Droguri stimulante notorii – efectele metamfetaminei

Care sunt efectele imediate (pe termen scurt) ale utilizării abuzive a metamfetaminei?

Deoarece este un stimulant puternic, metamfetamina, chiar și în doze mici, poate crește vigilența și forța fizică și poate scădea pofta de mâncare. De asemenea, metamfetamina poate induce o varietate de probleme cardiovasculare, incluzând creșterea ritmului cardiac, aritmii și creșterea tensiunii arteriale. Hipertermia (temperatura corporală crescută) și convulsiile pot apărea în caz de supradozaj cu metamfetamină și, dacă nu sunt tratate imediat, pot duce la deces.

Mecanismele exacte prin care substanțe precum metamfetamina produc euforie (nivel ridicat de plăcere) sunt încă incomplet elucidate. În urma administrării metamfetaminei se eliberează cantități foarte ridicate de neurotransmițător dopamină în circuitul de recompensă, ceea ce induce euforie și „învață” creierul să repete activitatea plăcută de administrare a metamfetaminei.

Dopamina este implicată în motivație și funcția motorie, iar eliberarea sa în circuitul recompenselor este o caracteristică definitorie a substanțelor cu potential dependogen. De asemenea, se consideră că eliberarea crescută de dopamină produsă de metamfetamină contribuie la efectele dăunătoare ale acesteia asupra terminațiilor nervoase din creier.

Efectele pe termen scurt pot include: creșterea vigilenței și îndepărtarea artificială a oboselii, scăderea apetitului, euforie, creșterea frecvenței respirației, bătăi rapide și neregulate ale inimii, hipertermie.

Care sunt efectele pe termen lung ale utilizării abuzive a metamfetaminei?

Utilizarea abuzivă a metamfetaminei pe termen lung are multe consecințe negative, inclusiv dependența. Dependența este o boală cronică, recidivantă, caracterizată prin căutarea și utilizarea compulsivă a drogurilor și însoțită de modificări funcționale și la nivel molecular ale creierului.

La fel ca și în cazul multor substanțe, toleranța la efectele plăcute ale metamfetaminei se dezvoltă atunci când aceasta este administrată în mod repetat. Utilizatorii trebuie adesea să ia doze mai mari de metamfetamină, să o ia mai frecvent, sau să modifice modul de administrare în efortul de a obține efectul dorit.

Utilizatorii cronici de metamfetamină pot prezenta dificultăți în a simți orice plăcere decât cea oferită de aceasta, alimentând administrarea sa ulterioară. Sindromul de abstinență la metamfetamina apare atunci când un utilizator cronic încetează să mai ia metamfetamina. Simptomele de sevraj includ depresia, anxietatea, oboseala și o dorință intensă de a relua consumul de metamfetamină.

Pe lângă faptul că sunt dependenți de metamfetamină, utilizatorii cronici pot prezenta simptome care pot include anxietate semnificativă, confuzie, insomnie, tulburări de dispoziție și comportament violent. De asemenea, pot afișa o serie de caracteristici psihotice, inclusiv paranoia, halucinații vizuale și auditive și iluzii (de exemplu, senzația de insecte care se strecoară sub piele). Simptomele psihotice pot dura uneori luni sau ani după ce o persoană a renunțat la consumul de metamfetamină, iar stresul s-a dovedit a favoriza reapariția spontană a psihozei metamfetaminice în cazul foștilor utilizatori.

Acestea și alte probleme reflectă modificări semnificative ale creierului cauzate de utilizarea greșită a metamfetaminei. Studiile de neuroimagistică au demonstrat modificări ale activității sistemului dopaminergic care sunt asociate cu viteza motorie redusă și învățarea verbală afectată. Studiile la utilizatorii cronici de metamfetamină au arătat, de asemenea, că există modificări structurale și funcționale severe în zonele creierului asociate cu emoția și memoria, care pot explica multe dintre problemele emoționale și cognitive observate în cazul acestor indivizi.

Cercetările efectuate pe primate au descoperit că metamfetamina modifică structurile creierului implicate în luarea deciziilor și afectează capacitatea de a suprima comportamentele obișnuite care au devenit inutile sau contraproductive. Cele două efecte au fost corelate, ceea ce sugerează că schimbarea structurală stă la baza declinului flexibilității mintale. Aceste schimbări în structura și funcția creierului ar putea explica de ce dependența de metamfetamină este atât de greu de tratat și are o șansă semnificativă de recidivă încă de la începutul tratamentului.

De asemenea, s-a demonstrat că utilizarea necorespunzătoare a metamfetaminei are efecte negative asupra celulelor cerebrale non-neuronale numite celule microgliale. Aceste celule susțin sănătatea creierului apărând creierul împotriva agenților infecțioși și eliminând neuronii deteriorați.

Cu toate acestea, o activitate prea mare a celulelor microgliale poate distruge neuronii sănătoși. Un studiu care a utilizat imagistica cerebrală a descoperit mai mult decât dublul nivelului de celule microgliale la persoanele care au folosit anterior metamfetamina în mod eronat, comparativ cu persoanele care nu au istoric de o utilizare greșită a metamfetaminei, ceea ce ar putea explica unele dintre efectele neurotoxice ale metamfetaminei.

Unele dintre efectele neurobiologice ale utilizării abuzive de metamfetamină cronică par a fi, cel puțin, parțial reversibile. În studiul recent menționat, abstinența la metamfetamină a dus la o activare microglială în exces mai mică în timp, iar utilizatorii care au rămas fără metamfetamină timp de 2 ani au prezentat niveluri de activare microglială similare subiecților de control ai studiului.

Un studiu similar a constatat că, în timp ce markerii biochimici pentru deteriorarea nervului și viabilitate persistă la nivelul creierului timp de 6 luni de abstinență la metamfetamină, acești markeri revin la normal după un an sau mai mult de abstinență la metamfetamină. Un alt studiu de neuroimagistică a arătat recuperarea neuronală în unele regiuni ale creierului după 14 luni abstinență la metamfetamină.

Această recuperare a fost asociată cu performanțe îmbunătățite la testele motorii și ale memoriei verbale. Funcția în alte regiuni ale creierului nu și-a revenit nici după 14 luni de abstinență, ceea ce indică faptul că unele modificări induse de metamfetamină sunt de lungă durată. Utilizarea metamfetaminei poate crește, de asemenea, riscul de accident vascular cerebral, ceea ce poate provoca leziuni ireversibile la nivelul creierului. Un studiu recent a arătat chiar o incidență mai mare a bolii Parkinson în rândul foștilor utilizatori de metamfetamină.

În plus față de consecințele neurologice și comportamentale ale utilizării abuzive a metamfetaminei, utilizatorii experimentează pe termen lung, de asemenea, efecte fizice, inclusiv pierderea în greutate, carii dentare grave, pierderea dinților (așa-numita „meth mouth”) și plăgi la nivelul pielii. Problemele dentare pot fi cauzate de o combinație între alimentația redusă și igiena dentară precară, precum și afectarea gurii și a dinților cauzată în mod direct de metamfetamină. Rănile de la nivelul pielii sunt rezultatul scărpinatului pielii pentru a scăpa de insectele imaginare pe care utilizatorii le percep sub aceasta.

Efectele pe termen lung pot include: dependență, psihoză (inclusiv: paranoia, halucinații, activitate motorie repetitivă), modificări în structura și funcția creierului, deficite de gândire și abilități motorii, distractibilitate crescută, pierderi de memorie, comportament agresiv sau violent, tulburări de dispoziție, probleme dentare severe, scădere în greutate.

Care sunt riscurile utilizării necorespunzătoare a metamfetaminei în timpul sarcinii?

Cunoașterea actuală referitoare la efectele utilizării necorespunzătoare a metamfetaminei în timpul sarcinii este limitată, deoarece studiile referitoare la această problemă s-au realizat pe eșantioane reduse și nu au ținut cont de alte posibile consumuri de droguri, pe lângă metamfetamină, în populația cercetată. Cercetările disponibile indică rate crescute de naștere prematură, abraziune placentară (separarea mucoasei placentare de uter) și diverse efecte asupra nou-născuților expuși prenatal la metamfetamină, inclusiv letargie și anomalii ale inimii și creierului.

Un studiu amplu longitudinal, finanțat de NIDA, a examinat rezultatele dezvoltării fizice la sugari și copii născuți de mame care au folosit gresit metamfetamina. În copilărie, au prezentat un risc mai mare de stres crescut și probleme de coordonare motorie. La vârsta de 1 și 2 ani, acești copii au prezentat o dezvoltare motorie întârziată. Copiii de vârstă preșcolară și de vârstă școlară au prezentat deficiențe de atenție subtile, dar semnificative și au avut mai multe șanse să aibă probleme cognitive și compotamentale în școală legate de dificultăți cu autocontrol și funcție executive.

Bibliografie:

Chang, L.; Alicata, D.; Ernst, T.; and Volkow, N. Structural and metabolic brain changes in the striatum associated with methamphetamine abuse. Addiction 102(Suppl 1):16–32, 2007.

Chomchai C, Chomchai S. Global patterns of methamphetamine use. Curr Opin Psychiatry 2015;28:269-74.

Courtney KE, Ray LA. Methamphetamine: an update on epidemiology, pharmacology, clinical phenomenology, and treatment literature. Drug Alcohol Depend 2014;143:11-21.

Glasner-Edwards S, Mooney LJ. Methamphetamine psychosis: epidemiology and management. CNS Drugs 2014;28:1115-26.

Groman, S.M.; Morales A.M.; Lee, B.; London, E.D.; Jentsch, J.D. Methamphetamine-induced increases in putamen gray matter associate with inhibitory control. Psychopharmacology 229(3):527-538, 2013. Abstract.

Kuehn, B.M. Meth use linked to risk of Parkinson disease. JAMA 306:814, 2011.

London, E.D.; Simon, S.L.; Berman, S.M.; Mandelkern, M.A.; Lichtman, A.M.; Bramen, J.; Shinn, A.K.; Miotto, K.; Learn, J.; Dong, Y.; Matochik, J.A.; Kurian, V.; Newton, T.; Woods, R.; Rawson, R.; and Ling, W. Mood disturbances and regional cerebral metabolic abnormalities in recently abstinent methamphetamine abusers. Arch Gen Psychiatry 61:73–84, 2004.

Panenka WJ, Procyshyn RM, Lecomte T, et al. Methamphetamine use: A comprehensive review of molecular, preclinical and clinical findings. Drug Alcohol Depend 2013;129:167-79.

Salo, R.; Buonocore, M.H.; Leamon, M.;Natsuaki, T.; Waters, C.;Moore, C.D.;Galloway, G.P.; and Nordahl, T.E. Extended findings of brain metabolite normalization in MA-dependent subjects across sustained abstinence: A proton MRS study. Drug and Alcohol Dependence 113(2-3):113-138, 2011.

Sekine, Y.; Ouchi, Y.; Sugihara, G.; Takei, N.; Yoshikawa, E.; Nakamura, K.; Iwata, Y.; Tsuchiya, K.J.; Suda, S.; Suzuki, K.; Kawai, M.; Takebayashi, K.; Yamamoto, S.; Matsuzaki, H.; Ueki, T.; Mori, N.; Gold, M.S.; and Cadet, J.L. Methamphetamine causes microglial activation in the brains of human abusers. J Neurosci 28(22):5756–5761, 2008.

Thompson, P.M.; Hayashi, K.M.; Simon, S.L.; Geaga, J.A.; Hong, M.S.; Sui, Y.; Lee, J.Y.; Toga, A.W.; Ling, W.; and London, E.D. Structural abnormalities in the brains of human subjects who use methamphetamine. J Neurosci 24:6028–6036, 2004.

Wang G-J; Volkow, N.D.; Chang, L.; Miller, E.; Sedler, M.; Hitzemann, R.; Zhu, W.; Logan, J.; Ma, Y.; and Fowler, J.S. Partial recovery of brain metabolism in methamphetamine abusers after protracted abstinence. Am J Psychiatry 161(2):242–248, 2004.