Numele meu este Florin Dragomir, ( Escu pentru prieteni ) sunt asistent medical generalist, absolvent al Școlii Sanitare Postliceale „Carol Davila” din București. În prezent, lucrez la singurul spital privat din România cu linie de gardă deschisă pentru URGENȚE 24h/24.
Am fost întotdeauna atras de domeniul medical, însă până ce nu am fost sigur că asta îmi doresc de la viață, nu am făcut niciun demers în acest sens. Decizia am luat-o în timpul unui accident rutier, când, după ce am ajutat cele două victime să fie urcate în ambulanță mi-am dat seama că pot rămâne calm într-o astfel de situație și atunci am știut că Urgențele vor fi calea pe care o voi alege, dacă vreodată o să merg spre domeniul medical.
În timpul anilor de studiu, am luat parte la primul schimb de experiență în străinătate, ca parte a ENM (European Nursing Module) fiind admis cu bursă. Schimbul de experiență a avut loc în Madrid și timp de 3 săptămâni am putut lua contact cu sistemul spaniol de sănătate, cu spitalele lor, asistenții, doctorii și mai ales pacienții lor. În următorul an, după ENM, am luat parte la un un alt proiect cu fonduri europene, de data aceasta pentru câteva săptămâni, am lucrat și am făcut parte dintr-un modul de cardiolorgie în Cipru.
Aceste două decizii mi-au deschis calea către două sisteme diferite de sănătate, altfel încât, imediat după absolvire am plecat în străinătate pentru că am știut că acolo este cel mai potrivit loc să învăț cum se fac corect lucrurile și că pot învăța lucruri esențiale pentru mine ca asistent.
Tot acolo am petrecut următorii patru ani și jumătate, după care m-am decis să mă reîntorc acasă să pun în practică ce am învățat.
1. Care sunt provocările cu care se confruntă un asistent medical într-o zi de lucru pe secția de primiri urgențe?
Provocări sunt multe și sunt diferite întrucât niciodată nu știm cu ce o să ne confruntăm. Fiecare tură este complet diferită, ești provocat fizic, psihic, ritmul este unul alert și în 90% din situații ești provocat și emoțional. De la simple contuzii și căzături, care se întâmplă acasă, până la un infarct sau AVC și complicațiile lor. Acestea sunt doar câteva din multitudinea de urgențe care ne intră pe ușa într-o zi normală.
2. Care sunt principalele atribuții ale unui asistent medical?
Atribuțiile unui asistent medical în secția de primiri urgențe sunt diverse și probabil că mi-ar fi ușor să citez din fișa postului care sunt atribuțiile mele, însă mă rezum să spun doar câteva idei la care ader cu sfințenie:
- ai nevoie de gândire analitică bună
- să fii capabil să observi lucruri pe care oamenii obișnuiți nu le pot observa
- să fii capabil să înveți la rândul tău pe alții
- să poți fi o punte de legătură între tine și pacienții tăi, chiar și în afara mediului medical
- să fii empatic
- să fii flexibil
- să poți să îți blochezi sentimentele atunci când e nevoie
- respectul și lucrul în echipă va fi foarte important! Exersează-l cu mult înainte să începi orice activitate cu atât mai mult medicina și asistența medicală.
- respectă protocoalele și regulile cu care lucrezi, nu te abate de la ele!
- și mai mult decât atât, iubește-ți meseria și iubește-ți pacienții! Pentru fiecare pacient pe care îl tratezi există o persoană dragă care îl asteaptă acasă cu drag, sănătos și care se îngrijorează pentru el.
3. Ce calități ar trebui să aibă un asistent medical?
Empatie, înțelegere, flexibilitate, atenție la detalii, capacitatea de a face mai mult de un lucru odată și o etică de lucru în echipă impecabilă și din nou, empatie.
4. Cum ai descrie relația pacient-asistent medical pe durata tratamentului?
Relația dintre pacient și asistent pe durata tratamentului este una bazată pe încredere, așteptări mari și pentru că se vine într-un regim privat, standarde înalte.
Citeste si: INTERVIU Oana Dobre, asistent dentar
5. Ne poți spune o experiență memorabilă cu un pacient, ceva ce te-a impresionat?
Desigur !
9 octombrie 2013 cred …. Pacienta în vârstă de 21 de ani, venită în stop cardiorespirator cu manevre în curs, este preluată și adusă în camera de gardă, manevrele de resuscitare au fost preluate încă din ambulanță, de către mine pe targa de transport. Am reușit să o stablizăm după un efort eroic al medicilor și al nostru, al colegilor asistenți de atunci, însă în drum spre CT, pacienta a făcut stop cardiorespirator din nou și a fost restabilizată după încă 20 de minute de efort. Se întâmpla la unu dimineața, până la cinci dimineața a mai intrat de două ori în stop, până am reușit să o stabilizăm suficient încât să fie transferată pe secția de Terapie Intensivă.
A fost prima pacientă pe care, după un efort de aproape cinci ore, am reușit să o readucem la viață și să o stabilizăm. Primul meu caz până atunci, care în stop cardiorespirator fiind, a supraviețuit. Au urmat și alții după, însă ea a rămas și va rămâne în memoria mea toata viața. O sărbătoresc în fiecare an pentru lucrurile pe care le-am învățat de atunci și de cum a reușit să mă impresioneze. La două zile după, am fost să o vizităm în ATI și era foarte bine, respira singură și era fericită. Tot atunci am aflat că acasă o aștepta un soț și un copil de opt luni.
6. Pacienții de la primiri urgențe necesită o abordare atentă în privința comunicării, din cauza gravității afecțiunilor. Cum abordezi comunicarea cu pacientul?
De cele mai multe ori din cauza afecțiunilor diverse pe care le au pacienții care vin la noi în departament, ne bazăm foarte mult pe familiile acestora și pe aparținători să ne spună ce au pățit în momentul acela sau pentru istoricul medical al pacientului. Avem însă și pacienți care sunt conștienți și cooperanți, care au nevoie de ajutor medical de urgență și de regulă transparență și informare corectă precum și acțiunea rapidă. Au fost printre cele mai corecte metode de abordare în comunicarea cu ei.
7. Care sunt cazurile cu care te confrunți cel mai des?
Cazurile cardiace sunt printre cele mai frecvente, însă avem o multitudine de situații, cazuri ortopedice, trombolize, traume și politraume, alergiile sezoniere la ambrozie, polen, precum și cele la mâncare sau medicamente, sunt mai dese ca niciodată și ocazionalele răceli sau gripe, care adesea se complică și necesită un management mai atent și mai elaborat.
Odată cu introducerea trotinetelor electrice sunt din ce în ce mai multe cazuri de contuzii și fracturi ale membrelor inferioare și superioare, în special pe timpul verii când pacienții folosesc acest tip de mijloc de transport și care dintr-un motiv sau altul aleg să nu folosească protecții de genunchi, coate sau cap. Putem avea minim cinci astfel de cazuri pe zi în sezonul de vară.
Citeste si: INTERVIU Cosmina Vîlciu, asistent medical generalist
8. Lipsa de informare a pacienților duce de multe ori la diagnosticare tardivă. Ce ar trebui făcut pentru a îndemna oamenii să se prezinte mai des la controale preventive?
Aici cred că există o ruptură mare între statul român, lege, medici de familie și implicit pacienți. În același timp, din aceeași lipsă de informare pacienții adesea, se prezintă la spital sau sună pentru ambulanță, pentru motive absolut puerile și pentru patologii de care suferă cronic și nu sunt acute sau exacerbate în acel moment, doar pentru că nu au avut timp sau chef să treacă pe la medicul de familie, astfel încât să primească ajutorul de care au nevoie.
În viziunea mea trebuie să existe o comunicare cât mai bună între medicii de familie, care trebuie sprijiniți din toate punctele de vedere, de către statul român prin legi clare care să fie menite să trieze o mare parte din cazurile care astfel ar ajunge în spital, prespital sau la urgențe, unde sunt preluate de noi.
Controalele preventive au un rol foarte important, însă din cauza unor legi inexistente sau implementate greșit, pacienții nu au foarte multe opțiuni și ajung în situații aproape imposibile, de cele mai multe ori. Deci dacă ar fi să schimb ceva care să ajute cu lipsa de informare a pacienților sau a controalelor preventive, asta aș schimba, LEGEA și aș oferi un cadru mai bun de lucru pentru medicii de familie. Aș schimba de asemenea, legea, astfel încât oamenii să nu mai folosească ambulanța pe post de taxi și să nu li se permită pacienților cu afecțiuni care nu le pun viața în pericol, să se prezinte fără programare la spital, în regim de urgență.
9. Cum faci față momentelor dificile, cum ar fi comunicarea cu un pacient în fază terminală?
Cu multă, multă empatie și dragoste. În perioada în care am fost plecat în străinătate, am asistat în ultimele lor clipe de viață la mai multe persoane decât în toată perioada mea de pregatire ca asistent. Acest lucru mi-a schimbat și marcat viața definitiv. Înțelegi și vezi viața altfel după astfel de experiențe. Au fost momente când rudele persoanelor aflate în ultimele clipe de viață au ajuns prea târziu, iar pentru ei faptul că cineva a fost lângă persoana dragă lor și că cineva l-a ținut de mână este un lucru important, chiar dacă înseamnă că eu apoi merg acasă gândindu-mă la pacientul respectiv cu săptămânile.
Nu odată am fost pus în situația în care să explic aparținătorilor că persoana pentru care au venit nu mai este cu noi, dar că a fost consolat în ultimele lui clipe. Nu odată am plâns împreună cu ei sau am rămas îmbrățișați minute în șir ca semn de mulțumire pentru tot.
Momentele acestea vor rămâne întipărite în viața și în memoria mea, până când și eu la rându-mi va trebui să fiu consolat.
10. Cum vezi în acest moment situația sistemului medical din România? Ce ar trebui îmbunătățit după părerea ta?
În viziunea mea, sistemul medical românesc este în continuă schimbare și la cum merg lucrurile nu este neapărat cea mai bună schimbare. Dacă am începe discuția despre ce ar trebui schimbat probabil nu ne-ar ajunge timpul să mai facem altceva sau să tratăm pacienții, așa că o să mă rezum la doar câteva cuvinte.
Noi asistenții și toate cadrele medicale, avem nevoie de condiții decente de muncă, cu respectarea orarului și a meselor, traininguri care țin de sfera aleasă de noi ca și asistenți, focusate pe departamentele pe care lucrăm și care sunt la zi cu ghidurile și trainingurile internaționale.
Pentru pacienții noștri e nevoie de condiții decente în spital, echipamente potrivite în mediul de lucru, suplimentarea spitalelor cu absolut tot ce au nevoie, astfel încât lipsa echipamentelor, a medicamentelor și a materialelor să nu mai paralizeze actul medical și să nu mai afecteze pacientul care și așa bolnav, se lovește de fel de fel de birocrații. Simplificarea actului medical și a condițiilor din spitale pe scurt.
11. Ce îi sfătuiești pe asistenții medicali care sunt la început de drum, ce trebuie să facă pentru a nu fi copleșiți?
Găsește ceea ce îți place să faci și fă-o cu pasiune! Fă-o responsabil orice ai face, dacă nu ți-ai găsit încă pasiunea, dă-ți timp pentru a o găsi și odată găsită, dacă acea pasiune are legătură cu medicina și cu faptul că ai vrea să devii asistent medical, mai gândește-te de încă câteva ori. Fie alege să fii cel mai bun, fie alege orice domeniu care îți va aduce împlinire, pentru că odată ales, de tine va depinde bunăstarea unor oameni a căror sănătate va fi lăsată în mâinile tale și ale colegilor medici cu care vei lucra. De skill-ul tău și de ce cunoștințe dobândite de tine vor depinde viețile unor oameni care sunt puși la încercări grele. Dă-ți interesul!
Nu va fi ușor, vei lucra ore imposibile, sub presiune și ture care te vor obosi până la epuizare și de cele mai multe ori tu vei fi primul contact medical cu pacientul. Vei dobândi cunoștințe care te vor ajuta toată viața, atât pe tine cât și pe cei dragi ție. Va fi o meserie extraordinară cu multe beneficii și minusuri multe, însă satisfacția la sfârșit de zi va fi incomparabilă.
Îți doresc să reușești în orice domeniu vei alege și dacă domeniul medical îți surâde, îți urez bun venit! Aștept cu nerăbdare să te învăț ce știu și să învăț și eu cu tine lucruri noi!
Tu ești viitorul următoarei generații de medici sau asistenți care mă vor trata pe mine și familia mea, așa că pentru mine, să te învăț tot ce știu și să învăț în același timp și eu cu tine, este o prioritate absolută.
Citeste si: INTERVIU Văduva Oana Maria, asistent medical pe secția de psihiatrie
Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.