Folosirea inteligenței artificiale în domeniul medical crează speranță pentru dezvoltarea și avansarea tratamentelor.
Inteligența artificială se referă în general la capacitatea unui computer de a imita inteligența umană și totodată capacitatea de a învăța. De exemplu, folosind învățarea automată, oamenii de știință lucrează la dezvoltarea algoritmilor care îi vor ajuta în luarea deciziilor cu privire la tratamentul cancerului. Aceștia speră ca aceste computere cu inteligență artificială vor putea analiza imagini radiologice și vor descoperi care sunt tumorile canceroase care vor răspunde bine chimioterapiei și care nu. Dar inteligența artificială, de asemenea, ridică provocări legale și etice semnificative. Multe dintre acestea sunt preocupări legate de confidențialitate, discriminare, afectare psihologică și despre relația medic-pacient. Relatările de mai jos susțin că factorii de decizie ar trebui să stabilească o serie de garanții în jurul inteligenței artificiale, la fel cum s-a procedat atunci când testele genetice au devenit obișnuite.
Inteligența artificială implică analiza unor cantități foarte mari de date pentru a distinge modele, care sunt apoi utilizate pentru a anticipa probabilitatea de reapariție. În medicină, datele pot proveni din înregistrări electronice de sănătate sau din mai multe surse. Inteligența artificial poate folosi înregistrări, date privind veniturile, caziere judiciare și chiar site-uri de socializare pentru a obține informații despre sănătatea unei persoane. Cercetătorii folosesc deja inteligența artificială pentru a diagnostica o multitudine de afecțiuni medicale. Acestea includ boli de inimă, accident vascular cerebral, diabet zaharat, viitoare abuzuri de opioide sau chiar suicid.
Această capacitate predictivă a inteligenței artificiale ridică preocupări etice semnificative în domeniul medical. Dacă inteligența artificială generează predicții despre sănătatea pacienților, aceste informații ar putea fi incluse în fișierele medicale. Fișele medicale ale pacienților sunt văzute de zeci sau chiar sute de medici în timpul tratamentului medical. În plus, pacienții pot permite și altor persoane să le acceseze datele medicale: de exemplu, atunci când vor să se angajeze sau vor să își facă o asigurare de viață. Mai marii din domeniul brokerilor de date sunt, de asemenea, în căutarea de date cu caracter personal, activitate ce implică inteligența artificială.
Aceștia ar putea apoi să vândă predicții medicale oricărei terțe părți interesate, inclusiv angajatorilor, creditorilor, asiguratorilor de viață și altora. Pentru că aceste intreprinderi nu sunt furnizori de servicii medicale sau asiguratori, Regulamentul General privind protecția datelor cu caracter personal, nu se aplică acestora. Prin urmare, nu trebuie să ceară acordul pacienților pentru a obține informații despre ei și le pot folosi în mod liber.
Aceste dezvăluiri pot duce la discriminare. Angajatorii, de exemplu, sunt interesați de viitorii lor angajați să fie sănătoși și productivi, cu costuri medicale reduse și automat fără absențe de la locul de muncă. Dacă ei cred că anumiți candidați pot dezvolta boli în viitor, probabil că îi vor respinge. Creditorii, proprietarii, asiguratorii de viață și alții ar putea lua, de asemenea, decizii negative cu privire la anumiți indivizi, în baza predicțiilor inteligenței artificiale.
În Statele Unite ale Americii, Congresul a adoptat Legea privind nediscriminarea informațiilor genetice. Această lege interzice angajatorilor și asiguratorilor de sănătate să ia în considerare informațiile genetice și să ia decizii bazate pe presupunerile despre viitoarele condiții de sănătate ale oamenilor. Nicio lege nu impune o interdicție similară în ceea ce privește datele predictive nongenetice. Presupunerile inteligenței artificiale în domeniul sănătății pot duce, de asemenea, la un prejudiciu psihologic. De exemplu, multe persoane ar putea suferi traume psihologice dacă vor afla că probabil vor suferi de anumite boli mai târziu în viață.
Citește și: Impactul inteligenței artificiale asupra medicilor oftalmologi
O altă problemă care ar trebui să ne îngrijoreze este relația doctor-pacient. Inteligența artificială va limita rolul medicilor? Computerele vor fi cele care vor face diagnosticări și sugestii de tratament, iar medicii să implementeze pur și simplu instrucțiunile computerelor. Ce vor simți pacienții despre medicii lor dacă computerele vor avea un cuvânt mai greu de spus în luarea deciziilor medicale? Aceste îngrijorări sunt agravate de faptul că diagnosticele inteligenței artificiale sunt departe de a fi precise. Mulți factori pot contribui la erori. Dacă datele utilizate pentru a dezvolta un algoritm sunt greșite, de exemplu, dacă folosesc înregistrări medicale cu conținut eronat, rezultatul algoritmului va fi incorect. Prin urmare, pacienții pot fi discriminați sau pot suferi un șoc psihologic atunci când, de fapt, ei nu prezintă riscul bolilor diagnosticate greșit de inteligența artificială.
Medicii care oferă pacienților diagnostice cu ajutorul inteligenței artificiale ar trebui să se asigure că sunt bine informați cu privire la avantajele și dezavantajele unor astfel de prognoze. Oamenii pot fi încântați de perspectiva inteligenței artificiale, cu toate acestea, pentru a se asigura că aceasta promovează cu adevărat bunăstarea pacienților, medicii și cercetătorii ar trebui să recunoască riscurile și să continue cu precauție.
Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.