Mariana Cosenco este un psiholog aflat la inceput de drum, optand pentru o facultate pe care si-a dorit sa o urmeze pentru ca in final sa ajunga sa isi schimbe complet parcursul profesional. Isi iubeste meseria deoarece are de-a face cu fiinta umana, pe care o poate descrie drept surprinzatoare si simte ca este important sa existe o chimie intre psiholog si pacient, legandu-se in acest fel o relatie mutuala de atasament. Este de parere ca in lipsa acesteia s-ar crea doar o relatie tranzactionala, care nu ar stimula schimbarea.
Crede ca un psiholog poate deveni specialist in domeniul sau atunci cand impleteste partea de pregatire formala cu pregatirea sufleteasca si ca provocarea cea mai mare a profesiei sale este sa nu te pierzi pe tine insuti dorind sa-i ajuti pe altii.
A observat ca desi mediul de lucru reprezinta o mare parte din viata omului, de multe ori ajungem sa renuntam la sanatate in beneficiul profesiei si i-ar placea ca in viitor sa dezvolte subiectul sensibil al legaturii dintre impacarea nevoilor personale cu alegerile profesionale, mai ales in cazul femeilor.
1. Facultatea de psihologie este a doua pe care ai urmat-o. Ce anume te-a determinat sa iti modifici parcursul profesional?
Da, psihologia este a doua facultate, insa am cochetat cu psihologia din clasa a-11-a, desi nu stiam atunci prea bine ce perspective mi-ar oferi. Eram la un liceu de finante si parea a fi ceva firesc sa continui acest drum. Initial nu am gandit-o cu intentia de a-mi schimba parcursul profesional, dar pe masura ce am largit optiunile de pregatire in psihologie, schimbarea s-a impus. Nu mai aveam timpul necesar si nici energia sa tin in paralel 2 domenii atat de diferite. Trebuia sa fac o alegere!
2. Cati ani de studiu consideri ca sunt necesari unui psiholog pentru a deveni specialist in domeniul sau?
Un psiholog devine specialist in domeniul sau atunci cand impleteste partea de pregatire formala cu pregatirea sufleteasca. Daca pentru pregatirea formala sunt necesari 5 ani academici si o scoala pentru specializare de alti 4 ani insotita apoi de formare continua, pentru pregatirea sufleteasca nu exista un orizont de X ani. Fiecare psiholog alege drumul lui, cu o pregatire care i se potriveste si pe care poate sa o sustina din toate punctele de vedere – emotional, financiar, material.
3. Ai avut contact cu diverse domenii, respectiv oncologie si mediu corporatist. In care te-ai simtit cel mai confortabil si in care te vezi si in viitor?
Oncologia si mediul corporatist la prima vedere par a fi din alt film, sunt diferite, dar nu se exclud in practica. In domeniul oncologic am ajuns printr-un context de imprejurari. Cu mediul corporatist sunt familiara avand in vedere ca de acolo am plecat. In oncologie nu putem vorbi de vreo zona de confort, este multa suferinta dar si multa nevoie, totodata deschidere catre vindecare.
Daca ar fi sa gasesc un punct de intersectie intre oncologie si mediu corporate, acesta ar face parte din registrul vocational. Sa nu uitam ca profesia si mediul de lucru reprezinta o mare parte din viata omului, de care depind multe alte aspecte ale vietii. Si nu de putine ori lasam sanatatea de-o parte pentru profesie.
Despre dinamica dintre sanatate versus boala si planul socio-profesional ar fi foarte multe de povestit. In cazul femeilor am observat ca drumul pare sa fie cu mai multe obstacole si cu o tendinta de implinire unilaterala de genul fie profesional, fie personal. Pe viitor imi propun sa dezvolt mai mult acest subiect sensibil, a ceea ce inseamna sa impacam nevoile personale cu alegerile profesionale.
Citeste si: INTERVIU Andreea Cornea, psiholog clinician
4. Te afli la inceput de drum. Ti s-a intamplat sa nu cunosti un raspuns la o problema? La ce resurse ai apelat ca sa afli rezolvarea?
La inceput sau mai tarziu vor fi mereu probleme la care nu stii cum sa raspunzi sau cum sa procedezi. Cand lucrezi cu psihicul omului este greu de anticipat cu precizie ce se poate intampla. Fiinta umana este surprinzatoare! Cum spuneam mai devreme, in aceasta profesie este foarte important mentoratul pe tot parcursul practicii, sa ai la cine sa apelezi, cu cine sa discuti si sa iti ventilezi nu doar ideile sau neputintele, dar si propriile trairi fata de acele situatii dificile care te ating si pe tine, ca om.
5. Consideri ca sunt de ajutor informatiile pe care le citesti din domeniul psihologiei sau mai degraba cazurile din practica cu care ai de-a face?
Informatiile teoretice si cazurile practice se sustin reciproc! Ai nevoie de un background teoretic cu care pornesti la orice drum, in orice profesie, insa din practica te dezvolti cel mai mult, capeti incredere si siguranta.
6. Care este cea mai dificila categorie de pacienti cu care lucrezi? Din ce motiv?
Am ramas impresionata de ceea ce C. G. Jung spunea despre nevoia de schimbare a personalitatii omului. El sustinea ca adevarata schimbare se declanseaza atunci cand viata te zguduie de la temelie. Fara astfel de “lovituri”, personalitatea ramane aproape inerta, practic omul nu are motivatia necesara sa faca schimbari, fiind in zona de confort.
Uite ca 100 de ani mai tarziu lucrurile stau aproximativ la fel. Multi oameni apeleaza la astfel de servicii cand ajung intr-o limita de viata, cand presiunea pentru schimbare este atat de mare incat “problema” trebuie rezolvata ieri. Nerabdarea asta cu care vine clientul poate pune pe jar psihologul care risca sa se erijeze intr-un salvator. Cu alte cuvinte, provocarea profesiei este sa nu te pierzi pe tine insuti dorind sa-i ajuti pe altii.
7. Este dificil pentru un psiholog sa nu se ataseze de pacientii sai? Explica, te rog.
Cred ca este important ca in relatia dintre cei doi sa existe o chimie, sa se placa reciproc ca sa poata lucra in profunzime. De altfel, se leaga o relatie mutuala de atasament in baza careia tocmai acest „atasament” este o tema in sine de lucru. In lipsa acestui „atasament” ar fi o relatie pur tranzactionala in care nu intervine cu adevarat schimbarea.
8. Care varianta este mai potrivita pentru un psiholog: sa aiba cabinet individual sau sa lucreze in cadrul unei clinici private? Explica, te rog.
Un mix de variante si optiuni este necesar si util. Desigur, depinde si de personalitatea psihologului. Daca unii se simt bine desfasurandu-si activitatea doar in cabinetul privat, altii au nevoie de o deschidere mai mare din punct de vedere social.
9. Esti si mama. Crezi ca acest aspect te ajuta in profesia ta, cand lucrezi la diverse probleme familiale?
Maturitatea vietii, familia, relatia de cuplu si parentalitatea, acolo unde exista, conteaza in aceasta profesie si uneori chiar face diferenta. Pana la urma psihologia, dincolo de stiinta si pregatirea formala, este trairea si experienta vietii.
La un moment dat, pe parcursul formarii mele, am facut o scoala in care limita de varsta era de +35 ani, tocmai ca sa existe o „poveste” a ta, ca principala referinta. La un click distanta gasim orice fel de informatii am avea nevoie, dar experienta terapeutica este diferita pentru ca traim terapia intr-o relatie vie, ai langa tine un celalalt care la randul sau parcurge propriul sau proces de vindecare si dezvoltare.
10. Merge un psiholog la psiholog? Sau isi rezolva singur problemele?
Unele scoli de formare impun sute de ore de terapie individuala si/sau de grup, desfasurate pe ani de zile. Si asa ar fi etic si igienic sa se intample. Inainte sa te ocupi de povestile altor oameni, este indicat sa le fi inteles pe ale tale, sa fi gasit cat de cat un echilibru in viata ta. Altfel risti sa proiectezi pe client propriile probleme, sa confunzi suferinta ta cu a celui din fata ta. Deci da, este o conditie a acestei profesii ca un viitor psiholog si terapeut sa mearga la alt psiholog.
Citeste si: INTERVIU Daniela Dumitrescu, psiholog clinician şi terapeut acreditat în metoda ESPERE
11. Ce rol crezi ca poate juca un psiholog in viata unui om?
Impactul psihologului in viata omului depinde de intalnirea cererii cu oferta. Plecam intotdeauna de la nevoia clientului si masura in care psihologul o poate onora.
Poate fi un rol de sustinere si suport atunci cand clientul traverseaza perioade foarte dificile de viata, sau un rol de insotire ca 2 camarazi ce merg impreuna pe acelasi drum si cauta raspunsuri sau un rol de confruntare, atunci cand clientul are nevoie si poate fi confruntat.
In orice caz, indiferent de rol, daca experienta relationala este una care inspira si invita la transformare, atunci impactul este asigurat.
12. Daca ai putea-o lua de la inceput, ai incepe cu facultatea de psihologie? Ce ai schimba la cariera ta profesionala?
Uite asta-i o intrebare foarte grea pe care si eu insami mi-am pus-o de multe ori si nu pot sa vizualizez cu ochii mintii acest film. De fapt, este intr-o oarecare masura in contradictie cu filosofia mea de viata de acum. Nimeni nu are sansa asta, sa o ia realmente din trecut de la capat, viata curge doar inainte.
Iar aici intervine rolul psihologiei si al terapiei, de a sprijini si schimba trairea fata de trecut, nu experientele per se. Sa dam o alta semnificatie trecutului, sa ne impacam cu el, sa acceptam ce nu ne place si sa tragem foloase care sa ne ancoreze mai bine in prezent. Prezentul si viitorul il putem influenta tocmai in baza experientelor anterioare asa incat sa nu traim o perpetua compulsie la repetitie si sa batem pasul pe loc.
Ești psiholog și ești în căutarea unui loc de muncă? Creează-ți un cont aici, iar noi îți prezentăm cele mai bune oferte de angajare de la clinici și spitale de top din România.
MEDIjobs este lider in Romania in domeniul recrutarii din sanatate. Recrutam specialisti medicali din Romania pentru Romania si trimitem oferte de job personalizate catre specialistii care se inregistreaza in platforma noastra. Ofertele trimise sunt bazate pe experienta specialistilor medicali, abilitatile lor, dar si salariul pe care si-l doresc.
Procesul de inregistrare este RAPID, USOR si GRATUIT. Creeaza-ti contul astazi.