Instrumentarul chirurgical uzual. Îndrumar pentru asistentele medicale la început de drum

În bagajul de cunoştinţe teoretice şi practice ale unei asistente medicale generaliste, pe lângă tehnicile de îngrijire ale bolnavului şi conduita profesională, trebuie să se afle şi noţiuni serioase despre “trusoul”care vine la pachet cu această nobilă profesie. 

Vom încerca să le venim în ajutor celor care fac primii paşi în sistemul de sănătate cu informaţii esenţiale, în cuvinte şi imagini, despre instrumentarul chirurgical uzual.   

În funcţie de destinaţia pe care o au, instrumentele chirurgicale  pot fi clasificate astfel:

A. Instrumentar curent – utilizat în cea mai mare parte a intervenţiilor din chirurgia generală, cuprinzând:

1.instrumente tăioase; 

2.instrumente pentru disecţie; 

3.instrumente pentru hemostază; 

4.instrumente necesare manevrării ţesuturilor; 

5.instrumente necesare expunerii (îndepărtării planurilor incizate);

6.instrumente pentru sutură.

B. Instrumentar special, propriu fiecărei specialităţi chirurgicale (chirurgie viscerală, oftalmologie, ortopedie, neurochirurgie, chirurgie estetică, etc.).

Vom enumera în continuare instrumentarul curent utilizat în chirurgia generală: 

1. Instrumente tăioase:  

• bisturiul clasic alcătuit din mâner şi lama fixă sau lamă detaşabilă, de unică folosinţă;

• bisturiul electric, alcătuit din mâner şi lamă (racordat la aparatul electric de 

electrocoagulare) este utilizat pentru incizia (şi concomitent hemostaza prin electrocoagulare) a planurilor subcutanate; nu se utilizează pentru incizia tegumentelor; 

• bisturiul ultrasonic – se foloseşte în chirurgia viscerală (hepatică), respectă structurile dense, conjunctive (vase, canale biliare, nervi, etc), incizând doar parenchimul organelor; 

• cuţitul de amputaţie – utilizat pentru secţionarea în bloc a planurilor moi periosoase, în cursul amputaţiilor membrelor; 

• foarfecele chirurgicale drepte sau curbe, cu vârful bont sau ascuţit – utilizat pentru secţionarea planurilor (baza foarfecelui) şi pentru disecţia acestora (vârful foarfecelui); au lungimi diferite, în funcţie de profunzimea la care este folosit; 

• ferăstrăul tip lamă sau tip Gigli, utilizat pentru secţiunea ţesutului osos; 

• osteotomul şi dalta utilizate pentru tăierea ţesutului osos;

dălţi

osteotom

2. Instrumente pentru disecţie şi explorare: 

• sonda canelată – utilizată pentru disecţia şi decolarea unor planuri în vecinătatea elementelor vasculare sau nervoase pentru a le proteja; 

• stiletul butonat – utilizat pentru explorarea traiectului unei plăgi traumatice sau traiectul unei fistule; 

• pensa în “L” (Overholt) utilizată pentru disecţia şi expunerea  planurilor în profunzime; 

• pense anatomice (fără dinţi) lungi şi scurte.

3. Instrumentar pentru hemostază

• pensa Péan dreaptă sau curbă, cu braţe scurte sau lungi, fără “dinţi” la vârf; este utilizată pentru hemostază în ţesuturile fine; 

• pensa Kocher – dreaptă sau curbă, cu braţe scurte sau lungi, prezintă  “dinţi” la vârf; este utilizată pentru hemostază în ţesuturile unde există riscul derapării; 

• pensa Satinski -utilizată pentru hemostaza şi expunerea în vederea suturii vaselor; 

• pensa Dieffenbach sau pensa bull-dog utilizate pentru clamparea (pensarea) vaselor fără lezarea endoteliului; 

• pensa Mosquito -prezintă dinţi la vârf şi este utilizată pentru hemostază fină; 

• pensa Halsted -fără dinţi este utilizată pentru hemostază fină; 

• pensa Guyon-este pensa de pedicul renal.

4. Pense necesare manevrării ţesutelor: 

• pensa “en coeur” (în formă de inimă), folosită pentru prinderea şi manevrarea ţesuturilor, fără a le leza; 

• pensa Chaput – are vârful în “dinţi de şoarece” – folosită pentru prinderea aponevrozei, a tegumentelor, etc.; 

• pensa Allis – seamănă cu precedenta dar are dinţii fini, necesară pentru prinderea organelor cavitare cu pereţi fini; 

• pensa intestinală (de “coprostază”) – utilizată pentru clamparea diferitelor segmente ale tubului digestiv pentru a împiedica conţinutul acestora să progreseze (spre zona de sutură); 

• pensa Lane şi pensa Line-Thomas – duble pense intestinale de coprostază care prezintă un sistem de cuplare pentru a menţine două segmente digestive alăturate în vederea suturii; 

• pense chirurgicale (cu dinţi) – lungi şi scurte.

5. Instrumente necesare îndepărtării planurilor incizate, în vederea expunerii unui organ, ţesut, etc.: 

• depărtătoare Farabeuf: lame încurbate la ambele capete (cu un capăt mai lat, celălalt mai îngust, pentru a putea fi adaptate la dimensiunile planurilor de îndepărtat; 

• valve cu lame lungi sau scurte, înguste sau late, prevăzute cu mâner, sunt utilizate pentru a îndepărta organe sau ţesuturi profunde în vederea expunerii unui organ sau ţesut aflat în adâncime; 

• depărtătoare autostatice – utilizate pentru a menţine îndepărtate planurile parietale, în vederea executării operaţiilor în profunzime: Finochietto, Gosset, Dartigues, Collin, Trelat (specul rectal), Cusco (specul vaginal), etc.

Dartigues

6. Instrumente pentru sutură: 

• ace tip Hagerdon, rotunde sau triunghiulare; 

• ace atraumatice cu fir montat de diferite dimensiuni; 

• agrafe Michel, metalice, fixate cu o pensă specială tip Michel; -Mathieu (pentru sutura în suprafaţă); 

• portace -Hegar (pentru sutura în profunzime); 

• instrumente pentru sutura mecanică (automată);

• pense anatomice şi chirurgicale  utilizate pentru menţinerea planurilor.

Sperăm că vă vor fi defolos aceste informatii!