INTERVIU | Sîrghei Ioana, studentă la psihologie

Numele meu e Sîrghei Ioana, am 27 de ani și sunt studentă în anul III la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației. Iubesc psihologia și scrisul. Consider că viața este un dar, iar fiecare om a venit pe acest Pământ pentru a experimenta tot ceea ce are nevoie pentru a evolua, însă acest lucru depinde de liberul arbitru al fiecăruia. 

1. Pentru început, aș vrea să îmi spui câteva cuvinte despre pasiunea pentru psihologie.

Nu pot spune în ce moment a luat naștere interesul meu pentru psihologie. Cred că a izvorât din nevoia de a mă înțelege mai mult, de a înțelege oamenii, de a avea un răspuns la întrebarea „de ce?”. Am știut, pur și simplu, că în direcția asta trebuie să mă îndrept. Îmi amintesc că în anul întâi de facultate, o profesoară a spus: „Drumul vostru către psihologie a început cu mult timp înainte ca voi să vă înscrieți la această facultate”. Și rezonez mult cu ideea aceasta. De fiecare dată când învăț ceva nou cu privire la acest domeniu, inima mea vibrează de bucurie. Cred că asta înseamnă pasiune.

2. Ai o definiție personală a PSIHOLOGIEI?

Aș descrie psihologia ca fiind arta de a coborî în adâncurile ființei tale. Iar atunci când faci asta, te poți înălța către un scop, un sens și o viață trăită conștient, o viață mai împlinită. Prin intermediul psihologiei pusă în practică, evoluezi. 

3. Ce te-a făcut să urmezi această facultate?

Greutățile și traumele prin care eu am trecut, însă motivația aceasta a fost inconștientă. Prima dată când am afirmat că mi-aș dori să studiez psihologia, eram în clasa a zecea. Nu știam de ce voiam asta. După ce am terminat liceul, am fost plecată timp de șase ani din România. Inițial am avut intenția de a studia orice, numai să urmez o facultate, așa că am încercat diferite cursuri. Însă ori am renunțat pe parcurs, ori am primit răspunsuri negative la înscriere. Și apoi am simțit, pur și simplu, ca fie studiez psihologia, fie nimic altceva. Toate ușile care mi s-au închis de-a lungul timpului, m-au îndreptat spre această facultate. Cred și simt că este cea mai bună decizie pe care am luat-o.

4. Ce anume te motivează să continui?

Atunci când iubești ceva, poți să depășești piedicile și să înfrunți coborâșurile. Ți le asumi și nu renunți. 

5. Cum s-a schimbat percepția ta despre studiu după primul an de facultate? Ce ți s-a părut greu, sau diferit față de liceu?

La mine e o poveste puțin altfel, fiindcă au fost șase ani de pauză de la sfârșitul liceului până la începerea facultății. Dacă ar trebui să fac o comparație între cele două, ar fi că la facultate am mers cu plăcere la cursuri, în timp ce atunci când eram la liceu mergeam pentru că trebuia.

Citește și: INTERVIU | Cristina Dimitrescu, psiholog clinician si psihoterapeut:

6. Cum este relația de comunicare cu profesorii tăi de la facultate? Ce ai dori să se îmbunătățească și ce apreciezi cel mai mult?

Am întâlnit profesori minunați, care sunt pasionați de profesia pe care au ales-o și împărtășesc informații utile. Însă există și câțiva profesori care abuzează de funcția lor și fie ne fac să alergăm după o notă, iar apoi nu rămânem cu nicio informație, fie se consideră superiori studenților. Asta îmi displace. În Suedia, de exemplu, acolo unde am locuit timp de 4 ani înainte de a mă întoarce în România, există o relație de prietenie și respect reciproc între profesori și elevi/studenți. Mi-ar plăcea să fie la fel și aici. 

7. Ce calități trebuie să îndeplinești pentru a deveni un psiholog cât mai bun?

Din punctul meu de vedere, cred că e important să fii o persoană autentică, empatică și să îți dorești să fii lângă oameni în procesul lor de vindecare sau de dezvoltare. Pe lângă asta, e esențial ca înainte de a deveni psihoterapeut, să treci printr-un proces terapeutic, astfel încât să te cunoști și să fii bine cu tine, să te accepți și să te iubești, să îți rezolvi rănile și relațiile cu ceilalți ș.a.m.d.

8. Care dintre următoarele medii consideri că este mai potrivit pentru a se cunoaște omul mai bine: contacte interpersonale, experiențe culturale, proiecte și activități?

Cred că toate cele menționate pot fi folositoare atât timp cât o persoană are intenția de a se cunoaște pe sine și conștientizează cine și cum este în relație cu ceilalți. Aș mai adăuga terapia individuală, grupuri și workshop-uri de dezvoltare personală.

9. Ce înseamnă o carieră de succes pentru tine?

Pot spune ce nu înseamnă o carieră de succes. Eu am avut diverse locuri de muncă în ultimii ani pentru a mă putea întreține. M-au extenuat fizic și sufletește, mă făceau să mă simt foarte nefericită și neîmplinită, iar atunci când mergeam la muncă, îmi simțeam inima grea. Este îngrozitor să faci timp de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, o activitate care nu îți place. Te gândești mereu la a-ți da demisia. Cred că o carieră de succes presupune opusul celor menționate anterior. 

10. Ai putea să ne recomanzi o carte sau mai multe din domeniul psihologiei pe care ar trebui să le citim și care crezi că ne pot învăța ceva special?

Am citit recent o carte foarte bună, pe care o recomand cu drag: Privind înăuntru, scrisă de Petronela Rotar. Mai recomand Darurile imperfecțiunii scrisă de Brene Brown și cărțile scrise de Irvin Yalom. 

11. Ce sfat ai pentru cei care vor să aleagă acest domeniu, al psihologiei?

Nu am vreun sfat, însă cred că nu întâmplător apare această dorință și interesul de a studia psihologia (valabil și pentru orice alt domeniu). Nu toți oamenii doresc să fie psihologi, medici, arhitecți ș.a.m.d. Dacă există o dorință, atunci există și o cale. Sau cum spune Paulo Coelho, „Când dorești ceva cu adevărat, vrei pentru că această dorință s-a născut în sufletul Universului. Este misiunea ta pe Pământ.” Așadar, îți asumi coborâșurile și greutățile drumului și pășești spre menirea ta.

Citește și: INTERVIU Daniela Dumitrescu, psiholog clinician şi terapeut acreditat în metoda ESPERE

Daniela Eremia

Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.