniei.
Produsele de curăţat sunt: săpunuri, detergenţi, abrazive; materialul de ȋntreţinere a curăţeniei presupune: mături, perii, teuri, mopuri, cărucior pentru curăţenie, cărucior pentru spălarea pavimentului, aspirator, mănuşi, lavete, torşoane, bureţi abrazivi. Ca tehnici de curăţat amintim: măturatul umed si spălatul; drept metode enumerăm: prin ȋmpingere, prin pivotare, metoda celor două găleţi.
Pentru estimarea calităţii actului de curăţare, responsabilii cu igiena vor face evaluarea rezultatului. În timpul epidemiilor sau ȋn cadrul supravegherii infecţiilor ȋn secţiile de risc, evaluarea presupune recoltarea de probe de mediu şi analiza acestora.
Citește și Mobilier şi instrumentar stomatologic – partea I
Dezinfecţia este procedura de distrugere a majorității microorganismelor patogene sau nepatogene de pe orice suprafețe (inclusiv tegumente), utilizându-se agenți fizici și/sau chimici. Este procedura care se aplică numai după curățare și este urmată de clătire, după caz. Excepția este reprezentată de situația în care suportul care trebuie tratat a fost contaminat cu produse biologice. În această situație prima etapă este de dezinfecție, apoi se realizează curățarea urmată de încă o etapă de dezinfecție și clătire, după caz.
Poate fi de trei tipuri:
- dezinfecție de nivel scăzut – procedura de dezinfecție prin care se realizează distrugerea majorității bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi și a unor virusuri, fără acțiune asupra micobacteriilor, sporilor de orice tip, virusurilor neanvelopate și a mucegaiurilor;
- dezinfecție de nivel intermediar (mediu) – procedura de dezinfecție prin care se realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, a fungilor, a micobacteriilor și a virusurilor, fără acțiune asupra sporilor bacterieni;
- dezinfecție de nivel înalt – procedura de dezinfecție prin care se realizează distrugerea bacteriilor în formă vegetativă, fungilor, virusurilor, micobacteriilor și a majorității sporilor bacterieni; această formă de dezinfecție se poate aplica și dispozitivelor medicale reutilizabile, destinate manevrelor invazive, și care nu suportă autoclavarea.
Tipurile de dezinfecţie sunt:
- prin căldură uscată sau flambare (utilizată exclusiv în laboratorul de microbiologie)
- prin căldură umedă (se utilizează numai în cazul spălării automatizate a lenjeriei și a veselei, cu condiția atingerii unei temperaturi de peste 90 grade C)
- cu raze ultraviolete (indicată în dezinfecția suprafețelor netede și a aerului în boxe de laborator, săli de operații, alte spații închise, pentru completarea măsurilor de curățare și dezinfecție chimică.)
- prin mijloace chimice (se realizează prin utilizarea produselor biocide ȋncadrate ȋn grupa principală I, tip de produs 1 şi 2;
Tipul 1 se foloseşte pentru:
- dezinfecția igienică a mâinilor prin spălare
- dezinfecția igienică a mâinilor prin frecare
- dezinfecția pielii intacte
Tipul 2 se foloseşte pentru:
- dezinfecția suprafețelor
- dezinfecția manuală a dispozitivelor medicale, dezinfecția prin imersie, dezinfecția la mașini automate
- dezinfecția lenjeriei/materiale moi)
Alegerea metodei de dezinfecție și/sau sterilizare pentru suprafețe, instrumentar și echipamente trebuie să țină cont de categoria din care acestea fac parte:
- critice – cele care vin în contact cu țesuturile corpului uman sau penetrează țesuturile, inclusiv sistemul vascular, în mod normal sterile.
- semicritice – care vin în contact cu mucoase intacte și nu penetrează bariera tegumentară, cu excepția mucoasei periodontale sau pielea având soluții de continuitate.
- noncritice – care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin în contact numai cu pielea intactă a acestuia. Aceste dispozitive trebuie să fie curățate și trebuie aplicată o dezinfecție scăzută.
Gradul cel mai ȋnalt al dezinfecţiei presupune ȋnlăturarea de pe anumite suprafeţe a tuturor microorganismelor, acest lucru transformă acea suprafaţă ȋntr-una sterilă.
Sterilizarea este necesară pentru orice material medical şi chirurgical care trebuie să fie utilizat în condiţii de asepsie strictă.
Ea face parte din categoria procedurilor speciale, ale cărei rezultate nu pot fi verificate integral prin controlul final al produsului, trebuind să fie supusă validării, supravegherii bunei funcționări, precum și asigurării unei păstrări corespunzătoare a materialelor sterilizate.
Pentru sterilizare se utilizează fie metode fizice (utilizarea căldurii uscate sau umede, utilizarea radiaţiilor ultraviolete, a radiaţiilor gamma sau a electronilor acceleraţi) fie metode chimice (aplicarea unui produs chimic lichid sau gazos).
Organizarea activității serviciilor de sterilizare cuprinde:
– circuitul de colectare, recipientele și mijloacele de transport pentru dispozitivele murdare, nesterile;
– asigurarea ariei de curățare în vederea diminuării încărcăturii microbiene și eliminării încărcăturii organice și a biofilmului de pe dispozitivele medicale;
– verificarea stării de funcționare a aparaturii;
– spațiul curat pentru inventarierea și împachetarea dispozitivelor medicale;
– sterilizarea propriu-zisă și sistemul de control al procesului;
– procedurile de control și marcare a produselor finite;
– tratarea neconformităților;
– înregistrarea și arhivarea datelor privind parcursul procesului;
– circuitul de stocare, distribuție, transport la utilizatori;
– instruirea personalului;
Citește și Mobilier şi instrumentar stomatologic – partea a II-a
Toate etapele de igienizare presupun folosirea echipamentelor de protecţie, după caz. Acestea sunt doar trei etape ale ciclului de decontaminare la care este supus orice material sau instrument folosit in instituţiile sanitare.
Toate aceste etape sunt obligatorii pentru ca orice act medical să se poată face ȋn condiţii de siguranţă şi a pacientului şi a personalului din sistemul sanitar.
Sunt paşi simpli şi uşor de aplicat de care trebuie să ţinem cont pentru bunul mers al lucrurilor, mai ales în această perioadă dificilă. Normele de igienizare şi sterilizare, individuale şi de grup, ne pot salva viaţa.
Scriu in speranta ca pot face lumea mai buna oferind informatii competente. Sunt convinsa ca informatia de calitate este sinonima cu educatia si poate schimba in bine mentalitati si destine.