Dependența reprezintă incapacitatea psihologică și fizică de a opri consumul unei substanțe chimice (a unui medicament sau drog) sau a unei activități în care este angajat individul, chiar dacă acesta provoacă reacții negative la nivel fizic și psihic.
Termenul de dependență nu se referă doar la dependența de substanțe precum heroina sau cocaina. O persoană care nu poate înceta să ia un anumit medicament sau produs chimic, prezintă dependență față de acea substanță. Unele dependențe implică, de asemenea, o incapacitate de a opri participarea la unele activități, precum jocurile de noroc, mâncatul sau munca. În aceste condiții, se consideră că persoana respectivă are o dependență comportamentală. Atunci când un individ experimentează dependența, acesta nu este capabil să controleze modul în care utilizează substanța respectivă sau participă la activitatea respectivă și devine dependent de aceasta pentru a face față vieții de zi cu zi.
Dependența este o boală cronică care poate rezulta și din administrarea de medicamente. De exemplu, conform statisticilor, utilizarea excesivă a calmantelor opioide, este responsabilă de aproximativ 115 decese în fiecare zi în Statele Unite. În fiecare an, dependența de alcool, tutun, droguri ilicite și medicamente opioide costă economia americană mai mult de 740 miliarde de dolari în costurile de tratament, pierderea locului de muncă și efectele criminalității.
La început, majoritatea indivizilor încep să utilizeze un medicament sau se angajează în mod voluntar în activitatea respectivă. Cu toate acestea, dependența poate prelua și reduce autocontrolul indivizilor.
Citește și: De ce devin unii oameni dependenți de droguri?
Dependență sau utilizare greșită?
Nu toți indivizii care utilizează greșit o substanță sunt dependenți de substanța în cauză. Dependența de medicamente și utilizarea greșită a acestora sunt termeni diferiți.
Utilizarea necorespunzătoare se referă la utilizarea incorectă, excesivă sau non-terapeutică a substanțelor care produc modificări la nivelul fizicului și psihicului. Cu toate acestea, nu toată lumea care folosește greșit o substanță este dependentă de substanța în cauză. Dependența reprezintă incapacitatea pe termen lung de a modera sau de a înceta administrarea acesteia.
De exemplu, un individ care bea alcool în cantitate mare cu ocazia unei petreceri, de exemplu, poate experimenta atât efectele euforice, cât și pe cele nocive ale acestuia. Cu toate acestea, acest tip de consum nu se poate considera o dependență până când individul în cauză nu simte nevoia să consume această cantitate de alcool în mod regulat, în momentele din zi în care alcoolul poate afecta activitățile obișnuite, cum ar fi dimineața.
Un individ care nu a dezvoltat încă o dependență pentru o anumită substanță, poate încă înceta administrarea acesteia din cauza efectelor secundare dăunătoare ale consumului acelei substanțe. De exemplu, starea de vomă sau starea de mahmureală experimentată în dimineața zilei ce urmează unei zi în care un individ a băut alcool în mod excesiv, poate descuraja unii indivizi să repete această experiență prea curând.
Un individ cu dependență va continua însă să utilizeze greșit substanța respectivă, în ciuda efectelor dăunătoare pe care aceasta le induce.
Semne ale dependenței
Principalele semne că un individ este dependent de o anumită substanță sau de un anumit comportament, sunt: căutarea necontrolată a drogului, angajarea incontrolabilă în dezvoltarea formării unor obiceiuri nocive pentru individ, neglijarea sau pierderea interesului pentru activitățile care nu implică substanța sau comportamentul dăunător, dificultăți de relaționare cu cei din jur, care implică adesea eliminarea persoanelor care identifică dependența acestuia, incapacitatea de a opri consumul drogului respectiv, în ciuda faptului că acesta poate provoca probleme de sănătate sau probleme personale, cum ar fi probleme legate de angajare sau relații, ascunderea substanțelor sau comportamentelor nocive, de exemplu, prin refuzul de a justifica leziunile care au apărut în urma consumului substanței, modificări marcate ale aspectului fizic, incluzând neglijarea vizibilă a igienei proprii, asumarea crescută a riscurilor, atât pentru a obține substanța sau a exercita activitatea respectivă, cât și în timpul utilizării acesteia, respectiv implicării în aceasta.
Sindromul de abstinență sau de retragere
Oprirea bruscă a consumului îndelungat a unui drog/medicament față de care individul a devenit dependent fizic, poate duce la instalarea anxietății. Apariția sindromului de abstinență în acest context obiectivează existența dependenței fizice.
Atunci când un individ este dependent de o anumită substanță și încetează să mai ia substanța respectivă sau să mai practice activitatea față de care este dependent, poate prezenta anumite simptome, iar totalitatea acestora constituie sindromul de abstinență (de retragere sau de sevraj).
Simptomele sindromului de abstinență sunt diferite de la un drog la altul și constau, de regulă, în simptome opuse celor pe care administrarea drogului le induce. Aceste simptome pot include: anxietate, iritabilitate, tremor, greaţă, vărsături, oboseală sau pierderea poftei de mâncare. În unele cazuri, sindromul de abstinență poate fi letal.
Tratamente ale sindromului de abstinență
Grupurile de sprijin și programele de reabilitare pot fi esențiale pentru recuperare. Progresele din domeniul medicamentului și progresele în diagnosticare, au ajutat comunitatea medicală să dezvolte diverse modalități de gestionare și rezolvare a dependenței de droguri.
Metodele de tratament a dependenței de droguri includ: terapia comportamentală și consilierea, administrarea de medicamente, dispozitive medicale pentru diminuarea simptomelor sindromului de abstinență, tratarea factorilor psihologici înrudiți, precum depresia, îngrijire continuă a individului în vederea reducerii riscului de recidivă.
Tratamentul dependenței trebuie să fie personalizat și necesită adesea sprijinul comunității sau familiei individului. Tratamentul poate dura mult timp și poate fi complicat. Dependența este o afecțiune cronică cu o serie de efecte psihologice și fizice. Fiecare substanță sau comportament poate necesita un management diferit.
De reținut!
Dependența de droguri/medicamente sau cea comportamentală poate fi în unele cazuri o afecțiune cronică gravă. Prevalența dependenței costă economia lumii sute de miliarde de dolari în fiecare an.
Un individ cu dependență comportamentală sau față de o anumită substanță, nu este în măsură să înceteze să ia respectiva substanță sau să se angajeze într-un comportament benefic, în ciuda efectelor dăunătoare pe care dependența sa le induce asupra vieții de zi cu zi.
Utilizarea greșită este diferită de dependență. Utilizarea greșită a substanțelor nu duce întotdeauna la dependență, în timp ce dependența implică o utilizare necorespunzătoare a substanțelor sau implicarea într-un comportament dăunător.
Simptomele dependenței includ adesea afectarea sănătății fizice, iritabilitatea, oboseala și incapacitatea de a înceta utilizarea unei substanțe sau de a înceta un comportament nociv. Dependența poate duce la un comportament care încordează relațiile individului cu cei din jur și afectează în mod negativ activitățile sale zilnice.
Încetarea utilizării substanței sau angajării în comportamentul nociv duce adesea la apariția simptomelor de sevraj, ce pot include, de exemplu, starea de neliniște. Individul nu trebuie să oprească brusc administrarea substanței respective fără supraveghere medicală.
Tratamentul dependenței este de cele mai multe ori dificil, dar este necesar și este eficient în cazul în care se aplică în mod corect.
Citește și: Dependența de droguri și principii de tratament al dependenței de droguri
Bibliografie:
Drug Abuse Data from the Community Epidemiology Work Group (Archives).
Economic Costs of Drug Abuse in the United States, 1992-2002 (PDF, 2.4MB) – Detailed description by the Office of National Drug Control Policy of the societal costs of drug abuse.
Monitoring the Future Survey – Study funded by NIDA and performed by the University of Michigan.
National Drug Early Warning System (NDEWS).
Mă numesc Alice Piperea, sunt absolventă șef de promoție a Facultății de Farmacie a UMF Carol Davila cu media 10.00, sunt fostă olimpică națională la chimie, farmacist primar în laborator farmaceutic și doctor în farmacie. Am o mare pasiune pentru domeniul farmaceutic, chimie și profesia didactică și mă consider o norocoasă pentru că fac exact ceea ce îmi place: sunt Lector universitar la Facultatea de Farmacie a UTM și le predau studenților disciplina pe care am îndrăgit-o cel mai mult în anii studenției: Toxicologia.