După terminarea studiilor, Cosmina a ales să lucreze în Marea Britanie. Condițiile de acolo erau avantajoase, însă dorul de familie și dorul de casă, au făcut-o să se întoarcă în țară. În prezent lucrează la Institutul Național de Recuperare, Medicină Fizică și Balneoclimatologie.
De ce ai ales să pleci din țară imediat după ce ai terminat studiile?
A fost o dorință de-a mea încă din anii studenției, făcând practică în spitalele noastre și văzând sistemul, visam să lucrez într-un mediu plăcut și dezvoltat, de unde să pot învăța mult mai repede și mai ușor.
Pentru ce unitate medicală ai lucrat în Marea Britanie?
Am avut privilegiul și norocul să lucrez pentru BUPA (British United Provident Association), una dintre cele mai mari companii din domeniul medical din Marea Britanie, care oferă servicii ce includ servicii de sănătate profesională și spitale, case de îngrijire, evaluări de sănătate, asigurări de călătorie, asigurări de sănătate, asigurări pentru expatriați.
Cât timp ai lucrat în unitatea medicală din străinătate?
Când am plecat nu mi-am propus să mă stabilesc în Marea Britanie, așa că timpul lucrat a fost unul relativ scurt, doar doi ani, dar au fost frumoși!
Cum au fost anii în care ai lucrat acolo pentru tine?
Au fost cei mai frumoși ani, au fost anii care mi-au schimbat total viața, m-am schimbat ca persoana, cât și din punct de vedere profesional, apoi m-a ajutat să înțeleg anumite lucruri și să apreciez ceea ce am.
Care a fost experiența ta profesională dobândită în acea țară?
Am plecat plină de încredere, cu gândul că voi lucra cu profesioniști și voi avea de învățat multe lucruri bune. Așa a și fost, am învățat foarte multe lucruri atât pe plan profesional cât și lucruri de viață, în general, lucruri care te ajută să mergi mai departe atunci când ești singur într-o țară străină.
Ce impresie ți-au lăsat colegii din unitatea medicală în care ai lucrat în Marea Britanie?
Ca și în țara noastră, oamenii sunt diferiți, unii mai buni, alții mai puțin buni. Nu pot spune că m-am simțit marginalizată, dar simțeam întotdeauna că sunt româncă.
Cum te înțelegeai cu ei? Ai simțit vreun moment că ești dată la o parte?
În primă fază nu înțelegeam de ce nu pot face unele proceduri medicale fără training sau fără acordul cuiva, de exemplu dacă un pacient avea o criză nu puteam să îi administrăm repede ceva să îl liniștim, dar experiențele m-au învățat că în primul rând noi trebuie să fim „safe” și să avem grijă de spatele nostru și anii de muncă. Asta este ce am învățat de la colegii mei. Nu am simțit niciodată că sunt dată la o parte.
Ce ai fi adus cu tine din Marea Britanie acasă, în România, ce ai vrea să schimbi?
Aș fi adus liniștea de acolo, aș fi adus veselia și siguranța zilei de mâine. De asemenea, aș schimba foarte multe, mi-aș dori să fim mai organizați, să existe mai multă comunicare între cadrele medicale, dar și cu pacienții.
Ce te-a motivat să te întorci în România?
În primul rând dorul de casă, îmi lipsea foarte mult familia mea, aveam totul în Marea Britanie, dar nu aveam ceea ce mă făcea cu adevărat fericită. Aveam momente în care acest lucru mă dobora psihic și nu mă lăsa să mă concentrez la locul de muncă. Am realizat că ei reprezintă totul pentru mine, am ales să fiu fericită alături de ei, de familia mea. Așadar, m-am întors în România.
Atunci când te-ai angajat în România, care au fost primele diferențe pe care le-ai observat?
Nu pot nega că nu mi-a fost grea adaptarea în România, mi se părea totul diferit, foarte multă agitație și oameni supărați. Avem cadre medicale pregătite profesional, dar nu suntem organizați, nu comunicăm, iar sistemului sanitar îi lipsesc multe, aceste lipsuri ne fac să nu funcționăm la cote maxime așa cum ar trebui.
Citește și: INTERVIU Denisa Matei, logoped
Pasionată de anatomie și de tot ceea ce înseamnă corpul uman, sunt mereu în căutare de informații și de subiecte interesante pe care le scriu cu mare drag pentru toată lumea.