INTERVIU | Mariana Hanu, asistent medical generalist – Cum să transformi o circumstanţă într-o oportunitate de carieră

Când îţi doreşti ceva cu adevărat, toate eforturile se vor îndrepta către împlinirea a ceea ce-ţi doreşti. Chiar dacă rezultatele nu sunt imediate ştim că ţelul este acolo. Trebuie doar să ne canalizăm eforturile, pentru că, odată cu împlinirea acestui scop, urmează un altul; cu cât mai repede ne atingem un ţel propus, cu atât mai mult timp vom avea să ne bucurăm de el şi să le împlinim pe următoarele. 

Se spune că şansa este de partea celor care nu renunţă. Perfect adevărat! Şi în sprijinul acestei afirmaţii o să vă prezentăm un caz care atestă faptul că îndârjirea şi consecvenţa sunt apanajele celor care reuşesc.

Citește și INTERVIU | Cristina Manuela Sârbu, asistent medical licenţiat, director îngrijiri medicale: “Cea mai mare problemă a acestei meserii este stresul profesional.”

Povestea începe în 1987 când Mariana Hanu, proaspătă absolventă a Liceului de Chimie Industrială este pusă în situaţia de a-şi găsi un loc de muncă. Posturi de chimişti în industrie nu erau disponibile, aşa că singurul lucru care s-a putut face pentru promoţia anului 1987 a fost punerea pe o listă de aşteptare.

Şi atunci, Mariana a fost obligată să găsească ceva, orice, care să-i asigure traiul de zi cu zi. Aşa a ajuns confecţioneră. S-a calificat la locul de muncă, sperând ca situaţia să se schimbe. 

În 1989, în decembrie, revoluţia a adus instabilitate, haos, răsturnări de situaţii, inclusiv pe piaţa muncii. Industria a început drumul spre colaps.

“Am lucrat în domeniul confecţiilor până m-am căsătorit, în 1990, şi am avut primul copil. Pe urmă am rămas în concediu de creştere a copilului, după care am mai lucrat şi ca arhivar. În aceeaşi perioadă, în paralel, am urmat cursurile Şcolii Postliceale Sanitare Hipocrate, Constanţa.

Sunt mama a doi copii minunaţi! Am un băiat de 29 de ani şi o domnişoară de 22 de ani, studentă în Bucureşti.

Am regretat tot timpul că m-am grăbit şi nu am aşteptat să mă cheme la Petromidia (n.r: complex industrial din orașul Năvodari, județul Constanța, format în principal dintr-o rafinărie și o uzină petrochimică); m-am grăbit să iau acea negaţie, pe când colegele mele au aşteptat şi acum lucrează acolo. Dar eu nu puteam să stau acasă, ştiind că  mama era prin spitale cu sora cea mică mai tot timpul.

Suntem 4 surori: două surori gemene, mai mici decât mine cu un an, şi cea mai mică, bolnavă de poliomielită, care m-a făcut să-mi doresc să port halat alb.”

Citește și INTERVIU Florin Dragomir, asistent medical UPU:„Provocări sunt multe și sunt diferite întrucât niciodată nu știm cu ce o să ne confruntăm”

La 40 de ani, Mariana Hanu, de mână cu fetiţa sa în vârstă de 11 ani, a mers şi s-a înscris la examenul de admitere al Şcolii Postliceale Sanitare “Hipocrate”.

Înarmată cu ambiţie şi o bibliografie stufoasă, Mariana s-a oprit la prima bibliotecă publică de unde a împrumutat cărţile de pe care avea să înveţe pentru examenul care avea loc peste câteva săptămâni şi care urma să-i schimbe viaţa. Aşa a început drumul spre cariera de asistent medical.

De când a absolvit cursurile Şcolii Postliceale Sanitare “Hipocrate”, Mariana Hanu lucrează într-un cabinet de medicină de familie. Pacienţii sunt de toate vârstele şi din toate categoriile social,e dar au un lucru în comun: toţi o îndrăgesc pe doamna asistentă, care are mereu o vorbă bună pentru fiecare.

În timpul liber Mariana Hanu face voluntariat. Ea s-a alăturat Asociației “Dăruiește Aripi” şi împreună cu ceilalţi voluntari participă de câte ori este solicitată la diferite acţiuni umanitare. Recunoaşte că îi place să ajute în mod special micuţii internaţi în secţia Pediatrie de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă “Sf. Apostol Andrei”, Constanţa.

Citește și INTERVIU Cosmina Vîlciu, asistent medical generalist: „Aveam totul în Marea Britanie, dar nu aveam ceea ce mă făcea cu adevărat fericită… familia mea”

Ca şi celelalte colege care lucrează în cabinetele medicilor de familie, Mariana este expusă riscurilor pe care le implică noul coronavirus. Ea îşi face meseria cu aceeaşi dedicare ca şi până acum şi ne-a mărturisit că îşi doreşte foarte mult să vină cât mai curând ziua în care le va fi recunoscută importanţa şi vor avea parte de o salarizare decentă.  

Deşi Mariana Hanu visase iniţial la o carieră de chimist, faptul că viaţa i-a oferit oportunitatea de a-şi schimba profesia a transformat-o într-un om împlinit. Meseria de asistent medical îi satisface pe deplin nevoia de a-şi ajuta semenii şi aprecierea pacienţilor îi este o nepreţuită recompensă.