INTERVIU Dr. Cristina Popescu, medic rezident pediatru: „Cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost empatia, sa inteleg frica unui parinte care vine la mine sperand ca am toate raspunsurile pentru copilul lui”

Doamna doctor Cristina Popescu este un medic cald si bland si intelegi din primele clipe ca i-a fost cumva predestinata profesia de medic pediatru, din felul in care vorbeste si te priveste. Marturiseste ca i-a placut dintotdeauna sa lucreze cu copiii pentru ca sunt sinceri si considera ca daca reusesti sa le invingi frica de medic poti colabora usor cu ei. Reversul medaliei consta in faptul ca de multe ori istoria bolii ajungi sa o afli de la parinti si bunici, pentru ca cei mici nu stiu sa comunice problemele de sanatate pe care le au. 

O amintire care a impresionat-o din perioada rezidentiatului este cea a unui nou-nascut venit pe lume cu soc septic, care a supravietuit in pofida statisticilor. I-ar placea ca garzile sa fie mai scurte, sa existe un modul de invatamant pentru rezidenti, dar si cat mai multe aplicatii practice. In ceea ce priveste partea financiara, si-ar dori ca garzile sa fie platite pentru toti rezidentii, iar statul sa suporte o parte din costurile de scolarizare.

Din punctul sau de vedere, drumul spre excelenta este pavat cu studiu personal, cu dorinta de a deveni cat mai bun atat profesional cat si ca om, cu intelegerea faptului ca e vitala o buna comunicare pentru a trata un pacient, pentru ca de fapt medicina presupune lucru in echipa, in caz contrar fiind un puzzle incomplet. 

1. Ce te-a determinat sa alegi aceasta specializare medicala? Consideri ca este mai usoara sau mai dificila decat alte specializari?

Dintotdeauna mi-a placut sa lucrez cu copiii fiindca sunt sinceri si daca reusesti sa le invingi frica de medic poti colabora usor cu ei. Cred ca este o specialitate dificila, de multe ori istoria bolii o afli de la parinti, bunici, iar copilul mic nu stie sa spuna ce il doare. Asa ca necesita atentie mare si rabdare multa cu apartinatorii. 

2. Cum a fost perioada rezidentiatului? Care este cea mai frumoasa amintire pe care o ai de atunci?

A fost o perioada frumoasa si dificila, mai ales partea de garzi. Mersul la conferinte, scoli de vara si congrese medicale ramane o amintire placuta pentru ca am fost impreuna cu o echipa faina. Dar memorabil a fost cand un nou-nascut cu soc septic a supravietuit in ciuda statisticii care era impotriva lui. 

3. Care a fost cel mai important lucru pe care l-ai invatat in perioada rezidentiatului?

Empatia, sa inteleg frica unui parinte care vine la mine sperand ca am toate raspunsurile pentru copilul lui si sa incerc sa comunic cu el cat pot mai bine.

4. Ce ti-ar placea sa fie diferit cu privire la rezidentiat? Ce ai schimba daca s-ar putea in sistem?

Garzile. Sa le putem face de 12 ore in loc de 24, modul de invatamant pentru rezidenti, cat mai multe lucruri practice pe care sa le putem face. 

Plata garzilor pentru toti rezidentii, scolarizarea sa fie platita macar in parte de stat (un congres in strainatate te costa cam 1000 euro, cu transport si cazare si le platesti din buzunarul tau). 

5. Care este medicul pe care il admiri cel mai mult si de ce?

Sunt multi medici de la care am avut de invatat dar cel mai mult le datorez domnului doctor Mihai Craiu si doamnei doctor Gabriela Bar de la INSMC Alessandrescu Rusescu pentru modul in care m-au format de la inceputul rezidentiatului, am invatat de la dumnealor sa fiu medic, dar si om. 

6. Cum privesti dezvoltarea profesionala? Ce ti-ai dori sa inveti si in ce mod?

Imi doresc sa invat cat mai multe pentru ca pediatria este foarte vasta. Am inceput un nou rezidentiat de genetica si as vrea sa formez o echipa de medici cu care sa predam Basic Life Support (Suport vital de baza) pentru parinti, bunici si oricine supravegheaza un copil. 

7. Daca ti s-ar oferi un post in strainatate ai alege sa pleci sau ai ramane in Romania?

Momentan nu as pleca sa lucrez permanent pentru ca imi place ca pot ajuta in tara mea. Dar daca as avea posibilitatea sa plec sa invat si sa revin in tara as merge. 

8. Cat de important este pentru un medic aflat la inceput de drum sa fie sustinut de cadre medicale care au experienta mai indelungata? Se intampla acest lucru la noi in tara?

Este foarte important si se intampla si la noi in tara. 

9. Consideri ca numarul de pacienti sau numarul de cursuri/seminarii te transforma intr-un profesionist? Care este definitia excelentei in medicina, din punctul tau de vedere?

Experienta te ajuta, cu siguranta, si toate cursurile de formare, daca le faci cu dorinta de a invata. Consider ca drumul spre excelenta este pavat cu mult studiu personal, cu dorinta de a deveni cat mai bun atat profesional cat si ca om, cu intelegerea faptului ca e vital sa comunicam bine si frumos cu colegii nostri care ne ajuta sa tratam un pacient pentru ca de fapt medicina presupune lucru in echipa, altfel e ca un puzzle incomplet. 

10. Cum te vezi peste 5 ani, din punct de vedere profesional?

Cu mai multa experienta.

11. De ce lucruri are nevoie un medic pentru a ramane in permanenta motivat?

Dorinta de a face bine, bani si timp de reincarcare a bateriilor. Burnout-ul la medici este subapreciat in Romania. 

12. Daca ti-ai putea oferi un sfat tie, cand te aflai in primul an de rezidentiat, care ar fi acela?

Sa citesc mai mult in domeniu si sa fac un modul din rezidentiat in strainatate.