Cum afectează substanțele halucinogene creierul și organismul?

Cum funcționează substanțele halucinogene?

Se consideră că substanțele halucinogene clasice produc modificări ale percepției prin acționare asupra circuitelor neuronale din creier care utilizează neurotransmițătorul serotonină. Mai exact, unele dintre cele mai proeminente efecte ale acestora se produc în cortexul prefrontal (o zonă implicată în modularea stării de spirit, cogniție și percepție), precum și în alte regiuni importante în reglarea reacțiilor fiziologice la stres și panică.

Care sunt efectele pe termen scurt ale substanțelor halucinogene?

Ingerarea substanțelor halucinogene poate determina utilizatorii să vadă imagini, să audă sunete și să simtă senzații care par reale, dar care nu există. Efectele lor încep de obicei în 20 până la 90 de minute de la ingestie și pot dura până la 12 ore, uneori chiar 24 de ore, de exemplu în cazul mescalinei. Experiențele sunt adesea imprevizibile și pot varia în funcție de cantitatea ingerată și de personalitatea, starea de spirit, așteptările și împrejurimile utilizatorului.

Efectele ale unor halucinogene precum LSD pot fi descrise ca psihoze induse de droguri, ce constau în denaturarea sau dezorganizarea capacității unei persoane de a recunoaște realitatea, de a gândi rațional sau de a comunica cu ceilalți. Utilizatorii fac referire la LSD și la alte experiențe halucinogene ca fiind „călătorii” (“trips”) și la experiențele acute nefavorabile sau neplăcute ca fiind „călătorii neplăcute” (“bad trips”). În unele călătorii, utilizatorii experimentează senzații plăcute și stimulatoare mental și care produc un sentiment de înțelegere intensă. Cu toate acestea, călătoriile neplăcute includ gânduri terifiante și sentimente de coșmar, de anxietate și disperare care includ teama de a pierde controlul, nebunia sau moartea.

Ca și LSD și psilocibina, DMT (dimetiltriptamina) își produce efectele acționând la nivelul receptorilor serotoninergici de la nivelul creierului. Unele cercetări au sugerat că DMT apare în mod natural în creierul uman în cantități mici, ceea ce duce la ipoteza că eliberarea DMT endogenă poate fi implicată în raportările de răpiri extraterestre, experiențele mistice spontane și experiențe de apropiere de moarte, dar acest lucru rămâne însă controversat.

Efectele specifice pe termen scurt ale substanțelor halucinogene LSD, psilocibină, peyote, DMT și ayahuasca

LSD: creșterea tensiunii arteriale, creșterea frecvenței cardiace și temperaturii corpului, amețeli și insomnie, pierderea poftei de mâncare, uscarea cavității bucale și transpirație, amorțeală, slăbiciune și tremor, schimbări emoționale rapide, care pot varia de la frică la euforie foarte rapid, încât utilizatorul pare că experimentează mai multe emoții simultan.

Psilocibina: sentimentele de relaxare (similare cu efectele unor doze mici de marijuana), nervozitate, paranoia și reacții de panică, experiențe introspective/spirituale. Identificarea greșită a ciupercilor otrăvitoare, asemănătoare cu cele care conțin psilocibina, poate duce la intoxicații accidentale, potențial fatale.

Peyote: creșterea temperaturii corpului și ritmului cardiac, mișcări necoordonate (ataxie), transpirație intensă, înroșirea tegumentelor.

DMT: creșterea frecvenței cardiace, agitație, halucinații care implică frecvent medii modificate radical, precum și distorsiuni corporale și spațiale.

Ayahuasca: tensiunea arterială crescută, vărsături severe (induse de ceai), starea de conștientizare profund modificată și halucinații.

Efecte senzoriale ale halucinogenelor

Efecte senzoriale ale halucinogenelor includ halucinațiile, care constau în vederea, auzirea, atingerea sau mirosirea unor lucruri care nu există, deci perceperea unor lucruri care nu există. Sentimente devin adesea mai intense și experiențele senzoriale constau în culori mai luminoase și sunete mai clare. Unele halucinogene induc apariția unor senzații mixte (senzația de sunete „văzute” sau culori „auzite”), schimbări de sens sau de percepție a timpului (trecerea încetinită a timpului).

Efectele fizice cel mai frecvent întâlnite sunt reprezentate de creșterea senzației de energie și frecvenței cardiace, precum și starea de greață și vomă.

Care sunt efectele pe termen lung ale halucinogenelor?

Efectele pe termen lung ale halucinogenelor pot include psihoza persistentă, tulburările vizuale, gândirea dezorganizată, paranoia, tulburări ale stării de spirit și tulburarea de percepție persistentă (HPPD).

Utilizatorii de LSD dezvoltă rapid un anumit grad de toleranță la efectele drogului, astfel încât utilizarea repetată necesită doze din ce în ce mai mari pentru a produce efecte similar ca intensitate celor inițiale. Utilizarea substanțelor halucinogene precum LSD-ul produce, de asemenea, toleranță față de alte substanțe din această clasă, inclusiv psilocibina și mescalina. Utilizarea halucinogenelor clasice nu induce totuși toleranță la substanțele care nu acționează direct asupra acelorași receptori ai celulelor creierului. Cu alte cuvinte, nu se dezvoltă toleranță încrucișată la drogurile care acționează asupra altor sisteme de neurotransmițători, cum ar fi marijuana sau amfetaminele, de exemplu. Mai mult, toleranța la medicamentele halucinogene este de scurtă durată. Această toleranță dispare dacă utilizatorul încetează să mai ia drogurile timp de câteva zile, iar simptomele sindromului de abstinență apărut în urma sistării bruște a administrării îndelungate a substanței halucinogene nu sunt de obicei experimentate atunci când consumul cronic este oprit.

Efectele psihologice și cognitive reziduale pe termen lung ale peyote sunt mai puțin cunoscute. Deși un studiu nu a găsit nicio dovadă de deficite psihologice sau cognitive în rândul utilizatorilor care folosesc peyote în mod regulat într-un cadru religios, aceste descoperiri s-ar putea să nu se poată extrapola și în cazul celor care utilizează în mod abuziv și în mod repetat acest drog în scop recreațional. Utilizatorii peyote pot, de asemenea, să experimenteze tulburări de percepție persistentă indusă de halucinogen (HPPD), de asemenea, deseori, denumite “flashbacks”. Ingredientul activ halucinogen din peyote, și anume mescalina este teratogen, fiind asociat, în cel puțin o raportare științifică, cu anomalii fetale.

În prezent, nu se cunosc efectele pe termen lung ale utilizării DMT și ale potențialului său de abuz și dependență. Spre deosebire de majoritatea altor halucinogene, DMT nu pare să inducă toleranță.

Ca și în cazul altor halucinogene, există puține informații care să sugereze că utilizarea ayahuasca creează deficite fiziologice sau neurologice de durată, în special în rândul celor care o utilizează pentru activități religioase.

În general, două efecte pe termen lung (psihoza persistentă și HPPD) au fost asociate cu utilizarea halucinogenelor clasice. Deși apariția acestor efecte este rară, este de asemenea imprevizibilă și se poate întâmpla mai des decât se credea anterior, iar în unele cazuri ambele efecte apar împreună. Deși nu sunt cunoscute cauzele exacte, ambele efecte sunt mai des observate în cazul indivizilor cu istoric de probleme psihologice, dar se pot întâmpla oricui, chiar și după o singură expunere.

Nu există un tratament stabilit pentru HPPD, în care flashback-urile pot apărea spontan și în mod repetat, deși mai puțin intens decât apariția lor inițială. Cu toate acestea, unele medicamente antidepresive și antipsihotice pot fi prescrise pentru a ajuta la îmbunătățirea stării de spirit, respectiv pentru a trata psihozele. Psihoterapia poate ajuta, de asemenea, pacienții să facă față fricii sau confuziei asociate cu tulburările de vedere sau altor consecințe ale utilizării LSD pe termen lung. Sunt efectuate mai multe cercetări cu privire la cauzele, incidența și efectele pe termen lung ale ambelor tulburări.

Bibliografie:

Barbosa PC, Mizumoto S, Bogenschutz MP, Strassman RJ. Health status of ayahuasca users. Drug Test Anal. 2012; 4(7-8):601-609.

Barker SA, McIlhenny EH, Strassman R. A critical review of reports of endogenous psychedelic N, N-dimethyltryptamines in humans: 1955-2010. Drug Test Anal. 2012; Jul-Aug;4(7-8):617-35.

Bogenschutz MP, Pommy JM. Therapeutic mechanisms of classic hallucinogens in the treatment of addictions: from indirect evidence to testable hypotheses. Drug Test Anal. 2012;4(7-8):543-555.

Bonson KR. Hallucinogenic drugs. In: Encyclopedia of Life Sciences. United Kingdom: Nature Publishing Group; 2001.

Cunningham CW, Rothman RB, Prisinzano TE. Neuropharmacology of the naturally occurring kappa-opioid hallucinogen salvinorin A. Pharmacol Rev. 2011;63(2):316-347.

Gilmore HT. Peyote use during pregnancy. S D J Med. 2001;54(1):27-29.

Halpern JH, Sherwood AR, Hudson JI, Yurgelun-Todd D, Pope HG Jr. Psychological and cognitive effects of long-term peyote use among Native Americans. Biol Psychiatry. 2005;58(8):624-631.

Hibell B, Guttormsson U, Ahlström S, et al. The 2011 ESPAD Report: Substance Use Among Students in 36 European Countries. Stockholm, Sweden: The Swedish Council for Information on Alcohol and Other Drugs (CAN); 2012.

Johnston LD, O’Malley PM, Bachman JG, Schulenberg JE. Monitoring the Future national results on drug use: 1975-2014. Overview of key findings on Adolescent Drug Use. Ann Arbor, MI: Institute for Social Research, The University of Michigan; 2014.

Morgan CJ, Curran HV, Independent Scientific Committee on Drugs. Ketamine use: a review. Addiction. 2012;107(1):27-38.

Morris BJ, Cochran SM, and Pratt JA. PCP: from pharmacology to modelling schizophrenia. Curr Opin Pharmacol. 2005;5(1):101-106.

Nichols DE. Hallucinogens. Pharmacol Ther. 2004; 101(2):131-181.

Passie T, Halpern JH, Stichtenoth DO, Emrich HM, Hintzen A. The pharmacology of lysergic acid diethylamide: a review. CNS Neurosci Ther. 2008;14(4):295-314.

Schindler EA, Dave KD, Smolock EM, Aloyo VJ, Harvey JA. Serotonergic and dopaminergic distinctions in the behavioral pharmacology of (+/-)-1-(2,5-dimethoxy-4-iodophenyl)-2- aminopropane (DOI) and lysergic acid diethylamide (LSD). Pharmacol Biochem Behav. 2012;101(1): 69-76.

Substance Abuse and Mental Health Services Administration. Results from the 2013 National Survey on Drug Use and Health: Summary of National Findings. Rockville, MD: Substance Abuse and Mental Health Services Administration; 2014. HHS Publication No. (SMA) 14-4887. NSDUH Series H-49.

Winstock AR, Kaar S, Borschmann R. Dimethyltryptamine (DMT): prevalence, user characteristics and abuse liability in a large global sample. J Psychopharmacol. 2014;28(1):49-54.