INTERVIU Dr. Isabela Tacu, Medic Rezident Hematologie: „Trecerea de la student la rezident a fost ca un dus rece”

Dr. Isabela Tacu a absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie „Carol Davila” in septembrie 2018, iar in prezent este medic rezident la Institutul Clinic Fundeni din Bucuresti, sectia Hematologie.

Desi complexitatea cazurilor si programul de lucru haotic pot reprezenta mari factori de stres pentru un medic rezident, dr. Isabela Tacu se incarca cu energie pozitiva de fiecare data cand pacientii ii multumesc pentru actul medical si pentru raspunsurile la multitudinea de intrebari cu un zambet cald, oferindu-i replici de tipul „Ati venit sa aduceti soarele si pe strada mea” sau „Luminati salonul cu energia dumneavoastra.”

1. Primii pasi spre o cariera de succes

Nu as cataloga drept cariera parcursul meu profesional de pana acum. Este prea mult spus. Permanent imi spun ca sunt la inceput de cariera, pentru ca am pornit in activitatea de medic rezident de nici macar un an. 

Am absolvit UMF-ul anul trecut, in septembrie, iar in noiembrie am trecut peste cel mai mare hop de pana acum, examenul de rezidentiat. Ulterior, am optat pentru fascinanta specializare Hematologie, iar momentan imi desfasor activitatea la Institutul Clinic Fundeni din Bucuresti. A fost un traseu dificil, mult mai dificil decat m-as fi asteptat. Lucrurile din clinica sunt mult mai complexe in perioada rezidentiatului decat am fost invatati in timpul scurt petrecut in bancile facultatii. 

2. De ce ai ales sa studiezi medicina?

Intotdeauna am fost fascinata de relatia dezvoltata intre medic si pacient. Imi amintesc, nu cu mare drag ce-i drept, de zilele petrecute in spital atunci cand eram mica. Acolo am vazut aceasta relatie, am observat indeaproape cum se dezvolta respectul si recunostinta pentru o anumita persoana care studiaza indelung pentru a-ti face bine, a-ti induce singuranta in deciziile terapeutice pe care le va lua in vederea asigurarii unui act medical de calitate. Aceste lucruri, poate marunte pentru unii, pentru mine au insemnat foarte mult la vremea respectiva. 

Admiram medicii, indiferent de specialitate sau de locul unde ii intalneam. Imi doream mult sa pot purta si eu intr-o zi halatul alb, asa ca, atunci cand a venit momentul sa aleg o facultate, am lasat deoparte alte optiuni pe care le aveam in acel moment si am hotarat sa devin medic.

3. Ce specializare ti-ai ales pentru rezidentiat si de ce ai facut aceasta alegere?

Sincer, nu am avut atractie pentru foarte multe specialitati medicale/chirurgicale. Emotiile prin care am trecut cu cateva minute inainte de a-mi alege viitorul se datorau celor catorva  specialitati pe care mi le doream. 

Mi-a fost destul de dificil sa aleg, pentru ca am considerat ca orice as alege, traseul va fi greu, cu momente de cumpana, deoarece fiecare medic se lupta sa salveze vieti zilnic,  iar unii chiar reusesc. Am ales intr-un final hematologia clinica si sper ca a fost o alegere buna. Un sfat, sper binevenit, dupa aproape un an de rezidentiat este ca, indiferent de alegere, trebuie stiut ca viata pacientilor este in mainile noastre, ei ne-o incredinteaza, uneori fara prea multe cuvinte.

4. Cum a fost trecerea de la student la medic rezident?

Trecerea a fost ca un dus rece. Ce se incearca in facultate nu acopera nici jumatate din viata de medic rezident. In bancile facultatii am invatat sa memoram sute de pagini, scheme, desene, care mai apoi au fost transpuse in niste teste grila la finalul celor 6 ani. Ele nu pot pune in valoare aptitudini ca acelea pe care le vei dezvolta  in viata din clinica. 

In timpul rezidentiatului nu ma mai intreaba nimeni ce capitol stiu mai bine sau care e cuvantul din partea de jos a paginii 121. Poate este un exemplu prost, dar ceea ce am vrut sa subliniez este ca poti oricand sa deschizi o carte sa te verifici, spre deosebire de simtul clinic pe care il vei dobandi daca vei fi preocupat de pacientii cu care esti  in contact. Pentru a usura viata de medic rezident preferabil ar fi ca in timpul facultatii sa existe o implicare in lucrul cu oamenii, intrarea in mediul respectiv. As recomanda efectuarea de garzi in diferite specialitati pentru familiarizarea cu mediul si transpunerea in viata de zi cu zi.

5. Care este atitudinea cadrelor medicale fata de medicii rezidenti?

Pot spune ca atitudinea cadrelor medicale difera foarte mult si de mediul in care alegi sa lucrezi. Nimeni nu ne pregateste din facultate efectiv pentru ce va urma, adica viata de medic. In viata de rezident munca birocratica primeaza. Sistemul este suprasolicitat cu pacienti, timpul cu pacientul este limitat, se merge la foc automat pentru a incerca sa acoperi cat mai mult si cat mai bine, pe cat posibil. 

Desi se spune ca indrumatorul nu-ti ofera incredere sau ca nu te lasa sa actionezi, astfel de lucruri se dezvolta, treptat,  prin responsabilitatea actiunilor. Exista destul de multe alegeri care vor trebui luate in timp scurt, rapid, iar progresul va veni incet, odata ce-ti vei dezvolta propriul stil.

6. Ai observat o reticenta a pacientilor fata de medicii rezidenti?

Nu, pot spune cu mana pe inima ca nu mi s-a intamplat niciodata acest lucru. Intotdeauna am apreciat oamenii care ma trateaza ca pe un medic in toata firea. Desi sunt boboc, o fire copilaroasa cu simtul umorului, incerc sa dau dovada de intelegere si buna-vointa, astlfel incat sa dezvolt relatia aceea medic-pacient dupa care am tanjit.

7. Ce ai schimba la sistemul medical din prezent?

Avand in vedere ca ma aflu doar in anul I, nu am apucat sa ma lovesc de prea multe. Consider doar ca viata de medic rezident ar putea fi imbunatatita prin structurarea stagiilor, astfel incat la finalul celor 4, 5, respectiv 6 ani sa existe pregatirea pentru examenul de specialitate. Finalul anilor rezidentiatului va aduce si responsabilitatea propriilor actiuni. Atunci vei fi pe cont propriu. Consider ca este foarte important ca indrumatorul sa ofere sanse de dezvoltare si castigarea increderii in fortele proprii.

8. Care sunt beneficiile acestei meserii?

Spre deosebire de sistemul medical de acum 10 ani, se poate observa o imbunatatire atat pe plan financiar, cat si in ceea ce priveste dotariile si infrastructura spitalelor. Un alt beneficiu este acela de a avea posibilitatea sa participi la tot felul de intalniri si de a lucra cu diferite personalitati medicale care sa te ajute sa evoluezi, dorinta de cunoastere si continuarea dezvoltarii personale. Calitatea sistemului medical a luat amploare in ultimii ani, contribuind la imbunatatirea serviciilor oferite pacientilor.

9. Care sunt constrangerile acestei meserii?

Timpul de lucru este facut in asa fel incat in primii ani de acomodare nu vei reusi mereu sa ajungi la sfarsitul zilei neextenuat si sa apuci sa te bucuri de o zi plina de evenimente memorabile. Odata ajuns acasa, vei incerca sa imbini utilul cu starile de anxietate, de odihna putina care afecteaza inca din primii ani. 

Astfel, dorinta de cunoastere trebuie sa depaseasca dorinta de odihna pentru a putea progresa. Daruirea actului medical trebuie sa existe pentru a face fata primilor ani. Dar, cu timpul, se va invata dozarea de  energie. Eficienta si gestionarea timpului fiind esentiala, iar surprinderea va fi cand zilele aglomerate vor fi depasite.  

10. Ce sfaturi le dai celor care vor sa urmeze Facultatea de Medicina?

Merita sa aduci sufletul intr-o astfel de meserie, mai ales daca exista constientizarea sacrificiilor care vor  asteapta dupa colt, dar rasplata sigur este pe masura. La finalul zilei, desi exista pareri negative care pot atinge un spirit tanar, inca neslefuit cu destule momente intunecate care sa poata afecta starea de spirit, dezechilibrandu-o, intiparite in minte vor ramane zambetele care domina si constituie partea plina a paharului.  

Nu cred ca exista reguli de urmat pentru a studia eficient. Ii incurajez sa isi contureze un stil propriu, pentru a  cunoaste modul de invatare atat clasic, cat si auxiliar (vizual, auditiv) si a profita de materialele oferite in zilele noastre. Ceea ce se ofera nu va fi nicioadata suficient in acest domeniu. Trebuie sa posezi neaparat curioziatate, un factor vital in cariera de medic.

Mihaela Badiceanu

Iubeste să scrie. Pasiunea ei pentru scris se datorează și dorinței de a cunoaște și înțelege cât mai multe domenii, în special cel medical. Face acest lucru pentru a le oferi informații utile celor din jur, fapt ce îi oferă o satisfacție enormă. Motto-ul ei este „Dăruind vei dobândi” (Steinhardt).