Incepand cu stabilirea diagnosticului de cancer si pana la alegerea celui mai eficient tratament pentru fiecare pacient in parte si administrarea acestuia, medicul oncolog ii este alaturi bolnavului pe tot parcursul luptei cu cancerul.
Cancerul nu este insa un diagnostic greu de acceptat numai de catre pacient, familia acestuia si prietenii apropiati fiind adesea la fel de afectati de aflarea unei asemenea vesti.
Medicul oncolog se va confrunta adesea cu situatia in care trebuie sa discute cu apartinatorii bolnavului de cancer, fie cu scopul de a le oferi informatii si sfaturi de pret acestora, fie din nevoia de a primi acordul unei persoane apropiate pentru anumite proceduri.
Empatia si compasiunea sunt esentiale intr-o asemenea situatie. Oncologul trebuie sa dea dovada de intelege, sa aiba rabdare si sa inteleaga suferinta apartinatorului, pe care trebuie sa il indrume astfel incat pacientul sa primeasca cea mai buna ingrijire si sa fie sustinut cum se cuvine de catre famile. Lipsa de timp, dar si lipsa de tact sunt cele care creeaza o prapastie intre medic si apartinator, iar pacientul este cel care are cel mai mult de suferit intr-o asemenea situatie.
Iata cateva ponturi care vor ajuta medicul oncolog sa aiba cea mai buna abordare in discutia cu apartinatorii bolnavului diagnosticat cu cancer:
Se recomanda alegerea unui limbaj simplu, fara termeni medicali si tehnici, astfel incat interlocutorul sa inteleaga cat mai rapid despre ce este vorba. De multe ori, medicii au tendinta de a folosi terminologia de specialitate in discutiile cu pacientii si rudele acestora, iar aceasta este una dintre principalele cauze ale comunicarii ineficiente dintre cadrul medical si persoana bolnava. Este indicat ca medicul sa intrebe apartinatorul daca a inteles despre ce este vorba sau daca are anumite nelamuriri. Oamenii se simt in general intimidati de medici, de aceea nu pun intrebari desi au.
Sinceritatea este esentiala, insa asta nu inseamna ca medicul nu poate da o veste proasta intr-o maniera cat mai putin traumatizanta. Orice pronostic, fie el si foarte sumbru, este mai usor de acceptat atunci cand este formulat intr-o maniera mai blanda.
Ascultarea interlocutorului este, de asemenea, importanta. Chiar daca medicul este cel care are informatii de oferit, in momentele delicate avem nevoie si sa fim ascultati. Asadar, daca apartinatorul simte nevoia sa spuna ceva, oncologul ar trebui sa ii ofere ocazia sa o faca.
Apartinatorul are nevoie sa se simta util, de aceea este recomandat ca medicul oncolog sa ii ofere acestuia cateva sfaturi cu privire la ingrijirea de care pacientul are nevoie. De pilda, exista anumite sfaturi pe care medicul le poate oferi acestuia cu privire la perioada in care se vor face simtite efectele secundare ale tratamentului pentru cancer – remedii impotriva starii de greata, alimente recomandate si alte asemenea ponturi.
O alta misiune importanta pe care o are medicul oncolog este aceea de a il face pe apartinator sa inteleaga gravitatea situatiei in care se afla bolnavul, astfel incat acesta din urma sa beneficieze de intelegerea celor din jur pe perioada tratamentului.
Si comunicarea non-verbala este importanta, de aceea mimica, postura corpului, precum si gesturile folosite ar trebui sa sustina informatiile transmise verbal interlocutorului.
Ce greseli ar trebui evitate in discutia oncolog – apartinator
Pentru ca discutia dintre medic si apartinator sa fie una fructuoasa si atat pacientul cu cancer, cat si familia acestuia sa inteleaga ce implicatii are acest diagnostic si ce e de facut, este important ca medicul sa aiba abordarea potrivita.
In acest sens, se recomanda evitarea urmatoarelor greseli:
- Manifestarea unei lipse de empatie/ inetres fata de situatia in care se afla bolnavul
- Adoptarea unei atitudini autoritare
- Ignorarea intrebarilor puse de apartinatori si furnizarea informatiilor in mod superficial, rapid si cu termeni de specialitate
- Refuzul de a explica in detaliu manifestarile bolii, necesitatea unui anumit tratament sau efectele adverse ce vor aparea in urma tratamentului, pe motivul lipsei de timp
Crearea unei metode personale de a discuta cu apartinatorii
Ideal ar fi ca medicul oncolog sa isi creeze o metoda personala de a transmite anumite informatii apartinatorilor bolnavilor de cancer, pe care sa o foloseasca apoi in toate situatiile. Astfel, medicul va reusi sa comunice eficient, dar si cu empatie, cu apartinatorii, in ciuda lipsei de timp sau poate a unei dispozitii mai putin bune. Si medicii sunt oameni si, la fel ca oricare dintre noi, au zile mai bune si zile mai putin bune.
Oncologii introvertiti, care au anumite probleme la capitolul comunicare, pot apela la ajutorul unui psihoterapeut pentru a invata cum sa furnizeze informatii neplacute in situatii delicate. Un psiholog poate oferi sfaturi de mare ajutor pe aceasta tema.
Pasiunea pentru scris si setea de cunoastere sunt cele doua trasaturi care ma definesc. Informatia este, din punctul meu de vedere, cea care face diferenta dintre reusita si esec, in orice domeniu.