Lect. univ. dr. Miruna Stan este, în prezent, cadru didactic la Facultatea de Biologie a Universității din București și cercetător științific gradul III în cadrul Departamentului de Biochimie și Biologie Moleculară a Platformei de cercetare în biologie și ecologie sistemică.
Pregătită în domeniul Biochimiei, cu precădere în Metabolismul tisular, Toxicologia moleculară și Interacțiile dintre nanomateriale și macromolecule, cu o bogată experiență practică în numeroase proiecte de cercetare naționale și internaționale, Miruna Stan este autor și co-autor a peste 50 de articole publicate în jurnale și cărți de specialitate apărute la edituri prestigioase precum Elsevier, Wiley și Springer.
Povestiți-ne un pic despre dumneavoastră și parcursul dumneavoastră profesional! (realizări profesionale/premii/recunoaşteri/participări memorabile/rezultate) Care au fost paşii până la statutul de cercetător în domeniul biochimiei?
Am urmat parcursul firesc al instruirii educaționale disponibile în România. După cursurile Facultății de Biologie, au urmat cei doi ani ai Masterului de Biochimie și Biologie Moleculară, apoi Doctoratul în Biologie finalizat în 2015. Bineînțeles, lucrurile nu s-au oprit aici, și am început un postdoctorat în Inginerie Chimică.
Odată cu acești pași au venit și competițiile de proiecte de cercetare, atât cele naționale, cât și cele internaționale, care au avantajul includerii de tineri masteranzi și doctoranzi în componența echipei. Așa am intrat și eu în circuit, în anul 2011, participând la desfășurarea unui proiect internațional, în calitate de asistent cercetare.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră meseria de cercetător?
A fi cercetător înseamnă pentru mine să ai permanent motivația de a descoperi lucruri noi, de a fi inovativ chiar și în cele mai neprietenoase împrejurări… să găsești răspunsuri la întrebări care pe moment par inaccesibile și să transformi o întreagă ipoteză în dovezi științifice reprezintă esența acestei meserii, indiferent de domeniu.
Ce v-a motivat să alegeți facultatea pe care ați făcut-o și să continuați în această profesie?
Totul pornește de la pasiune, cu cât mai multă dăruire, cu atât mai multe roade vor veni de la sine. Fiind pasionată de biologie încă din gimnaziu, am continuat să “hrănesc” această sete de cunoștere a lumii vii și în liceu, participând la olimpiadele școlare naționale.
Alegerea Facultății de Biologie din cadrul Universității din București a venit natural, fiind opțiunea ideală pentru a dobândi o multitudine de cunoștințe din domeniile științelor vieții, precum biochimia, biologia moleculară, microbiologia sau imunobiologia. Pot afirma că dăruirea și profesionalismul desăvârșit al profesorilor din cadrul acestei facultăți au accentuat pasiunea pentru biochimie și m-au influențat decisiv în alegerea profesiei de cercetător și cadru didactic universitar.
Care au fost cele mai dificile decizii profesionale din ultimii ani? Credeți că reușiți să luați întotdeauna deciziile corecte?
Aș putea spune că cea mai dificilă decizie a fost dacă să plec definitiv din România. Însă, am ales să rămân în țară pentru a pregăti viitorii cercetători biochimiști români. Am ales să fac mai multe stagii de cercetare în afara țării, și anume, în laboratoare din Elveția, Franța, Germania și Portugalia, punând în balanță condițiile de lucru, de viață, dar și satisfacțiile și distanța față de familie.
Am ales să continui în țară, pentru că și în România sunt condiții pentru o cercetare de prestigiu, chiar dacă ne lovim de multe obstacole peste care nu am fi dat în străinătate, însă un succes obținut în condiții mai vitrege arată perseverența, tenacitatea și mai ales ingeniozitatea cercetătorului.
Aveți pregătire în domeniul biologiei, ce v-a făcut să continuați atât pe partea de cercetare cât și pe cea academică?
Având șansa de a desfășura partea de cercetare în cadrul facultății de-a lungul studiilor de masterat și de doctorat, am interacționat cu studenții din ciclul licenței în cadrul lucrărilor de laborator și stagiilor de practică aferente lucrărilor de licență. Așa am descoperit și pasiunea de formator, fiind dornică să împărtășesc cunoștințele și celorlalți, precum și dorința de cercetare în domeniul biochimiei.
După câți ani sunteți de părere că te poți considera specialist într-un anumit domeniu?
Potrivit ar fi ca ceilalți din comunitatea științifică să te considere un specialist în domeniul ales. Cu precădere, cercetătorii sunt caracterizați de o puternică modestie, fiind concentrați pe demontarea misterelor care nu vor să se lase pătrunse așa ușor. Recunoașterea internațională ca specialist în domeniu survine mai ales după ce reușești să valorifici rezultatele muncii depuse în laborator prin publicații, după ce ideile formulate în propuneri de proiect obțin finanțare de la autoritățile competente.
Pe lângă participarea ca student la formele de învățământ corespunzătoare, ca cercetător trebuie să ai în vedere ca rezultatele muncii tale să fie făcute cunoscute întregii comunități științifice, acumulând astfel experiență, recunoaștere și un curriculum vitae care poate deveni cea mai bună oglindă a timpului petrecut în laboratorul de cercetare.
Ce credeți despre formarea continuă, participarea la conferințe, congrese, work-shop-uri, simpozioane, etc?
Formarea continuă este esențială pentru un cercetător. Tot timpul trebuie să fie la curent cu ultimele noutăți, teorii și interpretări, să urmărească revistele importante și să coreleze propria activitate desfășurată cu cele mai recente descoperiri. Bineînțeles, volumul de publicații per zi depășește capacitatea de analiză a unui singur cercetător, de aceea, e ideal să se poată lucra în echipă și să se participe la diferite forme de manifestare științifică, precum simpozioanele și congresele, unde poți asculta și pune întrebări în timp real celorlalți cercetători. Orice descoperire este făcută mai ales pentru ca ceilalți să poată folosi rezultatele.
Cât de mult contează inovația în domeniul în care activați?
Cercetarea însăși înseamnă inovație, indiferent de domeniul ales. Biochimia este un instrument extraordinar, ce are nevoie de multe idei inovative pentru a putea explora profunzimile lumii vii. Nu ne rămâne decât să fim excesivi de curioși și ambițioși pentru a fi inovativi în oricare dintre domenii.
Cine dictează direcția în care se îndreaptă o anumită cercetare? Există un organism care comandă o cercetare sau cercetătorul este liber să aleagă?
Ideal este ca cercetătorul să își poată alege direcția de cercetare în funcție de ultimele descoperiri, precum și în funcție de cunoștințele, abilitățile sale practice și de infrastructura laboratorului din care face parte. În primul rând, ideile cercetătorului apar după o meticuloasă documentare a informațiilor disponibile în domeniul ales, formându-se ipoteze de lucru și alegându-se metodele științifice potrivite pentru investigare. Apoi, întreagul plan devine o „poveste” ce se transcrie într-o propunere de proiect științific ce va fi evaluată de experți din domeniul respectiv, în cadrul unei competiții, pentru a putea fi finanțată cercetarea propusă.
Citește și 4 femei din domeniul medical, care au schimbat lumea!
Cât de importantă este abordarea interdisciplinară în cercetare? Ce domenii/arii/specializări conlucrează cel mai bine?
Personal, îmi place să colaborez foarte mult cu alți cercetători din domenii diferite și consider că doar așa poți oferi o perspectivă cât mai de ansamblu asupra ipotezei de lucru formulate.
Este extrem de important să reușești o abordare interdisciplinară în cercetare, întrucât anumite aspecte practice nu le poți soluționa doar cu setul de metode aferent unui anumit domeniu. Spre exemplu, biochimia merge mână în mână cu chimia și fizica, dar are nevoie și de abordări bioinformatice, pentru a simula interacțiile dintre molecule, și matematice, pentru a definitiva statistica experimentelor.
De asemenea, cercetările de biochimie aplicată au nevoie și de o abordare medicală, precum și de una inginerească, dacă vorbim de obținerea unor dispozitive medicale.
Cât de importante sunt cercetările în contextual actual (al pandemiei, rasismului și nu numai) și în ce domeniu sunt cel mai relevante?
În mod cert, cercetările efectuate în contextul ultimelor probleme cu care ne confruntăm pe plan mondial au o însemnătate deosebită pentru îmbunătățirea calității vieții și pentru înlăturarea piedicilor care apar în desfășurarea normală a activităților curente.
Domeniul medical și cel sociologic sunt cu siguranță cele mai relevante domenii asupra cărora se răsfrânge importanța acestor cercetări. Rămâne însă de văzut dacă se vor putea aplica suficient de rapid metode de validare a noile descoperiri în contextul unei rapidități exacerbate a apariției noilor informații.
De cele mai multe ori, calitatea studiilor științifice nu este dată doar de fenomenul descoperit, ci de eforturile depuse pentru a îl confirma, care nu ar trebui să lipsească niciodată.
Citește și Noi descoperiri care influențează munca biologilor
Ne puteți spune câteva cuvinte despre cele mai recente descoperiri ale dumneavoastră și la ce lucrați în prezent? În ce direcție se îndreaptă munca depusă?
M-am axat în principal pe studiul efectelor biologice induse de diferite tipuri de nanoparticule și materiale destinate folosirii în scopuri biomedicale, precum implantologie, inginerie tisulară, oncologie, terapie antimicrobiană și diagnostic imagistic.
Folosind o abordare interdisciplinară împreună cu mai mulți colegi din domenii diferite, am reușit să evidențiem comportamentul diferitelor tipuri de nanoparticule în medii fiziologice. Rezultatele obținute (Stan et al., Sci. Rep. 2018, 8:5289) au o importanță deosebită în ceea ce privește transportul acestor particule de dimensiuni nanometrice de-a lungul barierelor biologice, precum cea tegumentară, intestinală (Strugari et al., Nanomaterials 2019, 9:5) sau pulmonară, întrucât tot timpul suntem asaltați de impactul acestor particule.
În prezent, abordez mai multe direcții de cercetare, țintind aspecte legate de toxicitatea poluanților din mediul acvatic, succesul materialelor textile modificate chimic pentru tratarea afecțiunilor dermatologice și dezvoltarea unor modele in vitro celulare tridimensionale adaptate la studiul nanomaterialelor.
Cât de importantă considerați că este recunoașterea pentru un cercetător?
Recunoașterea pentru un cercetător reprezintă încununarea muncii sale și a eforturilor depuse pentru evidențierea anumitor concepte, teorii sau mecanisme. În prezent, recunoașterea se traduce prin vizibilitate internațională care ar trebui să ofere cercetătorului o poziție superioară în lumea științifică, atât în procesul aplicațiilor pentru susținere financiară, dar mai ales pentru atestarea expertizei și validarea rezultatelor și produselor oferite.
Chiar dacă este extrem de importantă această recunoaștere, nu toți o vor primi la momentul cuvenit, și aici sunt binecunoscute cazurile marilor cercetători precum Gregor Mendel, Ludwig Boltzmann sau Rosalind Franklin.
Considerați că în România cercetătorii sunt apreciați la adevarata lor valoare? Ce faceți dumneavoastră în acest sens?
Cu siguranță nu sunt apreciați la adevărata lor valoare, însă acest lucru se întâmplă și în restul țărilor din întreaga lume. Prin urmare, nu putem blama societatea românească pentru acest inconvenient. Aș înclina să cred că totuși nu poate exista un sistem de valori perfect care să certifice adevărata valoare a cercetării, și implicit a cercetătorilor, în contextul unei abundențe de noi descoperiri și unui flux continuu de informații și validări/invalidări.
Consider că adevărata apreciere trebuie să se răsfrângă asupra rezultatelor cercetării și nu asupra cercetătorului, până la urmă descoperirile dăinuie, nu oamenii din spatele lor.
Cât de importantă considerați că este integrarea profesională, mai ales în ceea ce privește femeile? Este mai dificil pentru o femeie să activeze în acest domeniu?
În momentul de față s-a diminuat considerabil diferența dintre ponderea bărbaților și cea a femeilor care activează în cercetare. Personal, nu m-am lovit niciodată de aspecte ce țin de discriminarea de gen, comunitatea științifică din care fac parte oferind toate condițiile pentru integrarea completă din punct de vedere profesional. Consider că egalitatea de șanse funcționează destul de bine în domeniul cercetării în biochimie, femeile reușind să se adapteze extraordinar la munca de laborator și la viața de familie în același timp.
Care credeți că sunt cele mai necesare resurse profesionale? Dacă s-ar putea, de ce anume ați dori să beneficiți mai mult (sprijin financiar, susținere mediatică, aparatură de ultimă generație, cursuri de specializare, anumite substanțe, colegi/personal calificat ș.a.m.d)?
Tot ce ați enumerat este dorit în laboratorul de cercetare. Ar fi ideal ca toate acestea să fie din abundență, poate ar fi cazul cercetării ideale, fără neajunsuri, însă nu știu unde este posibil așa ceva, întrucât restricții și hazarde pot apărea oricând și oriunde. Este bine să dispui cu măsură din fiecare, așa cum și în viață totul se găsește în echilibru. Aș putea face o paralelă și să spun că oricâte resurse profesionale ai avea, dacă nu ai motivația și inspirația necesare, restul sunt de prisos.
Ce sfat ați oferi unui cercetător aflat la început de drum (student, proaspăt absolvent sau în primul an de activitate profesională)?
În primul rând să conștientizeze că un cercetător nu este deloc un om normal! Trebuie să fie conștienți că vor fii prinși de o multitudine de idei, ipoteze, obsesii, entuziasm, neliniști, panică. Pe lângă motivație, ambiție și voință, e important ca tot timpul să tindă către adevăratul cercetător de succes care, cuprins de revelația științifică, scapă de orice frustrări și continuă să își finalize munca și să își modeleze ireversibil personalitatea, cercetarea devenind modul lor de viață.
Printre calitățile unui cercetător de succes se numără curiozitatea, creativitatea, entuziasmul, buna organizare, o pregătire temeinică și buna documentare, obiectivitate, onestitate, talent la prezentările în public și abilitate de a redacta articole de specialitate.
Citește și Femeile conduc inovatia in stiintele vietii in Silicon Valley
Ați schimba ceva la modul în care lucrați și, dacă ați avea ocazia, v-ați reprofila? Dacă da, ce anume ați schimba și către ce domeniu v-ați orienta?
Schimbări facem tot timpul în viața noastră, este în natura umană să ne adaptăm permanent la condițiile exterioare astfel încât să ajungem la un echilibru desăvârșit. Cu siguranță nu aș schimba profesia de cercetător, însă permanent găsesc noi idei. Chiar dacă din 1000 de idei voi confirma doar una singură, evident nu mă voi da bătută, cercetarea fiind ca un slalom continuu printre eșecuri și intuiție, găsind mereu puterea de a merge mai departe.
Pasionată de călătorii și lectură, urmează o carieră în jurnalism deoarece își dorește ca în fiecare zi să îmbine utilul cu plăcutul. Iubește provocările, noutățile și vede întotdeauna partea bună a oamenilor, încercând să fie prietenă cu toată lumea și să învețe mereu câte ceva de la oricine.