Medicina Erasmus : recenzii din partea studentilor. Partea a III-a

Seria de articole cu recenzii din partea studentilor la Medicina la Erasmus continua. In acest articol o sa vedeti cateva aspecte despre sistemul medical din Germania, pe timpul facultatii. Pentru realizarea acestui interviu, am apelat la Dennis Ursachi, student in ultimul an, la Medicina Generala.

1. In ce an universitar ai fost plecat/a? Pentru cat timp? In ce tara? De ce ai ales aceasta varianta?

Am fost plecat pe toata durata anului 5 in Leipzig, Germania (anul universitar 2017-2018). Dintre toate variantele pe care le oferea facultatea am considerat, personal, ca Germania ma reprezinta cel mai mult. Asa am inceput sa invat limba cu 1 an inainte de plecare. Am vrut ca alegerea orasului sa fie destul de intamplatoare, deci nu pot spune ca stiam foarte multe lucruri despre fiecare loc in parte. Totusi, examenul din martie ar fi decis oricum daca prindeam un loc si unde, asa ca pana in acel punct ar fi fost doar speculatii.

2. Cum a fost experienta per total : profesori, stagii, laboratoare, cursuri, prezenta, examene (structura, sistem de notare), colegi?

Consider ca experienta Erasmus a fost pozitiva din toate punctele de vedere si in niciun moment cat ma aflam acolo nu am regretat. Sigur ca au fost si momente mai dificile, in special din punct de vedere al limbii si al imposibilitatii de a exprima in limba germana tot ceea ce mi-as fi dorit. Ca student Erasmus am primit din partea Universitatii Leipzig si, implicit, a Facultatii de Medicina tot sprijinul si informatiile necesare despre: inregistrarea la primarie, cardul de student, conturile de student, cursuri suplimentare de germana, cantina, biblioteca etc. Consider ca un student avea toate facilitatile pentru a-si desfasura activitatea cat mai usor si eficient.

Din punct de vedere al activitatii medicale, am avut o prima intalnire cu coordonatoarea Facultatii de Medicina in care ni s-a explicat cum functioneaza lucrurile, foarte diferit fata de ce se intampla la noi. Doctorii erau fie intelegatori, fie indiferenti de faptul ca esti student Erasmus si oricum ar fi fost situatia, am vorbit numai in germana, fara engleza. Pentru stagiile practice primeai diverse caiete in care era descris fiecare stagiu in parte, ora la care incepi si cum trebuie sa te pregatesti. Totul incepea la timp si se termina la timp (cu mici exceptii). Desi durau numai o ora si jumatate, majoritatea au fost foarte utile si reuseai sa vezi multe lucruri. In fiecare zi stagiul se facea cu alt doctor, ori in functie de programa lor interna.  Stagiul practic avea loc dimineata, iar dupa-amiaza se tineau cursurile. Un curs dura 45 minute si aveau loc 4-5 cursuri consecutiv intr-o zi. Fiecare curs avea prezentarea si materialele disponibile online pe portalul studentilor, unele cursuri fiind chiar inregistrare, filmate si uploadate pe site. Prezenta nu era obligatorie la curs, la stagiu se facea prezenta pe caietul despre care am vorbit mai sus. Examenele erau practice, la sfarsitul stagiului practic si teoretice (grila) in functie de organizarea semestrului.  Asadar, puteai avea examen teoretic la o materie inainte de a fi avut stagiul practic. Sistemul de notare era de la 1 la 5 cu 1 fiind nota maxima si 5 respins. Fiind an clinic, imi schimbam grupa o data cu stagiul, asa ca nu am petrecut prea mult timp cu aceeasi oameni. Am intalnit si persoane prietenoase si dispuse sa te ajute, dar in general am simtit ca nemtii erau foarte indiferenti de prezenta ta acolo.

3. Poti face o paralela intre sistemul din Romania si cel din afara? (avantaje/dezavantaje)

In Germania, studentii erau impartiti pe semestre si in partea preclinica, clinica si an practic. Primii 3 ani erau preclinici, anii 4 si 5 erau clinici (impartiti in 2 semestre cu materii chirurgicale si 2 non-chirurgicale), iar anul 6 era anul practic in care studentii faceau 3 stagii de practica (neaparat 1 pe chirurgie, 1 pe medicina interna si 1 la alegere – stagiile le puteau face fie in Germania, fie oriunde pe glob – am cunoscut oameni care au fost in Norvegia, Coreea de Sud, Japonia). Dupa partea preclinica, clinica si anul practic sustineau examene de stat (Staatsexamen) pentru a putea trece dintr-o etapa in cealalta.

Studentii erau mult mai relaxati si flexibili din punct de vedere administrativ, puteai sa ingheti semestrul din orice motiv (unii lucrau la teza de doctorat, altii voiau sa calatoreasca) si sa te intorci oricand, puteai sari dintr-un semestru in altul in functie de materiile pe care le-ai facut deja. Din ce am inteles de la studentii nemti care au fost cu Erasmus, nu li s-au echivalat toate materiile, uneori fiind necesar sa repete semestrul. Majoritatea aveau joburi pe langa studii.

Simt ca per total, studentii aveau mult mai mult contact prin aceste practici cu sistemul medical si in cadrul lor chiar erau invatati, rugati sau pusi sa faca diferite manevre practice de la simplu la complex. Chiar din anii preclinici trebuie sa faca o practica de asistent medical pentru a se obisnui cu sistemul medical.

Din punct de vedere al cunostintelor teoretice, accentul se punea mai putin pe cantitatea de informatii si mai mult pe calitate, cursurile nu erau incarcate cu informatii suplimentare iar pe langa suporturile de curs studentii foloseau platforma Amboss.

Chiar nu stiu ce dezavantaj sa mentionez aici. Poate doar ca uneori se intampla sa dai un examen teoretic inainte de a fi avut examenul practic.

4. Ai recomanda studentilor sa incerce? Ce ar trebui sa stie dinainte?

Recomand experienta 100%. Cred ca cel mai important lucru de stiut inainte este limba. Pentru mine a fost singura cauza de dificultate in anumite situatii, cu cat te descurci si esti mai comod cu limba respectiva, cu atat ai mai putine probleme. Si desigur, pentru a ajunge, acolo conteaza si examenul Erasmus din Romania.

 

Daca ati avut parte de experiente asemanatoare, prin intermediul programului Erasmus, va invitam sa ne lasati un comentariu in sectiunea de mai jos.