INTERVIU Georgiana Pară, studentă la medicină ȋn anul IV: „Nu toţi eroii poartă pelerină”

Georgiana Pară a ales medicina pentru că şi-a dorit să poată ajuta şi a fost ȋnvăţată să facă lucruri bune şi frumoase.

1. Crezi ȋn modele de urmat? Cine ţi-a influenţat alegerile?

Ȋn liceu am avut norocul de cea mai bună dirigintă din lume ( ȋmi imaginez ce ar spune  acum ȋn gând: “dar i-ai ȋntâlnit pe toţi?”). Un OM minunat de la care am avut de ȋnvăţat nenumărate lucruri. Doamna dirigintă a avut o influenţă foarte puternică asupra noastră, a mea şi a colegilor, prin simpla prezenţă, cred. 

Ţinea musai să fim oameni buni ȋnainte de toate, să fim corecţi şi să ȋnvăţăm să gândim. Ne spunea mereu: “Gândiţi, măi copii, măi! Gândiţi!”

Eu pot doar că ȋi mulţumesc din suflet pentru fiecare cuvânt ȋn parte. Am ciulit bine urechile!!! Cred că, dacă ar fi mai mulţi oameni care să ȋi semene din punct de vedere moral şi profesional, lumea ar fi un loc mai bun. 

Cum ţi-ai ales mentorul ȋn facultate?

Ȋnainte să intru la medicină ȋmi doream, ca aproape fiecare student medicinist, să ajung ca domnul doctor Leon Dănăilă. Adevărul este că, dacă stau să mă gândesc bine, nu prea ştiam nume de mari medici. Câte unul, doi… şi, evident, voiam să fiu ca ei.  Apoi m-am liniştit când a ȋnceput facultatea.

Cred că fiecare dintre noi ȋncepem să ne alegem ca mentor pe cineva mai apropiat, mai palpabil, cum s-ar spune.  Mie, spre exemplu, mi-a plăcut enorm de mult una dintre doamnele doctor cu care am făcut o materie din anul I.  Mi-am dat seama că am de ȋnvăţat multe de la domnia sa şi m-a frapat faptul că era drăguţă cu noi, răbdătoare şi îşi dădea tot interesul. Aşa că, din a doua săptămână de facultate am început să merg în gărzile doamnei doctor. 

Ce anume te-a convins să o alegi drept mentor?

Profesionalismul şi omenia. Mi-a plăcut mult cum se comporta cu pacienţii. Avea un zâmbet pentru fiecare persoană pe care o vedea pe holul spitalului.

Şi mai ales ce făcea în sala de operaţie! Acolo trebuie să o vedeţi! Cum era vorba aia?… Nu toţi eroii poartă pelerină. Şi mi-am ales-o drept mentor.  Cam toţi colegii mei fac acelaşi lucru…îşi aleg un om de bază, un om cu care rezonează şi totodată, omul care vor să devină. E un lucru mare, nu?

Ce a ȋnsemnat pentru tine mentorul?

Pe mine personal m-a ajutat foarte mult găsirea unui mentor. Anul I este considerat de către toate generaţiile o piatră de ȋncercare. Cu toţii ne aşteptam să fie greu, dar nu atât de greu. Şi faptul că datorită dumneaei am intrat ȋn spital, am intrat ȋn contact cu pacienţii, am văzut “cu ce se mănâncă” medicina, a făcut diferenţa. A fost răspunsul la veşnica ȋntrebare “ce mi-a trebuit mie să dau aici?” Şi răspunsul vine firesc: păi, cum ce mi-a trebuit?! mi-a trebuit ca să pot ajunge ca omul pe care mi l-am ales drept model. Vreau să pot să salvez şi eu vieţi, să schimb ȋn bine lumea.

Ai fost marcată de doi oameni deosebiţi: diriginta din liceu şi profesorul doctor din anul ȋntâi. Există asemănări sau deosebiri ȋntre cele două?

Cred că sunt asemănări: amândouă servesc drept modele, şi nu numai pentru mine. Amândouă au ȋnnăscut simţul corectitudinii, bunătatea şi omenia – cu alte cuvinte au o ȋnaltă calitate umană. Cât despre diferenţa dintre cele două, cred că doamna dirigintă m-a ȋnvăţat sa fiu om, iar doamna doctor mă ȋnvaţă să ȋmi valorific pasiunea pentru medicină. Cred că oamenii sunt capabili să modeleze alţi oameni… să le dea o formă, un contur conştiinţei acestora, iar apoi e de datoria fiecăruia să valorifice tot ceea ce a primit şi să crească, să se dezvolte.

Cum te vezi ca medic?

O să fiu un medic bun! Nu mă joc cu vieţile oamenilor! N-oi fi eu vreun geniu, dar sunt copil muncitor. Şi vreau să las lumea mai bună decât am găsit-o!

Poate că, peste ani, Georgiana Pară va deveni un model şi un mentor care să inspire generaţiile care-i vor urma.

Citește și: INTERVIU Mărgărint Elena Laura, medic rezident şi doctorand ȋn neuroştiinţe