Sfaturi de la rezidenti: de ce sa alegi ATI?

Anestezia si Terapia intensiva face parte din  specialitatile medicale extrem de solicitante, atat fizic cat si psihic. Am incercat sa iau legatura cu medici rezidenti pe aceasta specialitate, insa de fiecare data cand am apelat la ei, erau de garda. Inainte de toate as vrea sa exprim parerea personala fata de acesti oameni, care au ales sa-si sacrifice o buna parte din viata personala in favoarea spitalului. Eforturi care sunt de prea putine ori apreciate.

In putinele pauze Andra Bercan, medic rezident an 2 si Emanuel Moisa, medic rezident an 1, au reusit sa contureze o imagine de ansamblu, pe baza experientelor personale acumulate, acestei specializari.

1.De ce v-ati ales aceasta specializare?

Andra:

Sunt medic rezident anul II in specialitatea  Anestezie si Terapie Intensiva.  De ce am ales ATI? Grea intrebare. Am oscilat mult timp intre ATI si cardiologie.  In final, am ales-o pe prima pentru ca mi s-a parut ca imi ofera o perspectiva unica asupra pacientului.  Pe de o parte, medicul ATI are o abordare holistica (chiar trebuie sa stii de toate).  Pe de alta parte, Terapia Intensiva  se apropie cel mai mult de dezideratul medicinei personalizate.

Emanuel:

Sa zic replica aceea: “Nu eu am ales Anestezia si Terapia Intensiva, ci ea m-a ales pe mine.”? As putea zice ca ne-am ales reciproc si oricat de cliseistic ar suna, a fost “dragoste la prima vedere”. Eram in practica de vara, dupa ce finalizasem anul II, pe sectia de Cardiologie a Spitalului Clinic de Urgenta Bucuresti, cunoscut de cei mai multi ca Floreasca. Medicul indrumator la acea practica era domnul dr. Alexandru Scafa Udriste – un medic caruia ii port o deosebita consideratie pentru ca este primul care m-a invatat cum sa fac o anamneza si o prezentare de caz. Sa revenim. Am venit intr-o garda a domnului doctor Scafa, iar dumnealui ne-a recomandat ca peste noapte sa stam in UPU. La un momentdat a fost adus un pacient tanar de 32 ani, in stare critica, detinut din penitenciarul Jilava. Era un consumator cunoscut de substante ilegale, iar acesta era un alt episod in care isi administrare o supradoza. Dupa ce a fost stabilizat, s-a realizat admisia in sectia Anestezie si Terapie Intensiva. De curiozitate, impreuna cu ceilalti colegi am mers cu pacientul in ATI, iar cand am vazut “peisajul”, s-a produs si magia. Am vazut saloanele de politrauma si cum tot personalul realiza multiple manevre, iar totul urma o maniera foarte rapida. Intelegeam inca de atunci ca fiecare minut este important pentru supravietuirea pacientului din Terapie Intensiva. Atunci mi-am zis: “Acesta este locul in care imi doresc sa fiu!”.

2. Unde lucrati in prezent?

Andra:

In prezent lucrez in cadrul clinicii ATI de la Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti.  Am norocul sa lucrez alaturi de doctori care ne-au considerat (pe mine si pe colegii mei) medici si nu scribi. Partea teroretica are un rol esential in specialitatea mea, dar partea practica este cea care te ajuta sa ajungi cu pacientul in punctul  in care o poti pune in valoare pe prima. Din fericire, oamenii cu care lucrez au fost mereu deschisi in a-mi arata cum se executa o anumita manevra. Iar cand am avut nelamuriri de ordin teoretic, am discutat cazurile sau am  cautat impreuna un articol.

Emanuel:

In prezent sunt rezident in specialitatea Anestezie-Terapie Intensiva la Spitalul Universitar de Urgenta Elias din Bucuresti. Aici am inceput sa imi petrec cele mai multe zile si nopti din anul IV si pana in prezent. Am participat la proiectul POSDRU care presupunea trei saptamani de practica la ATI. Asa am ajuns sa ii cunosc pe dr. Ionut Dinu si dr. Denisa Nitu, proaspat medici specialisti ATI pe atunci. Au fost acei oameni de care am avut nevoie ca student – prietenosi, plini de energie si cunostinte si cel mai important, deschisi si mereu disponibili sa ma invete. Ei sunt primii mei mentori si cu ei imi petreceam si cate 3-4 nopti pe saptamana la Elias. Am legat nu doar o relatie medic-student, ci una de prietenie. Lor le sunt recunoscator pentru acele multe cunostinte pe care le-am dobandit pana la inceperea Rezidentiatului.

De asemenea, le sunt profund recunoscator si doamnei asist. univ. dr Madalina Dutu si domnului conf. dr Dan Corneci. Cu dumnealor am ales sa imi realizez lucrarea de licenta, iar aceea a fost o experienta cel putin benefica in ceea ce priveste activitatea de cercetare. Actual, sunt rezident sub indrumarea domnului conf. dr. Dan Corneci. Nu doar dumnealui, ci tuturor medicilor, asistentilor, infirmierilor si brancardierilor din acest colectiv le sunt recunoscator pentru ca de la fiecare am avut de invatat si toti m-au acceptat inca de cand eram “Emi Studentul”.

Fiecare spital prezinta avantaje si dezavantaje, insa sunt in masura sa va povestesc doar despre spitalul in care imi realizez pregatirea. La Elias, echipa este una tanara, iar atmosfera este una destul de relaxata si pozitiva. Medicii sunt dispusi sa te invete, fiecare dupa propriul stil. Exista niste curbe de invatare in tot ceea ce facem, iar la Elias rezidentii sunt incurajati sa se autodepaseasca constant si fiecare sa termine rezidentiatul fiind sigur de specialitatea pe care o va practica. ATI-ul este o specialitate foarte versatila, iar faptul ca lucram cu multi medici si facem parte din echipe diferite in mod constant, reprezinta un avantaj, deoarece de la fiecare inveti si “furi” tehnici noi, pana ajungi sa te modelezi tu. Evident, de la fiecare persoana cu care venim in contact invatam ce sa facem, iar uneori, ce sa nu facem.

3. Care sunt avantajele specializarii pe care ati ales-o?(program, garzi, parte financiara, viata personala vs timp petrecut in spital, grad de dificultate)

Andra:

In ceea ce priveste programul, el este unul incarcat spre foarte incarcat. Urgente apar oricand, nu doar in timpul programului stabilit. Si odata ce te-ai implicat la un caz, nu poti sa il abandonezi pentru ca ai depasit ora “X”. Garzile sunt solicitante, atat fizic, cat si emotional. Este foarte greu sa iti mai pastrezi concentrarea la 4 dimineata, cand esti treaz de peste 20 de ore. Dar e necesar, caci pacientii cu care lucrez sunt fragili, iar miza este de cele mai multe ori viata.

In contextul acesta, e important sa ai in jurul tau un sistem de suport (familie, prieteni, colegi).  Incarcatura emotionala este uriasa. Cei mai multi dintre pacienti petrec saptamani de-a randul in sectia noastra. Ajungi sa le cunosti familia si viata, fara sa fi apucat sa le vorbesti vreodata direct. E greu cand se duc. Reversul medaliei e multumirea pe care o simti când trimiti acasa un pacient pe care il credeai pierdut.

Din punctul de vedere financiar, salariile sunt ceva mai mari decât ale colegilor din alte specialitati, dar asta nu mi se pare un motiv pentru care ar trebui sa alegi ATI. Un avantaj real il constituie insa numarul posturilor disponibile atât in sistemul de stat, cât si in cel privat. Nu stiu care sunt conditiile din sistemul privat, nu am lucrat decat in cel de stat, dar stiu ca ATI-ul este o specialitate cu un deficit mare de medici, ceea ce inseamna ca sunt sanse mari sa nu fii  somer dupa cei 5 ani de rezidentiat.

Emanuel:

Voi fi subiectiv si voi zice ca ATI-ul este cea mai frumoasa specialitate. Pentru mine asa si este, insa este o specialitate foarte grea sau cum zicea unul dintre mentorii mei, dr. Narcis Tanase, “E o viata de om!”. Este o specialitate care iti cere mult din timp, inclusiv din cel liber. Se lucreaza intr-un ritm alert, iar gravitatea cazurilor impune o coordonare foarte buna intre gandirea clinica si realizarea manevrelor invazive ce au ca scop asigurarea suportului vital avansat. Aceste manevre pot fi deseori foarte dificile, iar de ele depinde viata pacientului. Astfel, aceasta coordonare fast thinking-fast acting se dezvolta in timp si necesita multa practica, rabdare, asumarea limitarilor si esecurilor. Important este sa fii constant incurajat, obiectiv si sa stii cand sa soliciti ajutorul, dar sa iti poti accepta si greselile. Din pacate, o greseala poate insemna viata unui om, uneori.

Volumul de munca este mare, la fel si numarul garzilor, ca in orice Spital Universitar de Urgenta, cu precadere in specialitatea noastra, iar aici, in niciun caz nu pun mai prejos celelalte specialitati. Noi avem avantajul de a lucra cu toate specialitatile, fie ele chirurgicale sau medicale, dintr-un spital, iar buna cooperare cu acestea este esentiala. ATI-ul este o specialitate in care cele doua dintre cuvintele cheie sunt: echipa si prioritizarea.

Salariul este unul bun pentru nivelul de trai din tara noastra. Desigur, nu toti primim sporul acordat de spitalul in care ne realizam pregatirea si apar discrepante intre colegi, insa legea ii acopera pe cei care acorda astfel salariile si ar trebui sa stim sa ne cerem drepturile mai bine. Cat despre viata personala, depinde ce isi doreste fiecare pentru el/ea. Unii isi doresc copii, timp liber mult cu familia, pe cand altii au o viata de familie sacrificata sau, efectiv, nu isi doresc copii sau un partener de viata. Niciuna dintre alegeri nu este de judecat. Fiecare traieste dupa bunul plac. Eu, cel putin, am timp pentru viata privata si incerc sa ma bucur de ea pe cat posibil.

4. Ce sfaturi aveti pentru viitorii rezidenti? Le-ati recomanda specializarea dumneavoastra?

Andra:

ATI-ul este o specialitate care trebuie facuta cu pasiune. Stiu ca suna cliseic, dar acesta este adevarul. Noptile pierdute, stresul si responsibilitatea pe care o ai la fiecare pas nu pot fi compensate de partea financiara. Asta ca sa nu mai vorbesc despre riscul de malpraxis.

Daca iti place, este o specialitate extrem de orfentanta, din toate punctele de vedere. Daca nu esti dispus sa faci si niste sacrificii personale, poate ca altundeva o sa iti gasesti calea.

Emanuel:

Pe proaspetii rezidenti ii felicit pentru alegerea facuta si sper sa fie fericiti cu aceasta, la fel cum sper ca fiecare a ales in cunostinta de cauza si asumat. Pe cei care urmeaza sa sustina examenul de Rezidentiat, ii incurajez sa isi aleaga ceea ce isi doresc cu adevarat, o specialitate pe care sa o iubeasca si sa o practice cu drag. Cred ca este foarte important sa avem o meserie care ne aduce si bucurii, pentru ca Medicina ne aduce si multe tristeti, cu atat mai mult intr-un sistem de sanatate deloc apropiat de ideal. Daca vei practica o specialitate pe care nu o iubesti, vei dezvolta multe frustrari care te vor face nefericit, iar aceasta nefericire va defula in colegii de la spital si in pacienti, un fapt indezirabil.

Celor care doresc sa isi aleaga specialitatea Anestezie-Terapie Intensiva, le transmit sa mearga intai pe o astfel de sectie si sa vada ce inseamna cu adevarat, iar apoi sa cantareasca onest daca considera ca o pot practica. Nivelul crescut de dificultate, solicitarea fizica si psihica sunt foarte mari, iar alegerea ar trebui sa fie una asumata. Ma bucura faptul ca devine o specialitate de top si proaspetii rezidenti “se lupta”, cel putin in Bucuresti, pentru un loc sau post pe ATI.  Le urez succes si le stau oricand la dispozitie cu un sfat sau orice considera ca au nevoie.

 

Daca vrei sa fii la curent cu cele mai noi oportunitati de cariera si noutati din domeniul medical, fa-ti un cont Gratuit in doar 5 minute aici.