Jurământul lui Hipocrate. Setul de norme şi valori pentru cei din sistemul medical.

Jurământul lui Hipocrate. Să nu uiţi niciodată de ce ai ales să intri ȋn slujba sănătăţii!

Cum ai ajuns aici? De ce ai ales să fii salvator de vieţi? Ce visuri măreţe ţi-au ȋncântat mintea şi sufletul curat de copil, sau poate de adolescent? Ȋţi aduci aminte cum a ȋnceput totul?

A alege să faci bine este mai mult decât o profesie. Este o religie, o menire. Nu oricine poate lucra cu suferinţa. Trebuie să fii făcut pentru asta. Să ştii să lupţi cu nenorocirile oamenilor nu este deloc uşor. Trup şi suflet eşti prins ȋn acest carusel al durerii semenilor tăi. Ai obligaţia morală să dai tot ce ai mai bun să ȋi faci să trăiască din nou normal pe cei pe care-i numeşti pacienţii tăi.

Ei nu vor veni de bunăvoie; sunt aduşi de suferinţă, de dureri. Dar ai grijă să plece de la tine cu recunoştinţă şi cu sentimentul norocului că te-au ȋntâlnit. Pune seara capul pe pernă cu inima uşoară că ai făcut cum ştiai mai bine ca pacienţii tăi să fie restabiliţi.

Fii bun! Fii mai bun decât ai fost ieri! Lasă ȋn urma ta semne frumoase ale trecerii tale! Dacă te regăseşti ȋn cele ce am scris până aici, te respect, mă ȋnclin şi ȋţi voi duce mai departe faima.

Iar dacă ai uitat ce trebuia să faci, las aici pentru tine,  zălogul care te-a făcut odată să te simţi atât de mândru:

Jurământul lui Hipocrate

“Jur pe Apollo medicul, pe Esculap, pe Higea și Panacea și pe toți zeii și zeițele, pe care îi iau ca martori, că voi îndeplini acest jurământ și poruncile lui, pe cât mă ajută forțele și rațiunea:

Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe proprii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit.

Să transmit mai departe învățăturile acestei arte fiilor mei, fiilor maestrului meu și numai acelor discipoli care au jurat după obiceiul medicilor, și nimănui altuia. Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență.

Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu abortiv. Sacră și curată îmi voi păstra arta și îmi voi conduce viața.

(………….)

În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul și bunăstarea bolnavilor, mă voi ține departe de orice acțiune dăunătoare și de contacte intime cu femei sau bărbați, cu oameni liberi sau sclavi.

Orice voi vedea sau voi auzi în timpul unui tratament voi păstra în secret, pentru că aici tăcerea este o datorie.

Dacă voi respecta acest jurământ și nu îl voi călca, viața și arta mea să se bucure de renume și respect din partea tuturor oamenilor; dacă îl voi trăda devenind sperjur, atunci contrariul.”

Să nu uiţi niciodată de ce ai ales să intri ȋn slujba sănătăţii!